ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4125/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 272/2004 a

Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul V.I., la o pedeapsă de 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (3 acte materiale, faptă din perioada 16 august – 27 august 2003).

A fost condamnat același inculpat la

o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 27 august 2003).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta

sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare sporită la 8 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 31 august 2003 la zi.

S-a constatat acoperit parțial

prejudiciul cauzat părților vătămate B.V., C.Z. și I.V.V.

În baza art. 118 lit. a) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 100.000

lei, reprezentând contravaloarea ceasului cu care partea vătămată B.V. nu s-a

constituit parte civilă în cauză, precum și a următoarelor sume de bani:

3.500.000 lei și echivalentul în lei a sumei de 100 dolari S.U.A. calculat la

cursul oficial al B.N.R. din ziua punerii în executare a prezentei hotărâri

judecătorești, sumă cu care părțile vătămate C.Z. și I.V.V. nu s-au constituit

părți civile în cauză.

În baza art. 191 alin. (1), în

referire la art. 189 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de

1.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul V.I. este cetățean

moldovean, locuiește în satul Crihana Veche, raionul Cahul, Republica Moldova.

În ideea de a-și câștiga cele necesare traiului, inculpatul V.I. a venit legal

în România în iunie 2001, când frontiera de stat pentru minori se putea trece

doar pe baza certificatului de naștere și s-a hotărât să muncească în comuna Matca,

județul Galați, la diverse persoane din comună la care lucra doar în

agricultură.

Inculpatul a rămas o perioadă scurtă

în comuna Matca, după care a plecat în satul Toflea, comuna Brăhășești, județul

Galați și a lucrat în cea mai mare parte a timpului la partea vătămată C.Z. zis

H. Erau perioade în care inculpatul a lucrat și la partea vătămată B.V., cu

toate că locuia la partea vătămată C.Z.

inculpatul V.I. s-a hotărât să plece în Republica Moldova. A primit banii de la

partea vătămată C.Z., pentru zilele lucrate însă cu toate acestea, știind că

partea vătămată are bani și cunoscând și locul unde acesta ținea banii, a

hotărât să sustragă alte sume de bani.

În baza acestei hotărâri a intrat în

camera în care știa că partea vătămată ține banii și, de sub o saltea a sustras

400 dolari S.U.A. și a plecat la Tecuci unde a cerut găzduire martorului M.I.,

cetățean moldovean stabilit în Tecuci.

martorul M.I. și, în ziua de 25 august 2003, inculpatul V.I. a mers la plimbare

în municipiul Tecuci și, în zona parcului central, în parcare, a văzut

autoturismul părții vătămate C.Z. Știind că una din portierele autoturismului

este mereu deschisă, inculpatul s-a hotărât să sustragă bani și bunuri din autoturismul

acesteia. Inculpatul a văzut că partea vătămată este în bar, a mers la

autoturismul acesteia, a deschis portiera și din torpedou a sustras suma de

3.600.000 lei și mai multe bijuterii din aur, 2 brățări, 1 lănțișor și mai

multe perechi de cercei.

Cu banii și bunurile astfel

sustrase, inculpatul V.I. a mers la locuința martorului M.I., a ascuns o parte

din bijuterii sub pat într-o cameră, o parte le-a păstrat asupra sa, iar o

parte, respectiv trei perechi de cercei, le-a dat martorului M.I. fără a-i

spune de unde provin aceste bijuterii.

Abia la câteva zile inculpatul i-a

spus martorului M.I. că cerceii din aur dați sunt sustrași însă acesta nu a dat

importanță acestui fapt.

convins că poate face rost de alți bani, inculpatul V.I. a mers în satul

Toflea, comuna Brăhășești, județul Galați, pentru a sustrage bani de la partea

vătămată B.V., despre care știa că are banii într-un seif într-una din camerele

casei.

Inculpatul a așteptat lăsarea serii

după care, din garajul părții vătămate C.Z., la care lucrase, a sustras un

cuțit și o șurubelniță și, în jurul orei 3,00, spre dimineață, a pătruns în

curtea locuinței părții vătămate B.V. și apoi pe fereastra unui geam, a pătruns

în casă. A încercat să deschidă partea de jos a seifului cu cuțitul, însă nu a

reușit și de aceea a căutat într-un șifonier unde, în buzunarul unei haine, a

găsit o cheie cu care a reușit să deschidă seiful. În partea de jos a seifului,

inculpatul a găsit o pereche de cercei, o brățară și un lănțișor, toate din

aur, pe care le-a luat.

Vrând cu orice preț să sustragă

banii, inculpatul a încercat să deschisă partea de sus a seifului cu cuțitul

ce-l avea asupra sa și atunci partea vătămată B.V. care dormea în cameră s-a

trezit și a început să strige după ajutor. În aceste împrejurări inculpatul

V.I. s-a îndreptat cu cuțitul către partea vătămată B.V. pentru a-l speria și

a-și asigura scăparea și, apoi, inculpatul a fost deposedat de cuțit.

Inculpatul a reușit să scape și să

plece doar cu bijuteriile din aur sustrase. A venit la Tecuci și-a luat

bagajele de la martorul M.I. cu intenția de a ajunge în Republica Moldova,

pentru a nu fi depistat.

În vama Oancea, în ziua de 30 august

2003, inculpatul a fost surprins de organele poliției de frontieră în momentul

când, dându-și seama că nu poate trece frontiera, voia să se întoarcă în

Galați.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal inculpatul V.I., care arată că hotărârea primei

instanțe este nelegală și netemeinică din următoarele considerente:

a) Din probele administrate în

cauză, nu rezultă că a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, în dauna părții

vătămate B.V., fapta fiind infracțiunea de furt calificat, deoarece nu a

amenințat cu cuțitul pe partea vătămată, deoarece acesta nu era în încăpere. În

acest context, precizează inculpatul în memoriul depus la dosarul cauzei și în

faza de urmărire penală, nefiind asistat de avocat, a dat declarații ce nu

corespundeau adevărului, sub presiunea exercitată de organele de poliție.

b) Reducerea pedepselor aplicate și

redozarea pedepsei rezultante.

Prin decizia nr. 364 din 17 iunie

2004 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus-menționate. S-a constatat

ca fiind legală măsura arestării preventive, care a fost menținută. S-a dedus

din durata pedepsei aplicate perioada arestării preventive cu începere de la 31

august 2003 la zi și a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut că audiat în faza de urmărire penală, în prezența

apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.T., inculpatul a recunoscut că a

pătruns înarmat cu un cuțit și o șurubelniță pe geam în încăperea unde se afla

seiful părții vătămate, moment în care șurubelnița i-a căzut din buzunar.

Ulterior, când încerca să deschidă

partea de sus a seifului, a fost surprins de partea vătămată, care a început să

strige „G., G.” situație în care inculpatul s-a îndreptat cu cuțitul spre

partea vătămată, dar aceasta l-a strâns de mână, și i-a luat cuțitul. În aceste

condiții, inculpatul a fugit pe geam, dar s-a încurcat în perdea.

Această declarație dată de inculpat

cu respectarea dispozițiilor procesuale referitoare la dreptul la apărare,

respectiv în prezența apărătorului desemnat din oficiu se coroborează cu

celelalte probe administrate în cauză, astfel că și-a formulat convingerea că

inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în sensul că

pătrunzând prin escaladare în încăperea unde se afla seiful, și unde dormea

partea vătămată, fiind surprins de aceasta, l-a amenințat cu un cuțit cerându-i

să-i dea banii ce îi avea.

Față de gradul de pericol social al

faptelor reținute în sarcina inculpatului, fapte comise într-o perioadă scurtă

de timp, ceea ce denotă perseverența infracțională a inculpatului, coroborat și

cu gradul de pericol social al acestor fapte, respectiv pătrunderea prin

escaladare, noaptea, înarmat cu un cuțit în încăpere unde dormea partea

vătămată și amenințarea acesteia cu cuțitul, pedeapsa aplicată inculpatului a

fost dată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând

reducerea acesteia.

Examinând decizia recurată prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanțele de fond și apel au

stabilit în mod corect împrejurările în care au fost comise faptele, încadrarea

juridică ce a fost dată acestora, precum și vinovăția inculpatului, date în

raport de care au dozat în mod corespunzător pedepsele aplicate, luând,

totodată, în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului.

Perseverența de care a dat dovadă

inculpatul în materializarea hotărârii de a sustrage bani și bunuri de la

părțile vătămate, care, i-au oferit o slujbă și l-au creditat cu încrederea

lor, precum și gravitatea sporită a faptei de tâlhărie, ce rezidă din modul de

concepere și săvârșire a acestei fapte, constituie circumstanțe reale ce nu

justifică reducerea pedepselor aplicate, al căror cuantum nu este cu mult peste

minimul special prevăzut de lege. Totodată, numărul faptelor, aflate în concurs

real, justifică aplicarea sporului de 2 luni închisoare.

Pentru aceste considerente, având în

vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare

din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin (3) C. proc. pen.,

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul formulat de inculpat ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 364 din 17 iunie 2004

a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 31 august 2003, la 11 august 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 august 2004.