ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3897/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3

martie 2004, S.I.F. T. SA, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună dizolvarea societății pârâte S.C.A.T. B. SA Miercurea Ciuc, în temeiul art.

232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, numirea unui lichidator persoană

fizică sau juridică autorizată care să procedeze la lichidarea patrimoniului

acesteia.

Prin încheierea nr. 1926 din 1 iunie

2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a admis

cererea reclamantei și s-a strămutat judecarea litigiului de la Tribunalul

Harghita la Tribunalul Prahova.

Această instanță, soluționând cauza

prin sentința nr. 1669 din 24 septembrie 2004, a respins ca neîntemeiată

acțiunea reclamantei și cererea pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de

judecată, ca nedovedită.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 26 din 19 ianuarie

2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

tribunalului.

S-a reținut în considerentele

deciziei că pârâta a făcut dovada cu contractul de închiriere din 23 martie

2004, asupra sediului său din str. Libertății Miercurea Ciuc, act înregistrat

la R.C. de pe lângă Tribunalul Harghita. Că reclamanta nu a făcut dovada

privind restricționarea sau blocarea accesului acesteia de către pârâtă la

informațiile și documentele societății.

Împotriva acestei decizii S.I.F. T.

SA cu sediul în Brașov a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ., și a susținut că este nelegală și netemeinică.

A invocat recurenta că instanța de

apel nu a avut în vedere că dovada „sediului real” a fost făcută prin probe

(acte adiționale) preconstituite pro cauza.

Nu s-a verificat dacă între sediul

social declarat și viața economică și juridică a societății intimate există o

legătură reală și efectivă.

Mai mult viața juridică a societății

nu mai există întrucât în prezent la adresa indicată ca pretins sediu al

intimatei se află U.S., filiala Miercurea Ciuc.

A precizat reclamanta că a formulat

acțiunea în constatarea fictivității sediului societății a inexistenței unei

legături reale și efective între sediul declarat la O.R.C. și viața economică

și juridică a societății intimate, așa încât în cauză sunt întrunite cerințele

prevăzute de art. 232 alin. (1) lit. c) teza a II din Legea nr. 31/1990.

În cel de-al doilea motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenta a invocat

că instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare care erau

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv administrarea probei

testimoniale pentru a face dovada fictivității sediului social.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 232

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale în

reglementarea anterioară, în vigoare la data formulării acțiunii tribunalul va

putea pronunța dizolvarea societății în cazul în care societatea și-a încetat

activitatea sau nu are sediu cunoscut.

În speță, intimata – pârâtă a făcut

dovada sediului său cu contractul de închiriere din 1 aprilie 2002, valabil pe

o durată de un an.

Acesta a fost prelungit cu actul

adițional încheiat la 1 aprilie 2003 cu încă un an, iar ulterior s-a încheiat

contractul din 23 martie 2004, pentru același spațiu pe un termen de un an.

Contractul este încheiat între SC H.H.

SA pe de o parte și intimata – pârâtă pe de altă parte și are ca obiect

închirierea spațiului comercial din Miercurea Ciuc, Piața Libertății, cu

destinația de sediu social.

Susținerile recurentei privind

fictivitatea sediului societății în raport de constatările unui executor

judecătoresc sau ale unui expert contabil, vor fi înlăturate cât timp intimata

a făcut dovada sediului cu contractul de închiriere în vigoare și care nu a

fost anulat.

Pe de altă parte în mod corect

instanța de apel a reținut că dovada sediului societății intimate se face cu

acte și nu cu probe testimoniale care au fost justificat respinse de instanță.

În raport de toate aceste

considerente, se constată că decizia instanței de apel este legală și

temeinică, că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 232 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind dizolvarea societății intimate.

De altfel, la data de 19 mai 2005 SC

L.F. SRL în calitate de administrator judiciar al intimatei a depus la dosar

sentința civilă nr. 136 din 7 februarie 2005 a Tribunalului Harghita, rămasă

definitivă prin decizia civilă nr. 363 din 14 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

prin care în baza art. 38 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 republicată, s-a

dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment a S.C.A.T.

B. SA Miercurea Ciuc.

Pentru toate aceste considerente,

urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat

recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 26 din 19

ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 23 iunie 2005.