ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1204/2006

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 decembrie 2000 reclamanții D.I., M.S., B.I., B.S. și M.V. au chemat în judecată pârâta, SC C.D.D. SRL Buzău, pentru ca prin hotărârea pronunțată să se dispună anularea hotărârilor 5, 7-13 și 15-20 luate de adunarea generală a acționarilor din 30 martie 2000, anularea actului adițional din 12 octombrie 2000. În al doilea ciclu procesual, în fond după casare, Tribunalul Buzău prin sentința nr. 1386 din 16 iulie 2002 (dosar nr. 823/2000) a admis acțiunea, dispunând anularea hotărârilor menționate luate în A.G.A. din 30 martie 2000 și a actelor subsecvente, respectiv actul adițional, autentificat la 12 octombrie 2000. S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, nerespectarea prevederilor art. 117 și art. 130 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, privind publicitatea convocării A.G.A.

și a ordinii de zi. Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, admis de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, prin decizia nr. 3150 din 18 octombrie 2002, hotărârea atacată fiind modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată, reținându-se în esență, respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, privitoare la convocarea și luarea hotărârilor A.G.A. Împotriva acestei decizii, P.G.P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, art. II alin. (3) din O.G. nr. 58/2003 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare, susținând că este esențial nelegală și vădit netemeinică. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1213 din 25 martie 2004 a respins recursul în anulare ca nefondat.

Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat contestație în anulare în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținând că soluționarea recursului în anulare s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare întrucât nu au fost citați pentru termenul din 25 martie 2004, că pricina a avut termen la 21 ianuarie 2004, când părțile au fost prezente și că, la cererea pârâtei pentru lipsă de apărare, cauza s-a amânat la 31 martie 2004. Cu încălcarea art. 153 alin. (3) C. proc. civ., s-a preschimbat la cererea pârâtei termenul de judecată, fără citarea părților stabilindu-se un termen mai apropiat, la 25 martie 2004. Ori, pentru acest termen nu s-au emis citații. Prin decizia nr. 1195 din 22 februarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a admis contestația în anulare și a dispus anularea deciziei Înaltei Curți nr. 1213 din 25 martie 2004, și a stabilit termen pentru judecarea recursului în anulare.

Prin recursul în anulare procurorul general a formulat următoarele critici: - nu a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 117 din Legea nr. 31/1990 între publicarea convocării adunării generale a acționarilor într-un ziar de largă răspândire și data la care a avut loc adunarea generală. Astfel, convocarea A.G.A. din 30 martie 2000 s-a publicat în M. Of. la 14 martie 2000 și în ziarul local M., la 18 martie 2000; - nu a fost respectată ordinea de zi publicată în M. Of., întrucât s-au adoptat și hotărâri privind modificări esențiale ale actelor constitutive ale societății, și anume, schimbarea administratorilor, excluderea unor acționari, schimbarea formei juridice a societății, vânzarea unor active, schimbarea structurii acționariatului.

Ori, toate aceste hotărâri au depășit ordinea de zi anunțată, și puteau să fie luate numai în cadrul unei adunări generale extraordinare. Recursul în anulare este nefondat. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că, convocarea adunării generale a acționarilor din 30 martie 2000 a fost efectuată cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv la 14 martie 2000, dată la care s-a publicat convocatorul în M. Of. al României și în ziarul local M. Cu procesele verbale încheiate în perioada 11-15 februarie de către ofițerul de serviciu al SC A. SA Buzău, se face dovada și a convocării telefonice a reclamanților la adunarea generală din 30 martie 2000, fiind invitați să consulte dosarul la sediul societății.

Adunarea generală a acționarilor din 30 martie 2000 a fost adoptată cu respectarea condițiilor legale de cvorum, acționarii fiind reprezentați de 93,85 % din capitalul social iar hotărârile s-au adoptat cu votul a 93,95 % din capitalul social, deci era îndeplinită condiția pentru o adunare generală extraordinară. Discutarea și a altor probleme decât cele anunțate pe ordinea de zi, a fost determinată de discuțiile purtate în cadrul adunării, în special de concurența neloială a acționarilor minoritari, prin constituirea de societăți comerciale cu același obiect de activitate și preluarea clienților societății. În acest sens este de reținut că, potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990, nu este interzisă discutarea în adunarea generală și a altor probleme, care nu au fost înscrise pe ordinea de zi dacă din dezbateri a rezultat această necesitate.

Faptul că unele hotărâri (pct. 5 – pct. 20) formal trebuiau adoptate în adunarea generală extraordinară, conform art. 113 din Legea nr. 31/1990, nu poate duce la anularea adunării generale ordinare, din moment ce au fost îndeplinite toate condițiile unei adunări generale extraordinare, respectiv condițiile de cvorum (participare 93,85 % din capitalul social) iar votul a depășit ½ din capitalul social. Așa fiind, se reține că hotărârea criticată este temeinică și legală, astfel că recursul în anulare urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul în anulare declarat de P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva deciziei nr. 3150 din 18 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 martie 2006.