ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6206/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 228 din 6 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 4002/2004, a fost condamnat, printre alții, inculpatul Z.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 254 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului Z.C.

și s-a stabilit ca, în final, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul Z.C. suma de 300.000 lei, reprezentând obiectul infracțiunii. Pe latura civilă s-a luat act că prejudicial cauzat părții civile U.E.D. a fost integral acoperit prin restituirea bunurilor. Inculpatul Z.C. a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza probelor administrate, a reținut că, la data de 28 decembrie 2003, V.I. și C.I. (minor la acea dată), după o prealabilă înțelegere cu Z.C., agent de pază angajat al SC T.P.I.

SA București, societate care se angaja prin contract să asigure paza obiectivului U.E.D., au sustras piese metalice constând în 13 bucăți carcase reductor, 4 bucăți apărători, un suport și 7 bucăți role în valoare totală de 229.818.232 lei, ce urmau să fie montate la un contactor al uzinei. Piesele metalice erau depozitate și urmau să fie montate la agregat (concasor), amplasat la etajul 3 al clădirii (cota 16 metri) agentul Z.C. indicându-le autorilor furtului acel loc. Pentru a câștiga bunăvoința agentului de pază, inculpatul V.I. i-a înmânat acestuia suma de 300.000 lei convenită anterior în prezența inculpatului C.I. S-a mai reținut că față de împrejurarea că activitatea infracțională a celor doi era de durată, și exista riscul să fie descoperit de alți paznici sau angajați ai uzinei, care erau de serviciu în acea zi, V.I.

s-a înțeles cu paznicul ca scoaterea pieselor din uzină, să se desfășoare în două etape. Inculpatul Z.C. a avut în vedere ca aceasta să se încheie până la ora 19,00 când, trebuia să dea în primire serviciul unui alt paznic. Astfel, într-o primă etapă ce s-a desfășurat în dimineața zilei de 28 decembrie 2003, cele 24 de piese metalice au fost coborâte de la etajul 3 al clădirii concasorului pe scări, și depozitate pe banda transportoare a agregatului, operațiune ce a durat, după afirmațiile inculpaților circa 4 ore. La finalul acestei prime etape, agentul de pază a primit de la V.I., în avans, suma de 50.000 lei prezent fiind și C.I.

Cea de-a doua etapă, s-a desfășurat, în după-amiaza zilei de 28 decembrie 2003, începând cu ora 17,00 când piesele au fost scoase din incinta uzinei, pe breșa din gardul metalic împrejmuitor de 60/60 cm (astfel cum a fost descrisă în procesul verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de poliție și prin care se putea pătrunde în incinta uzinei din curtea grădiniței de copii aflată în imediata apropiere). Și această activitate a fost de durată pentru că la ora 19,00 când la postul nr. 6 s-a prezentat singur inculpatul Z.C., paznicul D.D., acesta împreună cu salariatul uzinei S.I., i-au descoperit și identificat pe cei doi inculpați care se aflau lângă piesele metalice în afara incintei uzinei, în curtea grădiniței de copii.

Au fost sesizate organele de poliție care s-au deplasat la fața locului și au constatat prezența celor 24 de piese metalice în afara incintei uzinei și au fost luate măsuri pentru recuperarea și predarea lor părții civile. Ulterior, la data de 3 martie 2004, organele de poliție au efectuat o reconstituire a împrejurărilor în care s-a comis furtul de inculpații V.I. și C.I., aceștia indicând locul de unde au luat piesele metalice, modul cum le-au transportat și depozitat în afara incintei uzinei. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații Z.C. și V.I., criticând-o ca fiind netemeinică și au solicitat, în esență, admiterea apelurilor, desființarea în parte a sentinței în latură penală, redozarea pedepselor aplicate, urmând ca acestea să fie executate la locul de muncă.

Prin decizia penală nr. 346 din 5 septembrie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații V.I. și Z.C., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Z.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pentru motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și, pe fond, aplicarea dispozițiilor art. 86 C. pen. Examinând decizia penală atacată prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta.

De altfel, inculpatul recurent nici nu contestă săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pe care le recunoaște.

Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat care vizează schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul aplicării dispozițiilor art. 86 C. pen., Înalta Curte apreciază că, în cauză, la stabilirea pedepselor aplicate recurentului inculpat s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite și modalitatea de comitere a faptelor, limitele de pedeapsă prevăzută de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (atitudinea procesuală sinceră și de regret, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, valoarea prejudiciului care a fost recuperat în totalitate), aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 346 din 5 septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2005.