ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2323/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1594

din 14 decembrie 2004, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată, cererea

condamnatului D.Șt., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de

10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4/2003 a Tribunalului

Călărași.

Instanța a constatat că

motivele invocate de condamnat, de ordin familial, referitoare la situația

materială precară a părinților acestuia, nu sunt dintre cele avute în vedere de

prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., în prezența acestuia pe o durată de

3 luni în familie nu ar schimba situația materială.

Apelul condamnatului a fost

respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 75 din 7 februarie 2005 a Curții

de Apel București.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat, solicitând casarea

acesteia și în rejudecare, admiterea cererii și întreruperea executării

pedepsei.

Verificând hotărârea

criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este

fondat.

Așa cum rezultă din ancheta

socială efectuată de serviciul autorizat din cadrul Consiliului Local al

municipiului Ploiești, părinții și sora condamnatului sunt apți de muncă dar nu

realizează venituri și locuiesc într-un apartament cu 2 camere proprietate personală,

în municipiul Ploiești.

Situația materială dificilă

a familiei condamnatului este preexistentă arestării sale și nu a fost cauzată

de privarea acestuia de libertate.

Constatând, astfel, că nu

sunt întrunite condițiile întreruperii executării pedepsei prevăzute prin art. 455

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care face trimitere art. 455 din același

cod, recursul condamnatului D.Șt. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul D.Șt. împotriva deciziei penale nr. 75 din 7

februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 aprilie 2005.