ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 5225 din 21 decembrie 2010 a admis excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S II/3763 din 16 aprilie 2009 și a Dispoziției din 1 aprilie 2009 a președintelui Clubului D., invocată de reclamanta D.L.V., în contradictoriu cu pârâții M.A.I., Clubul Sportiv D., N.D.

și L.E., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I.; a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumelor cuvenite cu titlu de salariul de merit începând cu 1 martie 2009, până la data pensionării, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâții să înscrie în fișa de evidență mențiunile corespunzătoare referitoare la creșterea salariului reclamantei prin acordarea salariului de merit până la data pensionării; a obligat pârâții să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei și cuantumul salariilor compensatorii acordate în funcție de salariul de merit cuvenit reclamantei de la 1 martie 2009 până la data pensionării.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: 1. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., instanța de a reținut că în speță a fost invocată excepția de nelegalitate a unui ordin emis de reprezentantul acestei autorități publice, astfel că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, excepția este neîntemeiată. 2. Referitor la excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009 în baza căruia a fost emisă Dispoziția din 1 aprilie 2009 a președintelui Clubului D., instanța de fond a constatat că Dispoziția din 1 aprilie 2009 în baza căreia reclamantei i-au fost diminuate drepturile salariale, a fost întemeiată pe un ordin al ministrului inexistent, emis la 15 zile după adresa pârâtului Clubul Sportiv D. București, în aceste condiții fiind evidentă incidența dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată și republicată.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 38/2003 și ale art. 4 din H.G. nr. 281/1993, polițiștii au dreptul lunar la un salariu de bază, între ale cărui componente este evidențiat și salariul de merit care se stabilește în cuantum de până la 20% din salariul pentru funcția îndeplinită, de regulă odată pe an, după aprobarea bugetului. Dispozițiile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 și ale art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 38/2003 prevăd situațiile în care polițistului i se poate retrage acest drept la salariul de merit.

În cauză pârâții nu au administrat nicio probă din care să reiasă existența vreunui caz din cele prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate, care să justifice retragerea salariului de merit acordat reclamantei, iar în considerarea constatări caracterului nelegal a dispozițiilor emise de Ministerul Administrației și Internelor și a Clubului Sportiv D. București, instanța de fond a apreciat că nu există nici un temei legal care să justifice o asemenea măsură. 2. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 5225 din 21 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs M.A.I. și Clubul Sportiv D. București. În motivarea căii de atac, recurentul M.A.I. aduce, în esență, următoarele critici sentinței atacate: - în mod greșit a fost admisă excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I.

S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009, fără a se motiva această soluție și fără a se observa că la emiterea acestuia au fost respectate dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, acesta fiind emis în temeiul Legii nr. 18/2009; - în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. întrucât salariul de merit nu a fost retras reclamantei urmare a Ordinului M.A.I. nr. S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009 ci a Dispoziția din 1 aprilie 2009 emisă de Clubul S. D.; - în ceea ce privește fondul cauzei, ministerul pârât a susținut, în esență, că instanța de fond a ignorat sau a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente în cauză. Astfel, argumentează recurentul, instanța de fond, apreciind nelegalitatea actelor administrative atacate în cauză, a ignorat dispozițiile art. 57 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, precum și dispozițiile Legii nr. 18/2009 care a limitat fondurile pentru salariile de merit doar la primele două luni ale anului 2009, care se și plătiseră la data publicării acestei legi. În concluzie, ministerul recurent a cerut să se constate că intimata-reclamantă nu a pierdut salariul de merit din motive imputabile, ci din cauza lipsei fondurilor bugetare aferente, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței pronunțate și respingerea acțiunii. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și Clubul Sportiv D. București, susținând netemeinicia și nelegalitatea acesteia. - se menționează că soluția de admitere a excepției de nelegalitate a Dispoziția nr. S/65 din 1 aprilie 2009 este greșită.

Dispoziția din 1 aprilie 2009 a fost emisă în aplicarea Legii nr. 18/ 2009, avându-se în vedere bugetul său de venituri și cheltuieli aprobat de M.A.I., și nu în baza Ordinului M.A.I. nr. S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009 cum greșit a reținut instanța de fond. În mod corect dispoziția contestată a fost emisă la 1 aprilie 2009 cât timp salariul pe luna martie 2009 trebuia calculat și plătit, potrivit dispozițiilor legale, la 14 aprilie 2009. - referitor la soluția pe fondul cauzei, se menționează că aceasta este greșită. Instanța de fond, apreciind nelegalitatea actelor administrative atacate în cauză, a ignorat dispozițiile art. 57 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, precum și dispozițiile Legii nr. 18/2009 care a limitat fondurile pentru salariile de merit doar la primele două luni ale anului 2009, care se și plătiseră la data publicării acestei legi precum și faptul că intimata-reclamantă nu a pierdut salariul de merit din motive imputabile, ci din cauza lipsei fondurilor bugetare aferente. Intimata - reclamantă a formulat concluzii scrise, prin care a combătut criticile din recursurile declarate, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică și a solicitat, în concluzie, respingerea acestora ca nefondate. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul M.A.I.

prin prima motivelor invocate, a apărărilor formulate, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de dispozițiile legale incidente în cauză, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru următoarele considerente. Critica referitoare la soluția greșită privind excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului recurent - pârât este nefondată. Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului recurent-pârât, soluția fiind legală în raport cu faptul că intimata-reclamantă, printr-unul dintre capetele de cerere ale acțiunii formulate, a invocat și excepția de nelegalitate a extrasului din Ordinul nr. S/II/3763/2009, ce fusese emis de către ministrul acestei autorități publice.

Or, calitatea procesuală într-o cauză este atrasă și justificată de calitatea de subiect al raportului juridic dedus judecății, fiind evident că autoritatea recurentă-pârâtă are calitatea de subiect activ în cadrul raportului juridic născut din ordinul emis, vizat de excepția de nelegalitate, soluționată de altfel, de instanța de fond. Critica referitoare la greșita soluție de admitere a excepției de nelegalitate a Ordinului M.A.I. S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009 este fondată. Ordinul menționat a fost emis în temeiul Legii nr. 18/2009, impunându-se a se cerceta nelegalitatea acestuia în raport de acest act normativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, or, instanța de fond nu a cercetat legalitatea acestuia din perspectiva acestor prevederi.

De asemenea, recursul Clubului Sportiv D. București referitor la greșita soluție de admitere a excepției de nelegalitate a Dispoziția din 01 aprilie 2009 este fondat, avându-se în vedere că aceasta a fost emisă tot în temeiul Legii nr. 18/2009, cele reținute anterior fiind valabile și în acest caz. Referitor la recursurile privind soluția dată fondului cauzei formulate de M.A.I. și Clubul Sportiv D. București, instanța de recurs reține că ambele recurente au formulat, în esență, aceleași critici, care sunt întemeiate, astfel că recursurile vor fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză este necontestat că, prin Dispoziția din 01 aprilie 2009 emisă de președintele Clubului Sportiv D. București, unitate aflată în subordinea M.A.I., la poziția 48 (nr. 25) s-a prevăzut că, între alții, începând cu 01 martie 2009, nu va mai beneficia de salariu de merit intimata - reclamantă, avându-se în vedere limitele fondurilor bugetare aprobate prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de stat pentru anul 2009, în baza căreia a fi fost emisă decizia respectivă. De asemenea, este necontestat că M.A.I. ceruse în temeiul art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007, șefilor tuturor unităților, să dispună măsuri pentru încadrarea în limitele bugetare repartizate la articolul bugetar „Salarii de merit” - adresa S.G.

din 27 februarie 2009. Or, prin Legea nr. 18/2009, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 122 din 27 februarie 2009, la articolul „Salarii de merit” au fost alocate fonduri bugetare doar pentru lunile ianuarie și februarie 2009, care fuseseră deja consumate până la intrarea în vigoare a legii. De asemenea, potrivit art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, „acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților…”. Astfel fiind, rezultă că actele administrative, litigioase în cauză, sunt conforme cu dispozițiile legale în baza cărora au fost emise, eliminarea salariilor de merit începând cu 01 martie 2009 fiind consecința intrării în vigoare a Legii nr. 18/2009, lege care nu a fost declarată neconstituțională.

Împrejurarea că prin Dispoziția din 1 aprilie 2009 s-a dispus neacordarea salariilor de merit începând cu data de 01 martie 2009, iar nu cu data emiterii sale - 01 aprilie 2009, nu este în măsură să justifice concluzia că astfel ar fi fost încălcat principiul constituțional al neretroactivității legilor. Într-adevăr, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”. Or, în cauză, Legea nr. 18/2009 care a prevăzut eliminarea salariilor de merit, prin neincluderea fondurilor bugetare necesare, începând cu 01 martie 2009, nu a retroactivat, ea fiind publicată la data de 27 februarie 2009, iar actele administrative în cauză au fost emise în aplicarea dispozițiilor respective ale acestei legi, față de care sunt pe deplin conforme.

Astfel fiind, din moment ce actele administrative în cauză s-au conformat dispozițiilor legale în temeiul cărora au fost emise și au respectat data prevăzută de lege pentru măsura respectivă, pentru aplicarea căreia au fost emise, nu se poate reține cu temei legal/ constituțional, că actele administrative ar retroactiva. În concluzie, soluția dată de instanță excepțiilor de nelegalitate a cât și acțiunii, este lipsită de temei legal. De altfel, Înalta Curte s-a pronunțat anterior în cazul unor persoane aflate în situație identică cu cea a reclamantei tot în sensul respingerii excepțiilor de nelegalitate și respingerii acțiunii (Deciziile nr. 4283/2011, nr. 4502/2011). În consecință, Înalta Curte, în baza art. 312, teza I-a C. proc.

civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile, va casa sentința recurată, va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., excepțiile de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009 și a extrasului din Dispoziția din 1 aprilie 2009 în ceea ce o privește pe reclamantă precum și acțiunea acesteia, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.A.I. și Clubul Sportiv D. București împotriva Sentinței nr. 5225 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată. Respinge acțiunea, excepția de nelegalitate și excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2012.