ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2557/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data de 20 octombrie 2003 la

Tribunalul București reclamantul D.E. a chemat în judecată pe pârâtul

Municipiul București prin Primar General solicitând modificarea dispoziției nr.

1424 din 15 septembrie 2003 emisă de pârât în sensul restituirii în natură a

suprafeței de teren de 167 mp situată în București.

În motivare a arătat că terenul a

fost preluat de stat în baza H.G. nr. 556/1990 și a solicitat restituirea în

natură însă deși terenul este liber prin dispoziție contestată i s-a restituit

doar o suprafața de 112 mp. De asemenea, dacă se aprecia că restituirea în

natură nu este posibilă nu i s-a făcut o ofertă de restituire prin echivalent

corespunzătoare valorii imobilului.

Prin sentința civilă nr. 797 din 17

septembrie 2004 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea și

a modificat dispoziția în sensul că a obligat intimatul la restituirea întregii

suprafețe de teren.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul are calitatea de

persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și că terenul

este liber în întregime, regula instituită de legea amintită fiind restituirea

în natură.

Împotriva acestei sentințe pârâtul a

formulat apel susținând că din actele depuse de Comisia de aplicare a Legii nr.

10/2001 rezultă că terenul este parțial liber. Apelul a fost respins prin

decizia civilă nr. 1175 din 21 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă, cu motivarea că potrivit celor două rapoarte de expertiză

(extrajudiciară și judiciară) terenul este liber și neafectat de utilități.

Împotriva acestei deciziei pârâtul a

declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. reluând

critica invocată în apel, susținând că din înscrisurile depuse la dosarul ce a

stat la baza emiterii dispoziției nr. 1424/2003 rezultă că terenul este parțial

liber.

Prin întâmpinarea reclamantul D.E. a

invocat în baza art. 302

1

lit. a) C. proc. civ. excepția nulității

recursului, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat, păstrarea sentinței

de fond și a deciziei pronunțată în apel ca fiind temeinice și legale.

În ce privește excepția invocată,

urmează a fi respinsă deoarece nu sunt întrunite cerințele art. 302

1

lit. a) C. proc. civ. pentru a fi admisă, recursul urmând a fi respins ca

nefondat pentru considerentele ce vor urma.

Criticile încadrate în art. 304 pct.

10 C. proc. civ. nu pot fi analizate deoarece acest punct a fost abrogat.

Criticile încadrate în art. 304 pct.

8 și 9 sunt comune și vor fi analizate și respinse în baza acelorași

considerente.

Din expunerea rezumativă a

lucrărilor dosarului rezultă că reclamantul are calitatea de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după

caz, prin echivalent în înțelesul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945–22 decembrie 1989.

Modalitatea de restituire prin

echivalent este o măsură cu caracter secundar, față de regula principală a

restituirii în natură reglementată prin dispozițiile Legii nr. 10/2001,

legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în echivalent

menite să asigure pe cât posibil repararea prejudiciului suferit de persoana

îndreptățită.

Susținerea recursului că din

înscrisurile depuse la dosarul ce a stat la baza emiterii dispoziției nr.

1424/2003 rezultă că terenul este liber parțial nu este dovedită prin actele și

lucrările dosarului.

Că terenul este liber rezultă din

propriile informații emanând de la Primăria municipiului București de natură a

infirma susținerile din recurs.

Raportul de expertiză reține că

terenul este în întregime liber situație în care rămân fără eficiență

afirmațiile din adresa Primăriei municipiului București nr. 16044/2002 și din

nota de reconstituire înscrisuri la care probabil face trimitere recurentul

când se referă la înscrisurile care au stat la baza emiterii dispoziției nr.

1424/2003.

Așa fiind atât instanța de fond cât

și instanța de apel au pronunțat hotărâri legale.

Pentru considerentele ce preced

recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei

nr. 1175 din 21 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 martie

2006.