ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4287/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 858 din 23 septembrie 2004, Tribunalul Buzău a admis acțiunea reclamantei B.I.L. în contradictoriu cu SC Z.R. SA Buzău și a dispus anularea Hotărârii A.G.A. extraordinare adoptată la data de 24 martie 2004. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei că adunarea a fost convocată cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (2) din Legea 31/1990 în sensul că de la data ultimei convocări nu au trecut 15 zile până la data ținerii adunării. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în principal lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii câtă vreme aceasta a fost reprezentată în cadrul A.G.A.

din 24 martie 2004. Prin decizia nr. 841 din 16 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 9549/2004 a fost admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată. Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta a formulat recurs. Printr-un prim motiv de casare se invocă nulitatea deciziei care a fost pronunțată în ședința publică cu încălcarea prevederilor art. 132 din Legea 31/1990. Se mai critică decizia sub aspectul motivării susținându-se că în considerentele deciziei instanța de apel confundă nulitatea de drept substanțial cum este cea invocată prin cererea introductivă cu cele de ordin procesual. În fine că nulitatea precizată la art. 117 din Legea 31/1990 fiind de ordine publică putea fi invocată de oricine, astfel că nu este întemeiată opinia instanței care a reținut lipsa de interes din partea reclamantei.

Criticile sunt neîntemeiate și recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează. Este adevărat că potrivit prevederilor art. 132 (din actuala numerotare) a Legii 31/1990 cererea privind anularea unei hotărâri a adunării generale se judecă în camera de consiliu, lucru care s-a și realizat așa cum rezultă din sentința de la dosar fond. Cum în privința căilor de atac o dispoziție similară nu există nu se poate susține că hotărârea instanței de apel este nelegală. În ce privește problema interesului potrivit art. 131 din Legea 31/1990 Hotărârile A.G.A. contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. „de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat contra și au cerut să se consemneze aceasta în procesul verbal al ședinței”.

Numai că în cazul de față nu sunt întrunite condițiile cerute de text pentru promovarea acțiunii întrucât reprezentantul reclamantei a fost prezent, nu a votat contra și nu a cerut să se consemneze un eventual vot negativ în procesul verbal așa încât reclamanta nu poate ataca (pentru acest motiv) Hotărârea A.G.A. din 24 martie 2004. Față de considerentele ce preced, hotărârea Curții de Apel Ploiești este legală și temeinică, criticile formulate sunt neîntemeiate, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia, împotriva deciziei nr. 841 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2005.