ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4463/2005

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 martie 2003, reclamanta SC S. SRL Brașov, în contradictoriu cu pârâtele SC T.C. SA și SC E. SRL a solicitat anularea contractului de vânzare – cumpărare din 11 septembrie 2002, anularea contractului de leasing de bunuri din 10 septembrie 2002, obligarea pârâtei SC T.C. SA să plătească reclamantei suma de 2.841 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei la data plății, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Brașov, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 4117 din 22 octombrie 2003 a respins acțiunea, reținând că, din probele administrate, nu rezultă că raporturile contractuale, a căror nulitate se invocă, s-au încheiat cu vicierea consimțământului, sau având o cauză ilicită.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, cu decizia nr. 86 din 1 aprilie 2004. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat la 24 mai 2004 recurs pe care l-a timbrat cu suma de 3.232.939 lei, care a fost depusă în cont greșit. Prin citația emisă pentru termenul din 13 octombrie 2004, instanța i-a pus în vedere recurentei să depună taxa judiciară de timbru în sumă de 3.165.475 indicându-i-se contul deschis la T.S. București. Recurenta a primit citația la 10 septembrie 2004 și cu adresa înregistrată la 1 octombrie 2004 a solicitat acordarea unui termen pentru apărare.

S-a acordat termen la 26 ianuarie 2005 și conform încheierii de ședință din 13 octombrie 2004, s-a dispus citarea recurentei pentru timbrarea recursului. Obligația timbrării nu a fost îndeplinită nici la termenul din 13 octombrie 2004 și s-a amânat judecata la 6 aprilie 2005, recurenta fiind citată cu mențiunea timbrării. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2343/2005, a anulat recursul ca netimbrat. Împotriva acestei decizii, recurenta SC S. SRL a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318 C. proc. civ., considerând că anularea recursului ca netimbrat s-a datorat unei greșeli materiale, instanța ignorând chitanța anexată la recurs și expediată apoi și la 2 martie 2005, prin care a făcut dovada achitării sumei de 3.182.475 lei, taxă timbru, încă din 24 mai 2004. Analizând contestația în anulare se constată că este nefondată, hotărârea instanței de recurs de anulare a recursului, ca netimbrat, fiind legală.

Nu suntem în prezența unei erori materiale, prevăzută de art. 318 C. proc. civ. Recurentul a depus taxa de timbru în alt cont decât cel indicat de instanță, în trei rânduri, și anume prin citațiile din 10 septembrie 2004, 25 februarie 2005 și 10 martie 2005, dar a persistat în greșeala de a nu lua în considerare contul corect indicat pentru timbrarea recursului. Ca urmare, întemeiat nu a fost luată în considerare taxa depusă în alt cont, astfel că susținerile contestatoarei sunt nefondate. Așa fiind, contestația în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC S. SRL, împotriva deciziei nr. 2343/2005 din 6 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2005.