ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4463/2005

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21

martie 2003, reclamanta SC S. SRL Brașov, în contradictoriu cu pârâtele SC T.C.

SA și SC E. SRL a solicitat anularea contractului de vânzare – cumpărare din 11

septembrie 2002, anularea contractului de leasing de bunuri din 10 septembrie

2002, obligarea pârâtei SC T.C. SA să plătească reclamantei suma de 2.841 dolari

S.U.A. sau contravaloarea în lei la data plății, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința nr. 4117 din 22 octombrie 2003 a

respins acțiunea, reținând că, din probele administrate, nu rezultă că

raporturile contractuale, a căror nulitate se invocă, s-au încheiat cu vicierea

consimțământului, sau având o cauză ilicită.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței menționate a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, cu decizia nr. 86 din 1 aprilie

2004.

Împotriva acestei ultime hotărâri,

reclamanta a declarat la 24 mai 2004 recurs pe care l-a timbrat cu suma de

3.232.939 lei, care a fost depusă în cont greșit.

Prin citația emisă pentru termenul

din 13 octombrie 2004, instanța i-a pus în vedere recurentei să depună taxa

judiciară de timbru în sumă de 3.165.475 indicându-i-se contul deschis la T.S.

București.

Recurenta a primit citația la 10

septembrie 2004 și cu adresa înregistrată la 1 octombrie 2004 a solicitat

acordarea unui termen pentru apărare.

S-a acordat termen la 26 ianuarie

2005 și conform încheierii de ședință din 13 octombrie 2004, s-a dispus citarea

recurentei pentru timbrarea recursului.

Obligația timbrării nu a fost

îndeplinită nici la termenul din 13 octombrie 2004 și s-a amânat judecata la 6

aprilie 2005, recurenta fiind citată cu mențiunea timbrării.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin decizia nr. 2343/2005, a anulat recursul ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii, recurenta

SC S. SRL a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318 C. proc. civ.,

considerând că anularea recursului ca netimbrat s-a datorat unei greșeli

materiale, instanța ignorând chitanța anexată la recurs și expediată apoi și la

2 martie 2005, prin care a făcut dovada achitării sumei de 3.182.475 lei, taxă

timbru, încă din 24 mai 2004.

Analizând contestația în anulare se

constată că este nefondată, hotărârea instanței de recurs de anulare a

recursului, ca netimbrat, fiind legală.

Nu suntem în prezența unei erori

materiale, prevăzută de art. 318 C. proc. civ.

Recurentul a depus taxa de timbru în

alt cont decât cel indicat de instanță, în trei rânduri, și anume prin

citațiile din 10 septembrie 2004, 25 februarie 2005 și 10 martie 2005, dar a

persistat în greșeala de a nu lua în considerare contul corect indicat pentru

timbrarea recursului.

Ca urmare, întemeiat nu a fost luată

în considerare taxa depusă în alt cont, astfel că susținerile contestatoarei

sunt nefondate.

Așa fiind, contestația în anulare

urmează să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de SC S. SRL, împotriva deciziei nr. 2343/2005 din 6

aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 4 octombrie 2005.