ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1753/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Sectorului 3

București, prin sentința civilă nr. 4267 din 25 mai 2004, a admis excepția

necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat

competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC A.C.T. SRL cu sediul social

în București în contradictoriu cu pârâta SC M.A. SRL cu sediul social în

București în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că, în speță,

capătul principal de cerere se referă la constatarea caducității contractului

de proiectare, capăt de cerere neevaluabil în bani.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10.714 din 16 septembrie 2004,

a admis excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare

și a respins, ca prematur introdusă, acțiunea reclamantei SC A.C.T. SRL,

considerând că nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe prevăzută de

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ.

Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 226 din 24 martie 2005, a

admis apelul formulat de apelanta reclamantă SC A.C.T. SRL București împotriva

sentinței comerciale nr. 10714 din 16 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 9650/2004, a anulat sentința

atacată și a fixat termen pentru evocarea fondului.

Ulterior, aceiași instanță,

prin decizia comercială nr. 130 din 23 martie 2006, a admis în parte cererea

reclamantei și a constatat caducitatea contractului de proiectare nr. 10 din 5

decembrie 2000 încheiat între părți. De asemenea, a admis excepția invocată din

oficiu și a respins cererea formulată de reclamantă având ca obiect despăgubiri

de 6.307 dolari S.U.A. în echivalent de 204.655.843 lei ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Au mai fost compensate

parțial cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat și după

compensare a obligat pârâta să plătească reclamantei 174.000 lei reprezentând

taxă de timbru și timbru judiciar.

Instanța de control judiciar

a apreciat că între reclamantă în calitatea de proiectant general și SC G.V.M.

SA a fost încheiat contractul de proiectare nr. 60 din 8 septembrie 2000, având

ca obiect executarea misiunii de proiectare a obiectivului B.I.H., iar prin

contractul nr. 10 din 5 decembrie 2000 încheiat de reclamantă cu pârâta,

aceasta din urmă și-a asumat obligația executării proiectului de instalații

termice, ventilații și aer condiționat la acest obiectiv, lucrări în valoare

totală de 26.667 dolari S.U.A.

Reclamanta a achitat suma de

6.307 dolari S.U.A. cu titlu de avans pârâtei, în baza contractului nr. 10 din 5

decembrie 2000. Sistarea lucrărilor din cele două contracte, nu este imputabilă

nici reclamantei și nici pârâtei, devenind incidente dispozițiile art. 13 din

contractul nr. 60/2000, cu consecința admiterii excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei pentru plata despăgubirilor și constatării

caducității contractului nr. 10 din 5 decembrie 2000.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 797 din 21 februarie 2007, a

admis recursul declarat de reclamanta SC A.C.T. SRL București împotriva

deciziei nr. 130 din 23 martie 2006 a Curții de Apel București, a casat în

parte decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare pe fond a capătului de

cerere în despăgubiri, aceleiași instanțe, menținând restul dispozițiilor

deciziei.

În principal s-a avut în

vedere că, în ipoteza constatării caducității contractului, nu există nici un

motiv pentru ca pârâta să nu fie obligată a restitui sumele primite, sub

rezerva soluționării fondului cererii cu administrarea tuturor probelor

necesare și utile justei soluționări a cauzei. În examinarea temeiniciei

acestor pretenții trebuie avute în vedere prevederile contractului din litigiu nr.

10/2000 și nu ale unei convenții care nu a format obiectul judecății, nefiind

încheiată între reclamantă și pârâtă.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 348 din 27 iunie 2007, evocând

fondul, a admis cererea formulată de apelanta SC A.C.T. SRL București împotriva

sentinței comerciale nr. 10714 din 16 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială și a obligat pârâta SC M.A. SRL la plata

sumei de 6.307 dolari S.U.A. reprezentând 204.655.843 lei, precum și la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 Ron onorariu de avocat.

Întrucât s-a constatat

caducitatea contractului care are drept consecință ineficacitatea contractului

ce nu a produs încă efecte, neexecutarea contractului de către pârâtă se

presupune a fi fost supusă cenzurii cu autoritate de lucru judecat. Prin plata

efectuată s-a creat un dezechilibru patrimonial prin mărirea patrimoniului

pârâtei în detrimentul patrimoniului reclamantei, fără cauză legitimă.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 348 din 27 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta SC A.C.T. SRL București

cât și pârâta SC M.A. SRL București, care au criticat aceiași hotărâre pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta-reclamantă SC A.C.T.

SRL, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat modificarea deciziei

atacate, în sensul obligării intimatei la plata tuturor cheltuielilor de

judecată suportate în toate fazele procesuale parcurse, respectiv taxe de

timbru și onorarii pentru avocat.

Recurenta-pârâtă SC M.A. SRL

a solicitat ca în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., să-i fie admis

recursul, pe considerentul că avansul ce reprezintă 20 % din valoarea lucrării

constă în studierea și elaborarea soluțiilor pentru proiect, a specificațiilor

tehnice și a cererilor de ofertă de la firmele furnizoare și încercarea de

introducere a acestor utilaje în planurile de arhitectură primite preliminar.

De asemenea, greșit a reținut instanța de apel, obligarea pârâtei la întreaga

sumă primită, cu titlu de avans, fără a se fi scăzut impozitul pentru această

sumă încasată.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse în

cererile de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge,

ca nefondate, ambele recursuri, pentru următoarele considerente.

Criticile aduse hotărârii

instanței de apel, din partea recurentei reclamante, nu sunt justificate.

Este de necontestat că, în

speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea

care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de

judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru

judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariilor de avocat,

precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va

dovedi că le-a făcut.

Este adevărat că

reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc

că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la

acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său,

iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlu

executoriu.

Corect au fost acordate

cheltuielile de judecată în cuantum de 1000 Ron, reprezentând onorariu de

avocat, în limitele în care aceste cheltuieli au fost efectiv dovedite cu

ocazia rejudecării apelului.

De remarcat că reclamanta SC

A.C.T. SRL București, în calitatea de recurentă, atunci când a fost admis

recursul său împotriva deciziei nr. 130 din 26 martie 2006 a Curții de Apel București și trimisă cauza spre rejudecare pe fond a capătului de cerere în

despăgubiri, nu a cerut și acordarea cheltuielilor de judecată.

Nici criticile recurentei

pârâte SC M.A. SRL nu pot fi primite, având în vedere raporturile contractuale

dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, în

contextul constatării caducității contractului nr. 10/2000.

Amplu documentat, în

rejudecarea apelului, s-a apreciat că din prevederile contractului nr. 10/2000,

încheiat între reclamanta SC A.C.T. SRL în calitatea de antreprenor și SC M.A.

SRL în calitatea de subantreprenor pentru executarea proiectelor privind

lucrările de instalații termice, ventilație și aer condiționat, devin

aplicabile dispozițiile cuprinse în art. 1489 – art. 1490 C. civ.

Ca efect al caducității

contractului expus anterior, se impune ca și plata sumei de 6307 dolari S.U.A.

(204.655.843 lei) să fie restituită reclamantei, ca o consecință a

ineficacității contractului.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC A.C.T.

SRL București și pârâta SC M.A. SRL București împotriva deciziei comerciale nr.

348 din 27 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta SC A.C.T. SRL București și de pârâta SC M.A. SRL

București, împotriva deciziei comerciale nr. 348 din 27 iunie 2007, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 22 mai 2008.