ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.10.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4156/2012

HOTĂRÂRE
16.10.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4156/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul P.M. în

contradictoriu cu pârâții Clubul Sportiv DB și Ministerul Internelor și

Reformei Administrative a solicitat instanței obligarea pârâtelor la plata

salariului de merit pe luna aprilie 2009 în procent de 20% din salariul de

bază, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a fost încadrat la CS D având funcția de președinte

până la data de 25 martie 2009 când au încetat raporturile de serviciu cu drept

de pensie conform Decretului nr. 441 din 25 martie 2009,având gradul

profesional de chestor.

La data de 16 aprilie

2009 a apărut Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/II 3763

din 01 martie 2009, potrivit cărora salariaților încadrați în Ministerul

Administrației și Internelor nu li se mai acordă acest drept.

În ședința din 08

aprilie 2010 reclamantul a învederat instanței că solicită salariul de merit pe

luna martie 2009 și nu aprilie 2009 așa cum din eroare a indicat în acțiune.

Prin Sentința civilă

nr. 5063 din 13 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamant,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că bugetul de stat pe anul 2009 a

fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea

bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, iar

printre măsurile luate de conducerea pârâtei în vederea încadrării în fondurile

alocate pentru anul 2009 a fost menținerea pe perioada aprilie - iulie a

salariilor și sporurilor la același nivel, cu excepția salariului de merit,

prin Ordinul MAI S/II/3763/2009 reclamantului nu i s-a mai acordat salariul de

merit începând cu data de 1 martie 2009.

Potrivit

dispozițiilor art. 22 alin. (1) Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice cu

modificările și completările ulterioare „ordonatorii de credite au obligația de

a angaja sau utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor

aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea ministerului și cu

respectarea dispozițiilor legale”.

Totodată, sumele

aprobate la partea cheltuieli, prin bugetul de stat, în cadrul cărora se

angajează, se ordonează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care

nu pot fi depășite, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.

În acest sens sunt și

prevederile art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi

ale polițiștilor cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la data

încetării raporturilor de serviciu), care prevăd că acordarea drepturilor

bănești reglementate de ordonanță se putea face în limita fondurilor bugetare

aprobate anual unităților MAI.

În aceste condiții,

decizia de a nu se mai acorda salariul de merit începând cu luna martie 2009,

se încadrează în dispozițiile legale privind rectificarea bugetară pe anul 2009

și utilizarea creditelor bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor

aprobate.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, reclamantul P.S.M. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că ordinul atacat a fost aplicat retroactiv, fiindu-i

retras în mod abuziv salariul de merit pe luna martie 2009, deși nici o lege nu

poate fi aplicată retroactiv.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de

recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,inclusiv

cu cele ale art. 304

1

recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

La data de 25 martie

2009 recurentului-reclamant, președinte al CS DB, i-au încetat raporturile de

serviciu cu Ministerul Administrației și Internelor, prin aplicarea

prevederilor art. 69 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, cu modificările și completările ulterioare, conform Decretului

Prezidențial nr. 441 din 25 martie 2009, având gradul profesional de chestor.

Prin Ordinul M.A.I.

nr. S/U/41537/2008 recurentului-reclamant i s-a acordat începând cu data de 01

ianuarie 2009 salariul de merit pentru anul 2009, drepturile bănești fiind

asigurate de la capitolul bugetar 65.01 Învățământ (buget de stat).

Clubului Sportiv DB,

în calitate de ordonator de credite, aflat în finanțarea directă a

ordonatorului principal de credite, i-a fost repartizat, bugetul de venituri și

cheltuieli, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/2000 a bugetului de

stat pentru anul 2009, fondurile necesare plății salariilor de merit fiind

asigurate doar pentru primele două luni ale anului 2009.

Bugetul de stat pe

anul 2009 a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 34/2009.

Acordarea salariului

de merit se face în funcție de rezultatele obținute, fiind un criteriu de

apreciere al conducerii fiecărei unități, și pentru cel mult 30% din numărul

total de posturi prevăzute în statele de organizare. Ca atare, acordarea

salariilor de merit nu este obligatorie, ca în cazul salariilor și sporurilor.

Recurentului-reclamant

nu i-a mai fost acordat salariul de merit, dar nu din motive imputabile, ci din

lipsa fondurilor bugetare.

Potrivit

dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele

publice, cu modificările și completările ulterioare „ordonatorii de credite au

obligația de a angaja sau utiliza creditele bugetare numai în limita

prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de

activitatea ministerului și cu respectarea dispozițiilor legale", iar

potrivit art. 4 alin. (2) din același act normativ „sumele aprobate, la partea

de cheltuieli, prin bugetul de stat, în cadrul cărora se angajează, se

ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi

depășite".

Conform art. 57 din

O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu

modificările și completările ulterioare, în vigoare la data încetării

raporturilor de serviciu ale recurentului-reclamant, acordarea drepturilor

bănești reglementate de ordonanță se putea, face în limita fondurilor bugetare

aprobate anual unităților Ministerului Administrației și Internelor.

Înalta Curte

constată, în acord cu cele reținute de instanța de fond, că salariul de merit

acordat recurentului-reclamant pentru anul 2009 nu a fost retras în condițiile

art. 4, alin. (4) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare (act normativ în

vigoare în perioada de referință), ci ca urmare a rectificării bugetare pe anul

2009.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de P.S.M. împotriva Sentinței civile nr. 5063 din 13 septembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-01-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 5225 din 21 decembrie 2010 a
ÎCCJ 2012-10-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3950/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta B.C. a chemat în judecată pârâții M.A.I. și C.S. „D.” București precum și, potrivit disp.art. 16 Legea nr. 554/2004, p
ÎCCJ 2011-09-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4283/2011
excepția de nelegalitate a extrasului din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor din 16 aprilie 2009, Curtea a constatat că, având în vedere limitele fondurilor bugetare aprobate prin Legea nr. 8/2009 și ținând cont de măsurile d
ÎCCJ 2011-09-30
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4502/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul C.D.G. a chemat în
ÎCCJ 2013-01-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantului V.M
Sursă