ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,

reclamantului V.M. a chemat in judecata pe pârâții Ministerul Administrației și

Internelor și Clubul Sportiv D. București pentru plata ajutorului cuvenit

potrivit legii la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că

prin Decizia nr.

158369 din 12 martie 2010 a Casei de Pensii a Ministerul Administrației și

Internelor, a fost pensionat la data de 18 noiembrie 2009, iar potrivit

prevederilor art. 27 alin. (1) lit. g), alin. (2) și alin. (4) din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, raportate la

art. 28 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privim Statutul polițistului,

la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie, trebuia sa

beneficieze de un ajutor, stabilit în raport cu salariul de bază net avut în

luna schimbării poziției de activitate, egal cu 20 de salarii.

La 27 aprilie 2011 pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor , a depus întâmpinare prin

care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa întrucât

președintele Clubului Sportiv D. București are calitatea de ordonator

terțiar de credite.

Pe fond, a solicitat

respingerea acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect întrucât a primit

ajutorul solicitat la 22 februarie 2011, fiindu-i achitata suma de 44.022 lei.

La 8 iunie 2011 a

depus întâmpinare si paratul Clubul Sportiv D. București, care a solicitat

respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, depunând totodată

statul de plata a soldelor compensatorii.

La termenul din 8

iunie 2011 reclamantul a depus cerere modificatoare prin care a solicitat sa i

se achite diferența intre suma plătită si suma actualizata cu rata

inflației pentru perioada noiembrie 2009 - februarie 2011.

A mai solicitat si

achitarea dobânzii legale pentru aceeași perioada.

Hotărârea instanței

de fond

Prin

Sentința

nr.

6991 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor; s-a admis in

parte acțiunea, astfel cum a fost formulată și modificată de reclamantul V.M. ,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Clubul

Sportiv D. București și au fost obligați pârâții să plătească reclamantului

actualizarea sumei de 44.022 lei pentru perioada 12 martie 2010 și până la 22

februarie 2011. S-au respins în rest solicitările reclamantului.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive că paratul Ministerul Administratiei și Internelor

este ordonator principal de credite conform O.U.G. nr. 30/2007, iar in lipsa

disponibilităților, ordonatorul terțiar de credite nu poate face

plata sumelor solicitate de reclamant.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că reclamantul este in drept sa fie despăgubit

pentru faptul ca nu a primit ajutorul prevăzut de art. 27 din O.G. nr. 38/2003

la momentul încetării raporturilor de serviciu cu drept de pensie, potrivit

principiului reparării integrale a prejudiciului astfel că a fost apreciată

întemeiata solicitarea acestuia de a primi si actualizarea sumei la care avea

dreptul.

S-a mai reținut ca

decizia de pensionare a fost emisa la data de 12 martie 2010, data la care se

poate considera ca reclamantul a îndeplinit condițiile art. 27 al. (1) din

O.G. nr. 38/2003, neavând relevanță data pentru care s-a stabilit că

reclamantul are dreptul la pensie.

Totodată, judecătorul

fondului a apreciat că, fiind vorba despre o pensionare anticipata, paratele

nici nu aveau cum sa prevadă in bugetele proprii sume necesare plații

drepturilor solicitate de reclamant in anul 2009.

In ceea ce privește

solicitarea reclamantului de acordare a dobânzii legale, prevăzută de O.G. nr.

9/2000, a considerat instanța că aceasta este neîntemeiată, deoarece

reclamantul nu poate beneficia de doua reparații ale prejudiciului pentru

aceeași perioadă.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs recurentul pârât, Ministerul Administrației și

Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat în esență că potrivit dispozițiilor art 57 din O.G.

nr. 38/2003 acordarea drepturilor bănești se face in limita fondurilor bugetare

aprobate anual unităților Ministerului Administrației și Internelor, iar art.

14 din Legea nr. 500/2002 prevede că nu se pot angaja cheltuieli din fonduri

publice fără a fi aprobate potrivit legii și fără a exista prevedere bugetară,

astfel că de la momentul încetării raporturilor de serviciu ale intimatului –

reclamant și până la alocarea sumelor necesare pentru plata ajutoarelor, nu a existat

nici o posibilitate pentru efectuarea plății.

A arătat recurentul

că raportat la aceste dispoziții legale nu se poate reține o culpă in sarcina

autorității, astfel că nu se poate dispune repararea prejudiciului prin

actualizarea sumei cu rata inflației, prejudiciul fiind datorat unei cauze

neimputabile instituției.

Procedura în

fața instanței de recurs.

Reclamantul – intimat

– a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca

nefondat. A arătat reclamantul că prevederile Legii nr. 500/2002 nu pot

constitui un impediment in calea îndeplinirii unei obligații legale, mai ales

in situația in care norma specială este cea care reglementează raporturile

juridice de serviciu ale polițiștilor.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamantul

V.M. a chemat in judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Clubul Sportiv D. București pentru plata ajutorului cuvenit potrivit legii la

încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie, respectiv art. 27 alin.

(1) lit. g), alin. (2) și alin. (4) din O.G. nr. 38/2003 privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, raportate la art. 28 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Prin Decizia nr.

158369 din 12 martie 2010 a Casei de Pensii a Ministerul Administratiei și

Internelor , a fost trecut in rezervă anticipat, la data de 18 noiembrie 2009.

Întrucât la data de

22 februarie 2011 reclamantul a primit ajutorul solicitat, fiindu-i achitată

suma de 44.022 lei (fila 17 dosar fond ) și-a modificat acțiunea in sensul

achitării diferenței între suma plătită și suma actualizată cu rata inflației,

in perioada noiembrie 2009 – februarie 2011, precum și in sensul achitării

dobânzii legale la suma datorată pentru aceeași perioadă.

Înalta Curte

apreciază că, in mod judicios instanța de fond a constatat că reclamantul este

in drept să fie despăgubit pentru faptul că nu a primit ajutorul prevăzut de

lege la momentul încetării raporturilor de serviciu cu drept de pensie, având

in vedere principiul reparării integrale a prejudiciului.

Potrivit

dispozițiilor art 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța la soluționarea

cererii hotărăște și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale

cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

O.G. nr. 38/2003 nu

conține nicio prevedere referitoare la dobânda aplicabilă în cazul neplății la

termen a unei obligații bănești, de unde rezultă împrejurarea că aceasta nu

poate fi plătită de „angajator” și nici acordată de instanța de judecată, însă

intimatul – reclamant este in drept să solicite actualizarea plății cu rata

inflației, în virtutea dispozițiilor art. 371

2

alin. (3), teza a

II-a, C. proc. civ., având in vedere că pârâții și-au executat cu

întârziere obligația, care a devenit exigibilă la data emiterii deciziei de

pensionare.

Așadar, suma

neachitată nu este purtătoare de dobânzi, însă, conform principiilor generale

prin care trebuie asigurată și păstrată valoarea reală a obligației bănești de

plată, suma urmează să fie reactualizată la data executării, cu indicele de

inflație.

Apărarea

recurentului, în sensul că drepturile bănești se acordă în limita fondurilor

aprobate anual, nu poate fi luată în considerare deoarece recurentul are

obligația plății într-un termen rezonabil, conform principiilor prevăzute de

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar pe de altă parte

neprevederea in buget a unor sume cuvenite din obligații ce izvorăsc din lege,

cum este cea a ajutorului in cazul pensionării, nu poate fi imputată

reclamantului.

De asemenea, Înalta

Curte mai reține că plata sumelor datorate s-a realizat la mai bine de un an de

la nașterea obligației, ulterior sesizării instanței de judecată.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Constatând că

sentința recurată este legală și temeinică și că nu există

motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1), C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Administrației și Internelor, împotriva sentinței nr.

6991 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2013.