ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4471/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1005,

pronunțată la data de 21 aprilie 2004, în dosarul nr. 7309/2003, secția

comercială a Tribunalului Maramureș, a admis acțiunea formulată de reclamanții

Z.V., T.V., C.I., împotriva pârâților SC E. SRL, C.S. și B.G.; a dispus

dizolvarea SC E. SRL; a numit lichidator pe O.M. și a dispus publicarea

sentinței în M. Of. partea a IV-a și într-un ziar de largă răspândire pe

cheltuiala reclamanților.

Spre a hotărî astfel prima instanță

a reținut că, întrucât SC E. SRL nu mai are organe statutare, respectiv

administrator și nici unul dintre asociați nu a făcut demersuri pentru

desemnarea acestuia, că aceasta și-a încetat activitatea, nu a depus bilanțul

la sfârșit de an, nu are sediu social cunoscut, iar inactivitatea „temporară”

anunțată organelor fiscale depășește 3 ani, sunt întrunite cerințele prevăzute

de art. 323 lit. a) și lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată ca și cele

prevăzute de art. 222 lit. e) din același act normativ având în vedere gravele

neînțelegeri dintre asociați evidențiate de probele administrate.

Apelul declarat de C.S., împotriva

acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și de

contencios administrativ a Curții de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 417,

pronunțată la data de 15 iunie 2004, în dosarul nr. 7878/2004.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de control, raportând sentința atacată la motivele invocate prin

cererea de apel, a reținut, în principal, că prima instanță a făcut, în mod

corect, aplicarea art. 222 lit. e) din Legea nr. nr. 31/1990, întrucât probele

administrate atestă existența unor neînțelegeri grave între asociați ce fac

imposibilă continuarea societății, impunându-se dizolvarea acesteia cu toate

consecințele ce decurg din aceasta: desemnarea unui lichidator și efectuarea

lichidării, situație în care nu se impune analizarea incidenței celorlalte

motive de dizolvare prevăzute de art. 222 din evocatul act normativ și nici

administrarea altor probe.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs apelantul pârât C.S. invocând motivele prevăzute de art.

304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că procedura de citare a SC E. SRL pentru termenul la care s-a

judecat apelul a fost viciată, lipsind ștampila acesteia pe procedura de

citare; că decizia a fost pronunțată cu încălcarea, flagrantă, a prevederilor

legale în materie, critici care, cu aplicarea art. 306 (3) C. proc. civ., se

circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.,

susținându-se în dezvoltarea motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., că decizia atacată a fost pronunțată fără administrarea unor probe

necesare pentru justa soluționare a cauzei, respinse de instanța de apel.

Recursul este nefondat.

Astfel, neregularitatea procedurii

de citare a SC E. SRL, chiar dacă ar fi reală, reprezintă o nulitate relativă

în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și conform art. 108 alin. (2) C.

proc. civ., nu poate fi invocată decât de partea pretins vătămată, respectiv de

susnumita societate comercială, recurentul nefiind îndreptățit să invoce în

favoarea sa nulitatea relativă de care se putea prevala exclusiv această parte,

așa încât critica ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., nu poate fi primită.

Având în vedere că gravele

neînțelegeri intervenite între asociați, relevate, amplu, de materialul

probator administrat în cauză, ce au condus la imposibilitatea realizării obiectului

social, se constituie în cauză de dizolvare, prevăzută de art. 222 alin. (1) lit.

e) din Legea nr. 31/1990, republicată, în redactarea în vigoare la data

pronunțării sentinței și deciziei atacate, evocat și de instanța de apel, se

constată că aceste dispoziții legale au fost corect aplicate, situație ce

înlătură incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cum împrejurarea respingerii cererii

de probatorii formulată de apelant, de către instanța de apel, constituie o

chestiune de apreciere a mijloacelor de probă de care aceasta a putut uza în

mod suveran, ce excede controlului acestei instanțe, se constată că această critică

nu poate determina modificarea deciziei în condițiile prevăzute de art. 304 pct.

7 invocat de recurent, întrucât acestea vizează lipsa motivării, motive

contradictorii ori străine de natura pricinii și nu poate fi încadrată în nici

un alt motiv de recurs, conform art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul C.S., împotriva deciziei nr. 416 din 15 iulie 2004 pronunțată de Curtea

de Apel Cluj Napoca, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2005.