ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 409/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 septembrie 2006,

reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., anularea

dispoziției din 5 iunie 2006 a secretarului general al C.S.M. și obligarea

acestuia să procedeze la emiterea unei noi dispoziții care să țină cont atât de

prevederile legale în materie cât și de propunerile șefilor de compartimente

din cadrul aparatului tehnic - administrativ al C.S.M.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1344 din

22 mai 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

Instanța a reținut că pârâtul avea obligația să stabilească numărul de

salariați care urmau să primească salariul de merit în conformitate cu

prevederile art. 8 din O.G. nr. 2/2006 și art. 10 din O.G. nr. 3/2006.

S-a mai reținut că,

neincluderea reclamantei printre salariații cărora le-a fost acordat salariul

de merit a fost determinată de necesitatea încadrării în numărul maxim de

salarii de merit stabilite pentru compartimentul din care aceasta face parte,

în ordinea stabilită de șeful de serviciu.

S-a reținut, în concluzie,că

nu suntem în prezența unui drept de a primi salariul de merit, acesta fiind

condiționat de îndeplinirea unor anumite condiții legate de performanțele

profesionale, aprecierea aparținând autorității.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta B.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut, în

esență, următoarele:

- Instanța de Fond a reținut

în mod greșit că dispoziția a cărei anulare a solicitat-o a fost emisă având în

vedere propunerile șefilor de serviciu;

- s-a reținut greșit că a

solicitat Instanței să facă aprecieri cu privire la dreptul său de a i se

acorda salariu de merit;

- Instanța trebuia să aibă

în vedere că dispoziția atacată nu a avut la bază o apreciere a performanțelor

profesionale ale salariaților nominalizați în anexă;

- Instanța nu a analizat

motivul ce viza emiterea dispoziției cu încălcarea art. 10 alin. (1) din O.G.

nr. 3/2006.

Examinând cauza în raport cu

actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente,

inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanta, grefier detașat

în cadrul aparatului propriu al C.S.M. - Serviciul relații cu publicul,

registratură, secretariat și protocol, a solicitat anularea Deciziei nr. 285

din 5 iunie 2006 pe motiv că, deși a fost propusă de șeful serviciului în care

își desfășoară activitatea pentru acordarea salariului de merit prevăzut de O.G.

nr. 3/2006, această propunere a fost cenzurată de Secretarul General al C.S.M.,

în schimb fiind acordate salarii de merit personalului contractual debutant,

contrar prevederilor art. 10 alin. (4) din O.G. nr. 3/2006.

În conformitate cu

prevederile art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 3/2006, pentru rezultate deosebite

obținute în activitatea desfășurată, ordonatorul de credite poate acorda, în

limita a 15% din numărul total al personalului contractual prevăzut în statul

de funcții, la începutul anului bugetar, un salariu de merit lunar de până la

15% din salariul de bază, care face parte din acesta și care constituie bază de

calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de

bază.

Recurenta - reclamantă face

parte din personalul auxiliar de specialitate și la data emiterii deciziei

contestate putea primi salariul de merit în cuantum de 20% din salariul de bază

brut, potrivit prevederilor art. 31 din Legea nr. 50/1996, republicată cu

modificările și completările ulterioare.

În baza art. 8 alin. (1) din

O.G. nr. 2/2006 și art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 3/2006, pârâtul a avut

obligația să respecte proporțiile maxime cu privire la salariile de merit ce

puteau fi acordate, astfel încât nu toți salariații propuși de șefii

serviciilor unde își desfășoară activitatea au putut fi recompensați.

Nu se poate reține că la

emiterea deciziei contestate nu au fost avute în vedere propunerile șefilor de

serviciu, în condițiile în care a fost acordat salariu de merit peroanelor

evidențiate la pozițiile 1, 2 și 3 din propunerea înaintată de serviciul

relații cu publicul, registratură, secretariat și protocol, în concordanță cu

numărul de salarii de merit alocate acestui serviciu, recurenta - reclamantă

figurând pe poziția a patra.

De altfel, aprecierea asupra

calității muncii prestate, a performanțelor profesionale ale salariatului, în

vederea acordării salariului de merit, revine instituției, cum corect a reținut

Instanța de Fond.

Totodată, prin art. 8 alin.

(3) din O.G. nr. 2/2006, se prevede că stabilirea funcționarilor publici care

beneficiază de salariu de merit se va face în cursul anului 2006, iar în art. 10

alin. (2) din O.G. nr. 3/2006 se menționează că personalul contractual care are

acest beneficiu se stabilește o dată pe an, ceea ce înseamnă că legiuitorul nu

a înțeles să impună o dată anume, până la care să fie indicate persoanele

cărora li se acordă salariul de merit.

Mențiunea privind începutul

anului bugetar, conținută în alin. (1) al art. 10 din O.G. nr. 3/2006, nu are

semnificația dată de contestatoare, ci se referă la obligația ordonatorului de

credite de a acorda salariul de merit pe o perioadă ce cuprinde întregul an

bugetar, obligație ce a fost respectată la emiterea actului contestat.

În consecință, împrejurarea

că Instanța de Fond nu a răspuns și acestei susțineri a contestatoarei nu este

de natură să influențeze asupra modului de soluționare a cauzei.

Față de cele ce preced, se

reține că Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar

prezentul recurs este nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta B.M. împotriva sentinței civile nr. 1344 din 22 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2008.