ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3897/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 martie 2004, S.I.F. T. SA, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună dizolvarea societății pârâte S.C.A.T. B. SA Miercurea Ciuc, în temeiul art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, numirea unui lichidator persoană fizică sau juridică autorizată care să procedeze la lichidarea patrimoniului acesteia. Prin încheierea nr. 1926 din 1 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a admis cererea reclamantei și s-a strămutat judecarea litigiului de la Tribunalul Harghita la Tribunalul Prahova. Această instanță, soluționând cauza prin sentința nr. 1669 din 24 septembrie 2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei și cererea pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 26 din 19 ianuarie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului. S-a reținut în considerentele deciziei că pârâta a făcut dovada cu contractul de închiriere din 23 martie 2004, asupra sediului său din str. Libertății Miercurea Ciuc, act înregistrat la R.C. de pe lângă Tribunalul Harghita. Că reclamanta nu a făcut dovada privind restricționarea sau blocarea accesului acesteia de către pârâtă la informațiile și documentele societății. Împotriva acestei decizii S.I.F. T. SA cu sediul în Brașov a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., și a susținut că este nelegală și netemeinică.

A invocat recurenta că instanța de apel nu a avut în vedere că dovada „sediului real” a fost făcută prin probe (acte adiționale) preconstituite pro cauza. Nu s-a verificat dacă între sediul social declarat și viața economică și juridică a societății intimate există o legătură reală și efectivă. Mai mult viața juridică a societății nu mai există întrucât în prezent la adresa indicată ca pretins sediu al intimatei se află U.S., filiala Miercurea Ciuc. A precizat reclamanta că a formulat acțiunea în constatarea fictivității sediului societății a inexistenței unei legături reale și efective între sediul declarat la O.R.C. și viața economică și juridică a societății intimate, așa încât în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 232 alin. (1) lit. c) teza a II din Legea nr. 31/1990.

În cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenta a invocat că instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv administrarea probei testimoniale pentru a face dovada fictivității sediului social. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale în reglementarea anterioară, în vigoare la data formulării acțiunii tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazul în care societatea și-a încetat activitatea sau nu are sediu cunoscut. În speță, intimata – pârâtă a făcut dovada sediului său cu contractul de închiriere din 1 aprilie 2002, valabil pe o durată de un an.

Acesta a fost prelungit cu actul adițional încheiat la 1 aprilie 2003 cu încă un an, iar ulterior s-a încheiat contractul din 23 martie 2004, pentru același spațiu pe un termen de un an. Contractul este încheiat între SC H.H. SA pe de o parte și intimata – pârâtă pe de altă parte și are ca obiect închirierea spațiului comercial din Miercurea Ciuc, Piața Libertății, cu destinația de sediu social. Susținerile recurentei privind fictivitatea sediului societății în raport de constatările unui executor judecătoresc sau ale unui expert contabil, vor fi înlăturate cât timp intimata a făcut dovada sediului cu contractul de închiriere în vigoare și care nu a fost anulat. Pe de altă parte în mod corect instanța de apel a reținut că dovada sediului societății intimate se face cu acte și nu cu probe testimoniale care au fost justificat respinse de instanță.

În raport de toate aceste considerente, se constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică, că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind dizolvarea societății intimate. De altfel, la data de 19 mai 2005 SC L.F. SRL în calitate de administrator judiciar al intimatei a depus la dosar sentința civilă nr. 136 din 7 februarie 2005 a Tribunalului Harghita, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 363 din 14 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu-Mureș, prin care în baza art. 38 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 republicată, s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment a S.C.A.T. B. SA Miercurea Ciuc.

Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 26 din 19 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 iunie 2005.