ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4287/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 858 din 23

septembrie 2004, Tribunalul Buzău a admis acțiunea reclamantei B.I.L. în

contradictoriu cu SC Z.R. SA Buzău și a dispus anularea Hotărârii A.G.A. extraordinare

adoptată la data de 24 martie 2004.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a

reținut, în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei că adunarea a fost

convocată cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (2) din Legea 31/1990 în

sensul că de la data ultimei convocări nu au trecut 15 zile până la data

ținerii adunării.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în principal

lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii câtă vreme aceasta a fost

reprezentată în cadrul A.G.A. din 24 martie 2004.

Prin decizia nr. 841 din 16

decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 9549/2004

a fost admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința în sensul că a respins

acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Împotriva acestei ultime hotărâri

reclamanta a formulat recurs.

Printr-un prim motiv de casare se

invocă nulitatea deciziei care a fost pronunțată în ședința publică cu

încălcarea prevederilor art. 132 din Legea 31/1990.

Se mai critică decizia sub aspectul

motivării susținându-se că în considerentele deciziei instanța de apel confundă

nulitatea de drept substanțial cum este cea invocată prin cererea introductivă

cu cele de ordin procesual.

În fine că nulitatea precizată la art.

117 din Legea 31/1990 fiind de ordine publică putea fi invocată de oricine,

astfel că nu este întemeiată opinia instanței care a reținut lipsa de interes

din partea reclamantei.

Criticile sunt neîntemeiate și

recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează.

Este adevărat că potrivit

prevederilor art. 132 (din actuala numerotare) a Legii 31/1990 cererea privind

anularea unei hotărâri a adunării generale se judecă în camera de consiliu,

lucru care s-a și realizat așa cum rezultă din sentința de la dosar fond.

Cum în privința căilor de atac o

dispoziție similară nu există nu se poate susține că hotărârea instanței de

apel este nelegală.

În ce privește problema interesului

potrivit art. 131 din Legea 31/1990 Hotărârile A.G.A. contrare legii sau

actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data

publicării în M. Of. „de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la

adunarea generală sau au votat contra și au cerut să se consemneze aceasta în

procesul verbal al ședinței”.

Numai că în cazul de față nu sunt

întrunite condițiile cerute de text pentru promovarea acțiunii întrucât

reprezentantul reclamantei a fost prezent, nu a votat contra și nu a cerut să

se consemneze un eventual vot negativ în procesul verbal așa încât reclamanta

nu poate ataca (pentru acest motiv) Hotărârea A.G.A. din 24 martie 2004.

Față de considerentele ce preced,

hotărârea Curții de Apel Ploiești este legală și temeinică, criticile formulate

sunt neîntemeiate, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta B.I.L. Nicosia, împotriva deciziei nr. 841 din 16 decembrie 2004 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2005.