ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4125/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 272/2004 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul V.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale, faptă din perioada 16 august – 27 august 2003). A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 27 august 2003). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 8 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 31 august 2003 la zi. S-a constatat acoperit parțial prejudiciul cauzat părților vătămate B.V., C.Z. și I.V.V. În baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 100.000 lei, reprezentând contravaloarea ceasului cu care partea vătămată B.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză, precum și a următoarelor sume de bani: 3.500.000 lei și echivalentul în lei a sumei de 100 dolari S.U.A.

calculat la cursul oficial al B.N.R. din ziua punerii în executare a prezentei hotărâri judecătorești, sumă cu care părțile vătămate C.Z. și I.V.V. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 191 alin. (1), în referire la art. 189 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Inculpatul V.I. este cetățean moldovean, locuiește în satul Crihana Veche, raionul Cahul, Republica Moldova. În ideea de a-și câștiga cele necesare traiului, inculpatul V.I. a venit legal în România în iunie 2001, când frontiera de stat pentru minori se putea trece doar pe baza certificatului de naștere și s-a hotărât să muncească în comuna Matca, județul Galați, la diverse persoane din comună la care lucra doar în agricultură.

Inculpatul a rămas o perioadă scurtă în comuna Matca, după care a plecat în satul Toflea, comuna Brăhășești, județul Galați și a lucrat în cea mai mare parte a timpului la partea vătămată C.Z. zis H. Erau perioade în care inculpatul a lucrat și la partea vătămată B.V., cu toate că locuia la partea vătămată C.Z. 1. La data de 16 august 2003, inculpatul V.I. s-a hotărât să plece în Republica Moldova. A primit banii de la partea vătămată C.Z., pentru zilele lucrate însă cu toate acestea, știind că partea vătămată are bani și cunoscând și locul unde acesta ținea banii, a hotărât să sustragă alte sume de bani. În baza acestei hotărâri a intrat în camera în care știa că partea vătămată ține banii și, de sub o saltea a sustras 400 dolari S.U.A.

și a plecat la Tecuci unde a cerut găzduire martorului M.I., cetățean moldovean stabilit în Tecuci. 2. A stat câteva zile în locuința cu martorul M.I. și, în ziua de 25 august 2003, inculpatul V.I. a mers la plimbare în municipiul Tecuci și, în zona parcului central, în parcare, a văzut autoturismul părții vătămate C.Z. Știind că una din portierele autoturismului este mereu deschisă, inculpatul s-a hotărât să sustragă bani și bunuri din autoturismul acesteia. Inculpatul a văzut că partea vătămată este în bar, a mers la autoturismul acesteia, a deschis portiera și din torpedou a sustras suma de 3.600.000 lei și mai multe bijuterii din aur, 2 brățări, 1 lănțișor și mai multe perechi de cercei.

Cu banii și bunurile astfel sustrase, inculpatul V.I. a mers la locuința martorului M.I., a ascuns o parte din bijuterii sub pat într-o cameră, o parte le-a păstrat asupra sa, iar o parte, respectiv trei perechi de cercei, le-a dat martorului M.I. fără a-i spune de unde provin aceste bijuterii. Abia la câteva zile inculpatul i-a spus martorului M.I. că cerceii din aur dați sunt sustrași însă acesta nu a dat importanță acestui fapt. 3. În ziua de 27 august 2003, convins că poate face rost de alți bani, inculpatul V.I. a mers în satul Toflea, comuna Brăhășești, județul Galați, pentru a sustrage bani de la partea vătămată B.V., despre care știa că are banii într-un seif într-una din camerele casei.

Inculpatul a așteptat lăsarea serii după care, din garajul părții vătămate C.Z., la care lucrase, a sustras un cuțit și o șurubelniță și, în jurul orei 3,00, spre dimineață, a pătruns în curtea locuinței părții vătămate B.V. și apoi pe fereastra unui geam, a pătruns în casă. A încercat să deschidă partea de jos a seifului cu cuțitul, însă nu a reușit și de aceea a căutat într-un șifonier unde, în buzunarul unei haine, a găsit o cheie cu care a reușit să deschidă seiful. În partea de jos a seifului, inculpatul a găsit o pereche de cercei, o brățară și un lănțișor, toate din aur, pe care le-a luat. Vrând cu orice preț să sustragă banii, inculpatul a încercat să deschisă partea de sus a seifului cu cuțitul ce-l avea asupra sa și atunci partea vătămată B.V.

care dormea în cameră s-a trezit și a început să strige după ajutor. În aceste împrejurări inculpatul V.I. s-a îndreptat cu cuțitul către partea vătămată B.V. pentru a-l speria și a-și asigura scăparea și, apoi, inculpatul a fost deposedat de cuțit. Inculpatul a reușit să scape și să plece doar cu bijuteriile din aur sustrase. A venit la Tecuci și-a luat bagajele de la martorul M.I. cu intenția de a ajunge în Republica Moldova, pentru a nu fi depistat. În vama Oancea, în ziua de 30 august 2003, inculpatul a fost surprins de organele poliției de frontieră în momentul când, dându-și seama că nu poate trece frontiera, voia să se întoarcă în Galați.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal inculpatul V.I., care arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică din următoarele considerente: a) Din probele administrate în cauză, nu rezultă că a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, în dauna părții vătămate B.V., fapta fiind infracțiunea de furt calificat, deoarece nu a amenințat cu cuțitul pe partea vătămată, deoarece acesta nu era în încăpere. În acest context, precizează inculpatul în memoriul depus la dosarul cauzei și în faza de urmărire penală, nefiind asistat de avocat, a dat declarații ce nu corespundeau adevărului, sub presiunea exercitată de organele de poliție. b) Reducerea pedepselor aplicate și redozarea pedepsei rezultante.

Prin decizia nr. 364 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus-menționate. S-a constatat ca fiind legală măsura arestării preventive, care a fost menținută. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada arestării preventive cu începere de la 31 august 2003 la zi și a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că audiat în faza de urmărire penală, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.T., inculpatul a recunoscut că a pătruns înarmat cu un cuțit și o șurubelniță pe geam în încăperea unde se afla seiful părții vătămate, moment în care șurubelnița i-a căzut din buzunar.

Ulterior, când încerca să deschidă partea de sus a seifului, a fost surprins de partea vătămată, care a început să strige „G., G.” situație în care inculpatul s-a îndreptat cu cuțitul spre partea vătămată, dar aceasta l-a strâns de mână, și i-a luat cuțitul. În aceste condiții, inculpatul a fugit pe geam, dar s-a încurcat în perdea. Această declarație dată de inculpat cu respectarea dispozițiilor procesuale referitoare la dreptul la apărare, respectiv în prezența apărătorului desemnat din oficiu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel că și-a formulat convingerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în sensul că pătrunzând prin escaladare în încăperea unde se afla seiful, și unde dormea partea vătămată, fiind surprins de aceasta, l-a amenințat cu un cuțit cerându-i să-i dea banii ce îi avea.

Față de gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului, fapte comise într-o perioadă scurtă de timp, ceea ce denotă perseverența infracțională a inculpatului, coroborat și cu gradul de pericol social al acestor fapte, respectiv pătrunderea prin escaladare, noaptea, înarmat cu un cuțit în încăpere unde dormea partea vătămată și amenințarea acesteia cu cuțitul, pedeapsa aplicată inculpatului a fost dată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Instanțele de fond și apel au stabilit în mod corect împrejurările în care au fost comise faptele, încadrarea juridică ce a fost dată acestora, precum și vinovăția inculpatului, date în raport de care au dozat în mod corespunzător pedepsele aplicate, luând, totodată, în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului. Perseverența de care a dat dovadă inculpatul în materializarea hotărârii de a sustrage bani și bunuri de la părțile vătămate, care, i-au oferit o slujbă și l-au creditat cu încrederea lor, precum și gravitatea sporită a faptei de tâlhărie, ce rezidă din modul de concepere și săvârșire a acestei fapte, constituie circumstanțe reale ce nu justifică reducerea pedepselor aplicate, al căror cuantum nu este cu mult peste minimul special prevăzut de lege.

Totodată, numărul faptelor, aflate în concurs real, justifică aplicarea sporului de 2 luni închisoare. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 364 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 31 august 2003, la 11 august 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 august 2004.