ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4283/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4283/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Brașov la data de 3 iunie 2010, sub nr. 5168/62/2009, reclamantul

T.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Clubul

Sportiv D. București, cu viceprim-ministrul N.D., în calitate de ministru al Administrației

și Internelor și chestor de poliție L.E., în calitate de președinte al Clubului

Sportiv D. București, a solicitat obligarea pârâților la calcularea și plata salariului

de merit începând cu data de 1 martie 2009, actualizat cu rata inflației până la

momentul plății efective, calcularea și înscrierea în fișa de evidență a mențiunilor

corespunzătoare referitoare la creșterea salariului pe ultima lună de activitate,

prin acordarea salariului de merit și obligarea pârâților să dispună calcularea

și acordarea salariilor compensatorii în funcție de salariul de merit acordat.

De asemenea a fost invocată

excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului Administrației și Internelor din

16 aprilie 2009, privind anularea salariului de merit pentru anumite categorii de

polițiști și a Dispoziției Președintelui Clubului D. din 01 aprilie 2009 prin care

reclamantul a fost nominalizat în vederea anulării salariului de merit începând

cu 1 martie 2009.

În motivarea cererii de

chemare în judecată, reclamantul a arătat că în perioada 1 martie 1992-30

aprilie 2009 a fost angajat al Ministerului Administrației și Internelor în calitate

de ofițer, în ultimii 15 ani funcționând ca ofițer de poliție la Clubul Sportiv

D. București - Centrul Sportiv Brașov unde a avut salariu de merit din 2004 până

în luna februarie 2009 inclusiv. Salariul de merit a fost acordat în baza dispozițiilor

art. 28 alin. (1) lit. a) Legea nr. 360/2002 și ale art. 2 și 4 O.G. nr. 38/2003.

Prin Ordinul din 16

aprilie 2009 emis de ministrul pârât, s-a dispus anularea salariului de merit pentru

anumite categorii de polițiști în mod discriminatoriu, netemeinic și nelegal și

producându-se grave prejudicii financiare respectivilor polițiști. În baza acestui

Ordin, la data de 1 aprilie 2009 Președintele Clubului Sportiv D. București a emis

dispoziția prin care, începând cu data de 1 martie 2009, au fost anulate salariile

de merit ale unui număr de 17 angajați ai Centrului Sportiv Brașov, dispoziție în

care este nominalizat și reclamantul.

În acest sens, reclamantul

a făcut referire la dispozițiile legale anterior menționate, susținând că salariul

de merit al polițistului nu poate fi retras s-au anulat decât dacă polițistului

i s-a aplicat una dintre sancțiunile disciplinare sau dacă este pus la dispoziție

în condițiile art. 65 alin. (2) Legea nr. 360/2002. Totodată reclamantul a susținut

că nu s-a aflat în aceste situații și că la data de 30 aprilie 2009, cu ocazia încetării

prin pensionare a raporturilor de serviciu, a constatat că la calculul pensiei sale

de serviciu a fost avut în vedere salariul de merit, însă la acordarea salariilor

compensatorii acest salariu nu a fost luat în calcul, suferind un prejudiciu în

valoare de 6.600 RON ce reprezintă diferența de calcul în urma anulării salariului

de merit pe ultima lună.

Prin acțiunea introductivă

s-a solicitat și declasificarea Ordinului și dispoziției anterior menționate și

a Notelor de fundamentare a acestora.

Ministerul Administrației

și Internelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii

reclamantului ca neîntemeiată.

A invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, pentru motivul că nu există o identitate între

persoana pârâtului și cel de care se pretinde că este obligat în raportul juridic

dedus judecății, drepturile salariale fiindu-i acordate reclamantului de către Clubul

Sportiv D. București care a și emis dispoziția de încetare a salariului de merit.

S-a invocat și excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate a Ordinului Ministerului Administrației

și Internelor și a dispoziției Președintelui Clubului Sportiv D. București prin

raportare la art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul are la îndemână

o acțiune în realizarea dreptului, prin admiterea excepției de nelegalitate încălcându-se

art. 111 C. proc. civ..

În cauză a formulat întâmpinare

și Clubul Sportiv D. București care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Corpul Național al Polițiștilor

- Biroul Executiv Central a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului

invocând aceleași considerente ca și cele din cererea introductivă, cu referire

la faptul că în perioada 22 august 2002 - 28 februarie 2009, mai mulți polițiști

care au calitatea de membrii ai organizației, pe diferite perioade, au obținut rezultate

deosebite în activitatea desfășurată, primind astfel un salariu de merit lunar.

Tribunalul Brașov și-a

declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov,

cauza înregistrându-se pe rolul acestei instanțe la data de 15 iunie 2010.

În ședința publică din

5 noiembrie 2010 instanța a luat act de renunțarea la judecată a cererii formulate

în contradictoriu cu pârâții N.D. și L.E..

În ședința publică din

10 septembrie 2010, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a Ministerului Administrației și Internelor, reținând că acest pârât este organ

emitent al actului administrativ a cărei nelegalitate este invocată și de altfel

este și ordonator principal de credite, iar hotărârea ce se va pronunța în cauză

trebuie să-i fie opozabilă și acestei autorități.

Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 203/F din 20 decembrie

2010, a respins excepția inadmisibilității excepțiilor de nelegalitate a extrasului

din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 16 aprilie 2009 și a extrasului

din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 16 aprilie 2009.

A respins excepția de

nelegalitate a extrasului din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor din

16 aprilie 2009.

A admis excepția de nelegalitate

a extrasului din dispoziția Președintelui Clubului Sportiv D. din 01 aprilie 2009

și, în consecință, a constatat nelegalitatea extrasului din dispoziția Președintelui

Clubului Sportiv D. din 01 aprilie 2009, sub aspectul aplicării efectelor acestuia

înainte de data de 16 aprilie 2009.

A admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul T.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației

și Internelor și Clubul Sportiv D. București, care au fost obligați la calcularea

și plata salariului de merit pentru perioada 01 martie 2009 și până la încetarea

raporturilor de serviciu, sumă actualizată cu rata inflației până la momentul plății

efective.

A obligat pârâții să înscrie

în fișa de evidență a reclamantului, mențiunile corespunzătoare referitoare la creșterea

salariului prin acordarea salariului de merit pentru perioada 01 martie 2009 și

până la încetarea raporturilor de serviciu și a obligat pârâtul Ministerul Administrației

și Internelor la recalcularea pensiei de serviciu în raport și de salariul de merit.

A respins restul pretențiilor

solicitate.

Pe cale de consecință,

a admis și cererea de intervenție formulată de Corpul Național al Polițiștilor -

Biroul Executiv Central-organizația profesională a polițiștilor din Ministerul

Administrației și Internelor, în favoarea reclamantului T.G..

A obligat pârâții la plata

către reclamant a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut următoarele considerente:

inadmisibilității s-a constatat că excepția de nelegalitate a fost invocată în apărare

și tinde către constatarea nelegalității actelor administrative și înlăturarea acestora

din cauză și nu către anularea lor. Fiind vorba despre acte administrative unilaterale

cu caracter individual emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004,

legalitatea lor poate fi cercetată oricând pe cale de excepție în cadrul unui proces.

Întrucât cele două acte

ce formează obiectul excepției de nelegalitate au fost emise în forma secretelor

de serviciu și au fost declasificate doar sub formă de extras, reclamantul a precizat

obiectul excepției prin limitarea invocării nelegalității doar cu privire la conținutul

fiecăruia dintre cele două extrase depuse la dosar.

de nelegalitate a extrasului din Ordinul Ministerului Administrației și

Internelor din 16 aprilie 2009, Curtea a constatat că, având în vedere limitele

fondurilor bugetare aprobate prin Legea nr. 8/2009 și ținând cont de măsurile dispuse

la nivelul conducerii MAI ca urmare a diminuării cheltuielilor de personal, în temeiul

dispozițiilor art. 7 alin. (4) O.U.G. nr. 30/2007, s-a emis ordinul prin care șefii

unităților vor dispune măsurile ce se impun pentru încadrarea în limitele bugetare

repartizate ordonatorilor de credite prin adresa Secretarului General al Ministerului

Administrației și Internelor din 27 februarie 2009, la articolul bugetar „Salarii

de merit”, pentru personalul din competența denumire.

Împrejurarea că ulterior

a fost emisă dispoziția Președintelui Clubului Sportiv D. București nu poate conduce

la concluzia încălcării principiului retroactivității de către Ordinul Ministerului

Administrației și Internelor analizat, prin acesta punându-se în vedere șefilor

unităților să dispună măsuri de încadrare în limitele bugetare.

Curtea a statuat că prin

prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamant, excepția de nelegalitate

nu este întemeiată, și, de asemenea, raportat la apărările invocate de pârâtul emitent

prin întâmpinare, nu au fost identificate alte aspecte de nelegalitate.

Președintelui Clubului Sportiv D. București din 01 aprilie 2009, în forma de extras

existentă în dosarul cauzei, s-a reținut că prin aceasta s-a dispus, având în vedere

limitele fondurilor bugetare aprobate prin Legea nr. 18/2009 și ținând cont de măsurile

dispuse la nivelul conducerii Ministerului Administrației și Internelor ca urmare

a diminuării cheltuielilor de personal, ca începând cu 01 martie 2009, comisarului

șef T.G. să nu i se mai acorde salariul de merit lunar.

Instanța a constatat că

dispoziția a fost emisă înainte de data emiterii Ordinului Ministerului Administrației

și Internelor, acesta din urmă neputând astfel constitui un temei pentru dispoziția

președintelui Clubului. Nota Secretarului General din 27 februarie 2009 nu este

menționată în preambulul dispoziției analizate, iar în conținutul acesteia nu se

face referire la cheltuielile cu salariile de merit, ci doar la cheltuielile de

personal cu privire la care se solicită luarea de măsuri de încadrare în limita

comunicată.

În aceste condiții, a

reținut Curtea, emiterea dispoziției la data de 1 aprilie 2009 cu dispunerea de

măsuri cu începere cu data de 1 martie 2009 conduce la încălcarea principiului constituțional

al neretroactivității actelor civile, niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar

nejustificând ca dată de început a luării măsuri înlăturării salariului de merit,

data de 1 martie 2009.

Pentru aceste considerente

prima instanță a admis excepția de nelegalitate în privința extrasului din dispoziția

Președintelui Clubului Sportiv D. din 01 aprilie 2009 cu consecința constatării

nelegalității acestuia sub aspectul aplicării efectelor sale înainte de data emiterii

Ordinului Ministerului Administrației și Internelor, respectiv 16 aprilie 2009.

Acest ordin a specificat în mod expres măsurile ce se impun a fi luate pentru încadrarea

în limitele bugetare cu referire la articolul „salarii de merit”, justificând în

acest fel dispoziția Președintelui Clubului sub aspectul legalității.

a apreciat că, primul capăt al cererii de chemare în judecată, prin prisma dispozițiilor

art. 2 și 4 O.G. nr. 38/ 2003, este întemeiat, neexistând nici un motiv al înlăturării

salariului de merit în privința reclamantului. Întrucât raporturile de serviciul

au încetat la data de 30.04.2009 prin pensionare, instanța a stabilit că perioada

pentru care pârâții vor fi obligați la plata către reclamant a salariului de merit,

este martie 2009 - 30 aprilie 2009.

În ceea ce privește cererea

de reactualizare a sumei cu rata inflației până la data plății s-a constatat că

este întemeiată în baza dispozițiilor art. 1088 C. civ.. În același sens, dreptul

la plata salariului de merit s-a stabilit a fi înscris și în fișa de evidență a

reclamantului, cererea fiind admisă și pe acest capăt.

În fine, prima instanță

a apreciat că neexistând un temei al înlăturării acordării salariului de merit,

reclamantul este îndreptățit să primească acest drept salarial până la momentul

încetării raporturilor de serviciu întrucât, potrivit art. 2 O.G. nr. 38/2003, în

forma în vigoare la data de 30 aprilie 2009, salariu de bază la care face referire

art. 27, este compus din salariul pentru funcția îndeplinită, salariul pentru gradul

profesional deținut, gradații, sporul pentru misiune permanentă și, după caz, indemnizația

de conducere și salariul de merit.

Raportat la aceste dispoziții

și având în vedere prevederile art. 22 Legea nr. 179/2004 potrivit cărora „baza

de calcul folosită pentru stabilirea pensiei polițiștilor este salariul de bază

brut avut în ultima lună de activitate, care include salariul pentru gradul profesional

deținut la data încetării raporturilor de serviciu”, Curtea a apreciat ca fiind

întemeiat și petitul privind obligarea la recalcularea pensiei de serviciu în raport

și cu salariul de merit. Restul pretențiilor privind perioada pentru care se solicită

calcularea și plata salariului de merit și obligarea pârâtului Club Sportiv D. București

la calcularea și acordarea pensiei de serviciu, au fost respinse.

Totodată Curtea, pentru

aceleași considerente, a admis și cererea de intervenție formulată de Corpul Național

al Polițiștilor - Biroul Executiv Central și a obligat pârâții la plata cheltuielilor

de judecată către reclamant, în temeiul art. 274 C. proc. civ..

Împotriva sentinței

nr. 203/F din 20 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, a declarat

recurs Ministerul Administrației și Internelor, care a recurat și încheierea din

data de 10 septembrie 2010, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., potrivit cărora, o hotărâre poate fi modificată sau casată, atunci

când a fost pronunțată fără temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.

2.1. În ceea ce privește

Încheierea din data de 10 septembrie 2010, ministerul recurent a susținut că excepția

lipsei calității sale procesuale pasive a fost soluționată în mod greșit, argumentând,

în esență, cu faptul că reclamantul nu a avut raporturi de serviciu cu ministerul,

ci cu Clubul Sportiv D., din care făcea parte și Centrul Sportiv Brașov.

În sprijinul acestor susțineri,

ministerul recurent a invocat decizia civilă nr. 2468/2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a statuat că „numai

autoritatea cu care este încheiat raportul de serviciu va avea calitate procesuală

pasivă”.

2.2. În ceea ce privește

fondul cauzei, soluționat prin sentința civilă nr. 203F din 20 decembrie 2010, ministerul

pârât a susținut, în esență, că instanța de fond a ignorat sau a interpretat și

aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente în cauză.

Astfel, argumentează recurentul,

instanța de fond, apreciind legalitatea actelor administrative atacate în cauză,

a ignorat dispozițiile art. 57 O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi

ale polițiștilor, precum și dispozițiile Legii nr. 18/2009 care a limitat fondurile

pentru salariile de merit doar la primele două luni ale anului 2009, care se și

plătiseră la data publicării acestei legi.

În concluzie, ministerul

recurent a cerut să se constate că intimatul-reclamant nu a pierdut salariul de

merit din motive imputabile, ci din cauza lipsei fondurilor bugetare aferente, solicitând

admiterea recursului, desființarea sentinței pronunțate și respingerea acțiunii.

2.3. Intimatul-pârât și

intimatul-intervenient în interesul pârâtului au depus întâmpinare și respectiv,

concluzii scrise, prin care au combătut criticile din recurs, susținând, în esență,

că soluția instanței de fond este legală și temeinică și au solicitat, în concluzie,

respingerea recursului formulat de ministerul pârât.

recurs

3.1. Referitor la recursul

formulat împotriva Încheierii din data de 10.09.2010, instanța de recurs reține

că este nefondat și va fi respins ca atare.

Astfel, prin Încheierea

din 10 septembrie 2010, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a ministerului recurent-pârât, soluția fiind legală în raport cu faptul că

intimatul-reclamant, printr-unul dintre capetele de cerere ale acțiunii formulate,

a invocat și excepția de nelegalitate a extrasului din Ordinul din 2009, ce fusese

emis de către ministrul acestei autorități publice.

Or, calitatea procesuală

într-o cauză este atrasă și justificată de calitatea de subiect al raportului juridic

dedus judecății, fiind evident că autoritatea recurentă-pârâtă are calitatea de

subiect activ în cadrul raportului juridic născut din ordinul emis, vizat de excepția

de nelegalitate, soluționată de altfel, de instanța de fond.

3.2. Referitor la recursul

privind soluția dată fondului cauzei, instanța de recurs reține că acesta este întemeiat,

urmând să fie admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză este necontestat

că, prin dispoziția din 01 aprilie 2009 emisă de președintele Clubului Sportiv D.

București, unitate aflată în subordinea Ministerului Administrației și

Internelor, s-a prevăzut că, între alții, începând cu 01 martie 2009, nu va mai

beneficia de salariu de merit intimatul-reclamant, avându-se în vedere limitele

fondurilor bugetare aprobate prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de stat pentru anul

2009, în baza căreia a fi fost emisă decizia respectivă.

De asemenea, este necontestat

că Ministerul Administrației și Internelor ceruse în temeiul art. 7 alin. (4) O.U.G.

nr. 30/2007, șefilor tuturor unităților, să dispună măsuri pentru încadrarea în

limitele bugetare repartizate la articolul bugetar „Salarii de merit” - adresa din

27 februarie 2009.

Or, prin Legea nr. 18/2009,

publicată în M. Of. nr. 122/27.02.2009, la articolul „Salarii de merit” au fost

alocate fonduri bugetare doar pentru lunile ianuarie și februarie 2009, care fuseseră

deja consumate până la intrarea în vigoare a legii.

De asemenea, potrivit

art. 57 O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,

„acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita

fondurilor bugetare aprobate anual unităților (…)”.

Astfel fiind, rezultă

că actele administrative, litigioase în cauză, sunt conforme cu dispozițiile legale

în baza cărora au fost emise, eliminarea salariilor de merit începând cu 01

martie 2009 fiind consecința intrării în vigoare a Legii nr. 18/2009, lege care

nu a fost declarată neconstituțională.

Împrejurarea că prin dispoziția

din 1 aprilie 2009 s-a dispus neacordarea salariilor de merit începând cu data de

01 martie 2009, iar nu cu data emiterii sale - 01 aprilie 2009, nu este în măsură

să justifice concluzia că astfel ar fi fost încălcat principiul constituțional al

neretroactivității legilor.

Într-adevăr, potrivit

art. 15 alin. (2) Constituție, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii

penale sau contravenționale mai favorabile”.

Or, în cauză, Legea

nr. 18/2009 care a prevăzut eliminarea salariilor de merit, prin neincluderea fondurilor

bugetare necesare, începând cu 01 martie 2009, nu a retroactivat, ea fiind publicată

la data de 27 februarie 2009, iar actele administrative în cauză au fost emise în

aplicarea dispozițiilor respective ale acestei legi, față de care sunt pe deplin

conforme.

Astfel fiind, din moment

ce actele administrative în cauză s-au conformat dispozițiilor legale în temeiul

cărora au fost emise și au respectat data prevăzută de lege pentru măsura respectivă,

pentru aplicarea căreia au fost emise, nu se poate reține cu temei legal/constituțional,

că actele administrative ar retroactiva.

În concluzie, soluția

dată de instanță excepției de nelegalitate a dispoziției din 01 aprilie 2009, cât

și acțiunii, în ceea ce privește obligarea autorităților pârâte la acordarea salariului

de merit pentru luna martie 2009, cu consecința modificării fișei de evidență a

drepturilor salariale și recalculării pensiei de serviciu, sunt greșite, fiind lipsite

de temei legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 203/F din 20

decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată

și respinge acțiunea, excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 65/2009 și cererea

de intervenție.

Menține dispozițiile privind

respingerea excepției de nelegalitate a Ordinului Ministerului Administrației

și Internelor din 16 aprilie 2009 și a celor de respingere a restului pretențiilor

solicitate.

Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației

și Internelor împotriva Încheierii din 10 septembrie 2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie

2011.