ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5586/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5586/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului declarat de
reclamanta-apelantă C.N.R. SA.
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Tribunalul Brașov sub nr. 2338/2004, reclamanta C.N.R. SA a solicitat în
contradictoriu cu U.M.T. obligarea pârâtei la restituirea unui număr de 600
buc. proiectile reactive calibrul 122 scurt, iar în subsidiar la plata sumei de
142.500 dolari S.U.A. cu titlu de dezdăunări.
În motivarea cererii reclamanta
arată că în calitate de comisionar prin contractul din 26 ianuarie 1994,
reclamanta s-a obligat să valorifice la export 500 buc proiective, pe care
urmează să le producă pârâta. A mai susținut reclamanta că pentru a se asigura
de respectare termenelor de livrare, pârâta a împrumutat de la M.A.P.N. 600 buc
proiectile. Cum în final pârâta a produs și livrat către reclamantă cele 500
buc, iar reclamanta a achitat M.A.P.N. contravaloarea a 600 buc. proiectile a
devenit proprietara produselor, cerând obligarea pârâtei la restituire.
În drept acțiunea s-a întemeiat pe art.
1909, respectiv 1073 C. civ.
Prin sentința nr. 1853 din 14
octombrie 2004,
t
ribunalul constatând
că între părți s-au efectuat plăți comerciale bazate pe contractul de comision
(de altfel invocat prin cererea introductivă) a respins excepția de
necompetență materială comercială invocată de reclamantă reținând că natura
juridică a raporturilor dintre părți este comercială și a respins ca prematur
introdusă acțiunea cu motivarea că nu a fost realizată procedura concilierii
prealabile, prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamantă
împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia Curții de Apel
Brașov nr. 31 din 4 martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1342/2004.
În motivarea deciziei
c
urtea de apel a reținut că, în mod
corect
t
ribunalul s-a declarat
competent să soluționeze litigiul care având izvorul într-un contract comercial
este de natură comercială și că în raporturile dintre pârâtă și M.A.P.N.
reclamanta este un terț și prin consecință nerealizându-se procedura
obligatorie a concilierii prealabile hotărârea prin care s-a respins ca
prematură acțiunea reclamantei, este legală și temeinică în raport de
prevederile art. 720
1
C. proc. civ.
Împotriva acestei ultime hotărâri a
declarat recurs reclamanta-apelantă.
Prin motivele scrise dezvoltate oral
în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenta a reluat criticile din
apel în esență susținând că litigiul este unul civil și ca atare greșit a fost
considerat comercial și greșit s-a dat eficiență prevederilor art. 720
1
C. proc. civ., respingându-se ca prematură acțiunea reclamantei.
Criticile sunt neîntemeiate, iar
recursul se va respinge ca nefondat pentru considerentele ce urmează.
În mod just atât
t
ribunalul cât și
c
urtea de apel, prin hotărârile
pronunțate în cauză au calificat raporturile dintre părți ca fiind de natură
comercială, pornind de la izvorul la care este contractul de comision.
S-a mai reținut că eventuale
raporturi de altă natură ale pârâtei privesc relațiile cu M.A.P.N. față de care,
reclamanta fiind terț nu se pot invoca ca temei al răspunderii pârâtei față de
ea.
În fine, având în vedere și faza
procesuală în care prematuritatea acțiunii a fost constatată (cea a
soluționării fondului,
t
ribunalul
nu numai că în mod legal putea să pună în discuție excepția prematurității
acțiunii dar era și obligat să o facă și să dea eficiență prevederilor art. 720
1
alin. (1) C. proc. civ.
Față de considerentele ce preced,
Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanta C.N.R. SA, împotriva deciziei nr. 31/ Ap din 4 martie
2005 a Curții de Apel Brașov.
I
revocabilă
.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 22 noiembrie 2005.