ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantului V.M. a chemat in judecata pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv D. București pentru plata ajutorului cuvenit potrivit legii la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 158369 din 12 martie 2010 a Casei de Pensii a Ministerul Administrației și Internelor, a fost pensionat la data de 18 noiembrie 2009, iar potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) lit. g), alin. (2) și alin. (4) din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, raportate la art. 28 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privim Statutul polițistului, la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie, trebuia sa beneficieze de un ajutor, stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de activitate, egal cu 20 de salarii. La 27 aprilie 2011 pârâtul Ministerul Administrației și Internelor , a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa întrucât președintele Clubului Sportiv D. București are calitatea de ordonator terțiar de credite. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect întrucât a primit ajutorul solicitat la 22 februarie 2011, fiindu-i achitata suma de 44.022 lei.

La 8 iunie 2011 a depus întâmpinare si paratul Clubul Sportiv D. București, care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, depunând totodată statul de plata a soldelor compensatorii. La termenul din 8 iunie 2011 reclamantul a depus cerere modificatoare prin care a solicitat sa i se achite diferența intre suma plătită si suma actualizata cu rata inflației pentru perioada noiembrie 2009 - februarie 2011. A mai solicitat si achitarea dobânzii legale pentru aceeași perioada. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 6991 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor; s-a admis in parte acțiunea, astfel cum a fost formulată și modificată de reclamantul V.M.

, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv D. București și au fost obligați pârâții să plătească reclamantului actualizarea sumei de 44.022 lei pentru perioada 12 martie 2010 și până la 22 februarie 2011. S-au respins în rest solicitările reclamantului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive că paratul Ministerul Administratiei și Internelor este ordonator principal de credite conform O.U.G. nr. 30/2007, iar in lipsa disponibilităților, ordonatorul terțiar de credite nu poate face plata sumelor solicitate de reclamant. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că reclamantul este in drept sa fie despăgubit pentru faptul ca nu a primit ajutorul prevăzut de art. 27 din O.G.

nr. 38/2003 la momentul încetării raporturilor de serviciu cu drept de pensie, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului astfel că a fost apreciată întemeiata solicitarea acestuia de a primi si actualizarea sumei la care avea dreptul. S-a mai reținut ca decizia de pensionare a fost emisa la data de 12 martie 2010, data la care se poate considera ca reclamantul a îndeplinit condițiile art. 27 al. (1) din O.G. nr. 38/2003, neavând relevanță data pentru care s-a stabilit că reclamantul are dreptul la pensie. Totodată, judecătorul fondului a apreciat că, fiind vorba despre o pensionare anticipata, paratele nici nu aveau cum sa prevadă in bugetele proprii sume necesare plații drepturilor solicitate de reclamant in anul 2009. In ceea ce privește solicitarea reclamantului de acordare a dobânzii legale, prevăzută de O.G.

nr. 9/2000, a considerat instanța că aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamantul nu poate beneficia de doua reparații ale prejudiciului pentru aceeași perioadă. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul pârât, Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că potrivit dispozițiilor art 57 din O.G. nr. 38/2003 acordarea drepturilor bănești se face in limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților Ministerului Administrației și Internelor, iar art. 14 din Legea nr. 500/2002 prevede că nu se pot angaja cheltuieli din fonduri publice fără a fi aprobate potrivit legii și fără a exista prevedere bugetară, astfel că de la momentul încetării raporturilor de serviciu ale intimatului – reclamant și până la alocarea sumelor necesare pentru plata ajutoarelor, nu a existat nici o posibilitate pentru efectuarea plății.

A arătat recurentul că raportat la aceste dispoziții legale nu se poate reține o culpă in sarcina autorității, astfel că nu se poate dispune repararea prejudiciului prin actualizarea sumei cu rata inflației, prejudiciul fiind datorat unei cauze neimputabile instituției. Procedura în fața instanței de recurs. Reclamantul – intimat – a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat reclamantul că prevederile Legii nr. 500/2002 nu pot constitui un impediment in calea îndeplinirii unei obligații legale, mai ales in situația in care norma specială este cea care reglementează raporturile juridice de serviciu ale polițiștilor. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, reclamantul V.M. a chemat in judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv D. București pentru plata ajutorului cuvenit potrivit legii la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie, respectiv art. 27 alin. (1) lit. g), alin. (2) și alin. (4) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, raportate la art. 28 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Prin Decizia nr. 158369 din 12 martie 2010 a Casei de Pensii a Ministerul Administratiei și Internelor , a fost trecut in rezervă anticipat, la data de 18 noiembrie 2009. Întrucât la data de 22 februarie 2011 reclamantul a primit ajutorul solicitat, fiindu-i achitată suma de 44.022 lei (fila 17 dosar fond ) și-a modificat acțiunea in sensul achitării diferenței între suma plătită și suma actualizată cu rata inflației, in perioada noiembrie 2009 – februarie 2011, precum și in sensul achitării dobânzii legale la suma datorată pentru aceeași perioadă. Înalta Curte apreciază că, in mod judicios instanța de fond a constatat că reclamantul este in drept să fie despăgubit pentru faptul că nu a primit ajutorul prevăzut de lege la momentul încetării raporturilor de serviciu cu drept de pensie, având in vedere principiul reparării integrale a prejudiciului.

Potrivit dispozițiilor art 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța la soluționarea cererii hotărăște și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. O.G. nr. 38/2003 nu conține nicio prevedere referitoare la dobânda aplicabilă în cazul neplății la termen a unei obligații bănești, de unde rezultă împrejurarea că aceasta nu poate fi plătită de „angajator” și nici acordată de instanța de judecată, însă intimatul – reclamant este in drept să solicite actualizarea plății cu rata inflației, în virtutea dispozițiilor art. 371 2 alin. (3), teza a II-a, C. proc. civ., având in vedere că pârâții și-au executat cu întârziere obligația, care a devenit exigibilă la data emiterii deciziei de pensionare.

Așadar, suma neachitată nu este purtătoare de dobânzi, însă, conform principiilor generale prin care trebuie asigurată și păstrată valoarea reală a obligației bănești de plată, suma urmează să fie reactualizată la data executării, cu indicele de inflație. Apărarea recurentului, în sensul că drepturile bănești se acordă în limita fondurilor aprobate anual, nu poate fi luată în considerare deoarece recurentul are obligația plății într-un termen rezonabil, conform principiilor prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar pe de altă parte neprevederea in buget a unor sume cuvenite din obligații ce izvorăsc din lege, cum este cea a ajutorului in cazul pensionării, nu poate fi imputată reclamantului.

De asemenea, Înalta Curte mai reține că plata sumelor datorate s-a realizat la mai bine de un an de la nașterea obligației, ulterior sesizării instanței de judecată. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1), C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor, împotriva sentinței nr. 6991 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.