ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 5225 din 21 decembrie 2010 a admis excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S II/3763 din 16 aprilie 2009 și a

Dispoziției din 1 aprilie 2009 a președintelui Clubului D., invocată de

reclamanta D.L.V., în contradictoriu cu pârâții M.A.I., Clubul Sportiv D., N.D.

și L.E., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I.; a

obligat pârâții la plata către reclamantă a sumelor cuvenite cu titlu de

salariul de merit începând cu 1 martie 2009, până la data pensionării,

actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâții

să înscrie în fișa de evidență mențiunile corespunzătoare referitoare la

creșterea salariului reclamantei prin acordarea salariului de merit până la

data pensionării; a obligat pârâții să recalculeze drepturile de pensie ale

reclamantei și cuantumul salariilor compensatorii acordate în funcție de

salariul de merit cuvenit reclamantei de la 1 martie 2009 până la data

pensionării.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., instanța de a reținut că

în speță a fost invocată excepția de nelegalitate a unui ordin emis de

reprezentantul acestei autorități publice, astfel că, în raport de obiectul

cererii de chemare în judecată, excepția este neîntemeiată.

excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009

în baza căruia a fost emisă Dispoziția din 1 aprilie 2009 a președintelui

Clubului D., instanța de fond a constatat că Dispoziția din 1 aprilie 2009 în

baza căreia reclamantei i-au fost diminuate drepturile salariale, a fost

întemeiată pe un ordin al ministrului inexistent, emis la 15 zile după adresa

pârâtului Clubul Sportiv D. București, în aceste condiții fiind evidentă

incidența dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată și

republicată.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 38/2003

și ale art. 4 din H.G. nr. 281/1993, polițiștii au dreptul lunar la un salariu

de bază, între ale cărui componente este evidențiat și salariul de merit care

se stabilește în cuantum de până la 20% din salariul pentru funcția

îndeplinită, de regulă odată pe an, după aprobarea bugetului.

Dispozițiile art. 65 alin.

(2) din Legea nr. 360/2002 și ale art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 38/2003 prevăd

situațiile în care polițistului i se poate retrage acest drept la salariul de

merit.

În cauză pârâții nu

au administrat nicio probă din care să reiasă existența vreunui caz din cele

prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate, care să justifice

retragerea salariului de merit acordat reclamantei, iar în considerarea

constatări caracterului nelegal a dispozițiilor emise de Ministerul

Administrației și Internelor și a Clubului Sportiv D. București, instanța de

fond a apreciat că nu există nici un temei legal care să justifice o asemenea

măsură.

exercitată

Împotriva Sentinței nr.

5225 din 21 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat

recurs M.A.I. și Clubul Sportiv D. București.

În motivarea căii de

atac, recurentul M.A.I. aduce, în esență, următoarele critici sentinței

atacate:

- în mod greșit a

fost admisă excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. S/II/ 3763 din 16

aprilie 2009, fără a se motiva această soluție și fără a se observa că la

emiterea acestuia au fost respectate dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr.

24/2000, acesta fiind emis în temeiul Legii nr. 18/2009;

- în mod greșit a

fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. întrucât

salariul de merit nu a fost retras reclamantei urmare a Ordinului M.A.I. nr.

S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009 ci a Dispoziția din 1 aprilie 2009 emisă de

Clubul S. D.;

- în ceea ce privește

fondul cauzei, ministerul pârât a susținut, în esență, că instanța de fond a

ignorat sau a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale

incidente în cauză.

Astfel, argumentează

recurentul, instanța de fond, apreciind nelegalitatea actelor administrative

atacate în cauză, a ignorat dispozițiile art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, precum și dispozițiile Legii nr.

18/2009 care a limitat fondurile pentru salariile de merit doar la primele două

luni ale anului 2009, care se și plătiseră la data publicării acestei legi.

În concluzie,

ministerul recurent a cerut să se constate că intimata-reclamantă nu a pierdut

salariul de merit din motive imputabile, ci din cauza lipsei fondurilor

bugetare aferente, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței

pronunțate și respingerea acțiunii.

Împotriva aceleiași

sentințe a declarat recurs și Clubul Sportiv D. București, susținând

netemeinicia și nelegalitatea acesteia.

- se menționează că

soluția de admitere a excepției de nelegalitate a Dispoziția nr. S/65 din 1

aprilie 2009 este greșită.

Dispoziția din 1

aprilie 2009 a fost emisă în aplicarea Legii nr. 18/ 2009, avându-se în vedere

bugetul său de venituri și cheltuieli aprobat de M.A.I., și nu în baza

Ordinului M.A.I. nr. S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009 cum greșit a reținut

instanța de fond.

În mod corect

dispoziția contestată a fost emisă la 1 aprilie 2009 cât timp salariul pe luna

martie 2009 trebuia calculat și plătit, potrivit dispozițiilor legale, la 14

aprilie 2009.

- referitor la

soluția pe fondul cauzei, se menționează că aceasta este greșită.

Instanța de fond,

apreciind nelegalitatea actelor administrative atacate în cauză, a ignorat

dispozițiile art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi

ale polițiștilor, precum și dispozițiile Legii nr. 18/2009 care a limitat

fondurile pentru salariile de merit doar la primele două luni ale anului 2009,

care se și plătiseră la data publicării acestei legi precum și faptul că

intimata-reclamantă nu a pierdut salariul de merit din motive imputabile, ci

din cauza lipsei fondurilor bugetare aferente.

Intimata - reclamantă

a formulat concluzii scrise, prin care a combătut criticile din recursurile

declarate, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și

temeinică și a solicitat, în concluzie, respingerea acestora ca nefondate.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul M.A.I. prin prima motivelor invocate, a apărărilor

formulate, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de dispozițiile

legale incidente în cauză, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru

următoarele considerente.

Critica referitoare

la soluția greșită privind excepția lipsei calității procesuale pasive a

ministerului recurent - pârât este nefondată.

Instanța de fond a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului

recurent-pârât, soluția fiind legală în raport cu faptul că intimata-reclamantă,

printr-unul dintre capetele de cerere ale acțiunii formulate, a invocat și

excepția de nelegalitate a extrasului din Ordinul nr. S/II/3763/2009, ce fusese

emis de către ministrul acestei autorități publice.

Or, calitatea

procesuală într-o cauză este atrasă și justificată de calitatea de subiect al

raportului juridic dedus judecății, fiind evident că autoritatea

recurentă-pârâtă are calitatea de subiect activ în cadrul raportului juridic

născut din ordinul emis, vizat de excepția de nelegalitate, soluționată de

altfel, de instanța de fond.

Critica referitoare

la greșita soluție de admitere a excepției de nelegalitate a Ordinului M.A.I.

S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009 este fondată.

Ordinul menționat a

fost emis în temeiul Legii nr. 18/2009, impunându-se a se cerceta nelegalitatea

acestuia în raport de acest act normativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 4

alin. (3) din Legea nr. 24/2000, or, instanța de fond nu a cercetat legalitatea

acestuia din perspectiva acestor prevederi.

De asemenea, recursul

Clubului Sportiv D. București referitor la greșita soluție de admitere a

excepției de nelegalitate a Dispoziția din 01 aprilie 2009 este fondat,

avându-se în vedere că aceasta a fost emisă tot în temeiul Legii nr. 18/2009, cele

reținute anterior fiind valabile și în acest caz.

Referitor la

recursurile privind soluția dată fondului cauzei formulate de M.A.I. și Clubul

Sportiv D. București, instanța de recurs reține că ambele recurente au

formulat, în esență, aceleași critici, care sunt întemeiate, astfel că

recursurile vor fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate în

continuare.

În cauză este

necontestat că, prin Dispoziția din 01 aprilie 2009 emisă de președintele

Clubului Sportiv D. București, unitate aflată în subordinea M.A.I., la poziția

48 (nr. 25) s-a prevăzut că, între alții, începând cu 01 martie 2009, nu va mai

beneficia de salariu de merit intimata - reclamantă, avându-se în vedere

limitele fondurilor bugetare aprobate prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de

stat pentru anul 2009, în baza căreia a fi fost emisă decizia respectivă.

De asemenea, este

necontestat că M.A.I. ceruse în temeiul art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007,

șefilor tuturor unităților, să dispună măsuri pentru încadrarea în limitele

bugetare repartizate la articolul bugetar „Salarii de merit” - adresa S.G. din

27 februarie 2009.

Or, prin Legea nr. 18/2009,

publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 122 din 27 februarie 2009, la

articolul „Salarii de merit” au fost alocate fonduri bugetare doar pentru

lunile ianuarie și februarie 2009, care fuseseră deja consumate până la

intrarea în vigoare a legii.

De asemenea, potrivit

art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor, „acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță

se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților…”.

Astfel fiind, rezultă

că actele administrative, litigioase în cauză, sunt conforme cu dispozițiile

legale în baza cărora au fost emise, eliminarea salariilor de merit începând cu

01 martie 2009 fiind consecința intrării în vigoare a Legii nr. 18/2009, lege

care nu a fost declarată neconstituțională.

Împrejurarea că prin

Dispoziția din 1 aprilie 2009 s-a dispus neacordarea salariilor de merit

începând cu data de 01 martie 2009, iar nu cu data emiterii sale - 01 aprilie 2009,

nu este în măsură să justifice concluzia că astfel ar fi fost încălcat

principiul constituțional al neretroactivității legilor.

Într-adevăr, potrivit

art. 15 alin. (2) din Constituție, „Legea dispune numai pentru viitor, cu

excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Or, în cauză, Legea nr.

18/2009 care a prevăzut eliminarea salariilor de merit, prin neincluderea

fondurilor bugetare necesare, începând cu 01 martie 2009, nu a retroactivat, ea

fiind publicată la data de 27 februarie 2009, iar actele administrative în

cauză au fost emise în aplicarea dispozițiilor respective ale acestei legi,

față de care sunt pe deplin conforme.

Astfel fiind, din

moment ce actele administrative în cauză s-au conformat dispozițiilor legale în

temeiul cărora au fost emise și au respectat data prevăzută de lege pentru

măsura respectivă, pentru aplicarea căreia au fost emise, nu se poate reține cu

temei legal/ constituțional, că actele administrative ar retroactiva.

În concluzie, soluția

dată de instanță excepțiilor de nelegalitate a cât și acțiunii, este lipsită de

temei legal.

De altfel, Înalta

Curte s-a pronunțat anterior în cazul unor persoane aflate în situație identică

cu cea a reclamantei tot în sensul respingerii excepțiilor de nelegalitate și

respingerii acțiunii (Deciziile nr. 4283/2011, nr. 4502/2011).

În consecință, Înalta

Curte, în baza art. 312, teza I-a C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr.

554/2004, va admite recursurile, va casa sentința recurată, va respinge

excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., excepțiile de

nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009 și a

extrasului din Dispoziția din 1 aprilie 2009 în ceea ce o privește pe

reclamantă precum și acțiunea acesteia, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de M.A.I. și Clubul Sportiv D. București împotriva Sentinței nr. 5225

din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată.

Respinge acțiunea,

excepția de nelegalitate și excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2012.