ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.03.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1204/2006

HOTĂRÂRE
28.03.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1204/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12

decembrie 2000 reclamanții D.I., M.S., B.I., B.S. și M.V. au chemat în judecată

pârâta, SC C.D.D. SRL Buzău, pentru ca prin hotărârea pronunțată să se dispună

anularea hotărârilor 5, 7-13 și 15-20 luate de adunarea generală a acționarilor

din 30 martie 2000, anularea actului adițional din 12 octombrie 2000.

În al doilea ciclu procesual, în

fond după casare, Tribunalul Buzău prin sentința nr. 1386 din 16 iulie 2002

(dosar nr. 823/2000) a admis acțiunea, dispunând anularea hotărârilor

menționate luate în A.G.A. din 30 martie 2000 și a actelor subsecvente,

respectiv actul adițional, autentificat la 12 octombrie 2000.

S-a reținut, în pronunțarea acestei

hotărâri, nerespectarea prevederilor art. 117 și art. 130 alin. (4) din Legea nr.

31/1990, privind publicitatea convocării A.G.A. și a ordinii de zi.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a

declarat recurs, admis de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, prin

decizia nr. 3150 din 18 octombrie 2002, hotărârea atacată fiind modificată în

tot, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată, reținându-se în

esență, respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, privitoare la convocarea și

luarea hotărârilor A.G.A.

Împotriva acestei decizii, P.G.P. de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 27 lit. f) din

Legea nr. 92/1992, art. II alin. (3) din O.G. nr. 58/2003 și ale art. 330 pct. 2

netemeinică.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin decizia nr. 1213 din 25 martie 2004 a respins recursul

în anulare ca nefondat.

Împotriva acestei decizii

reclamanții au declarat contestație în anulare în temeiul art. 317 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ., susținând că soluționarea recursului în anulare s-a făcut cu

încălcarea dreptului la apărare întrucât nu au fost citați pentru termenul din

25 martie 2004, că pricina a avut termen la 21 ianuarie 2004, când părțile au

fost prezente și că, la cererea pârâtei pentru lipsă de apărare, cauza s-a

amânat la 31 martie 2004. Cu încălcarea art. 153 alin. (3) C. proc. civ., s-a

preschimbat la cererea pârâtei termenul de judecată, fără citarea părților

stabilindu-se un termen mai apropiat, la 25 martie 2004. Ori, pentru acest

termen nu s-au emis citații.

Prin decizia nr. 1195 din 22

februarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a admis

contestația în anulare și a dispus anularea deciziei Înaltei Curți nr. 1213 din

25 martie 2004, și a stabilit termen pentru judecarea recursului în anulare.

Prin recursul în anulare procurorul

general a formulat următoarele critici:

- nu a fost respectat termenul de 15

zile prevăzut de art. 117 din Legea nr. 31/1990 între publicarea convocării

adunării generale a acționarilor într-un ziar de largă răspândire și data la

care a avut loc adunarea generală. Astfel, convocarea A.G.A. din 30 martie 2000

s-a publicat în M. Of. la 14 martie 2000 și în ziarul local M., la 18 martie

2000;

- nu a fost respectată ordinea de zi

publicată în M. Of., întrucât s-au adoptat și hotărâri privind modificări

esențiale ale actelor constitutive ale societății, și anume, schimbarea

administratorilor, excluderea unor acționari, schimbarea formei juridice a

societății, vânzarea unor active, schimbarea structurii acționariatului. Ori,

toate aceste hotărâri au depășit ordinea de zi anunțată, și puteau să fie luate

numai în cadrul unei adunări generale extraordinare.

Recursul în anulare este nefondat.

Din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului se reține că, convocarea adunării generale a acționarilor

din 30 martie 2000 a fost efectuată cu respectarea termenului de 15 zile,

prevăzut de art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv la

14 martie 2000, dată la care s-a publicat convocatorul în M. Of. al României și

în ziarul local M.

Cu procesele verbale încheiate în

perioada 11-15 februarie de către ofițerul de serviciu al SC A. SA Buzău, se

face dovada și a convocării telefonice a reclamanților la adunarea generală din

30 martie 2000, fiind invitați să consulte dosarul la sediul societății.

Adunarea generală a acționarilor din

30 martie 2000 a fost adoptată cu respectarea condițiilor legale de cvorum,

acționarii fiind reprezentați de 93,85 % din capitalul social iar hotărârile

s-au adoptat cu votul a 93,95 % din capitalul social, deci era îndeplinită

condiția pentru o adunare generală extraordinară.

Discutarea și a altor probleme decât

cele anunțate pe ordinea de zi, a fost determinată de discuțiile purtate în

cadrul adunării, în special de concurența neloială a acționarilor minoritari,

prin constituirea de societăți comerciale cu același obiect de activitate și preluarea

clienților societății.

În acest sens este de reținut că,

potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990, nu este interzisă discutarea în

adunarea generală și a altor probleme, care nu au fost înscrise pe ordinea de

zi dacă din dezbateri a rezultat această necesitate.

Faptul că unele hotărâri (pct. 5 – pct.

20) formal trebuiau adoptate în adunarea generală extraordinară, conform art. 113

din Legea nr. 31/1990, nu poate duce la anularea adunării generale ordinare,

din moment ce au fost îndeplinite toate condițiile unei adunări generale

extraordinare, respectiv condițiile de cvorum (participare 93,85 % din

capitalul social) iar votul a depășit ½ din capitalul social.

Așa fiind, se reține că hotărârea

criticată este temeinică și legală, astfel că recursul în anulare urmează să

fie respins ca nefondat.

Respinge recursul în anulare

declarat de P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva

deciziei nr. 3150 din 18 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-02-20
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 735/2006
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 decembrie 2000 reclamanții D.I., M.S., B.I., B.S. și M.V., în contradictoriu cu pârâta SC C.D.D. SRL Buzău,
ÎCCJ 2007-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 300/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta B.I.L., a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Buzău, solicitând anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 71 din 23 aprilie 2005, pentru nerespectarea
ÎCCJ 2005-09-27
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4287/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 858 din 23 septembrie 2004, Tribunalul Buzău a admis acțiunea reclamantei B.I.L. în contradictoriu cu SC Z.R. SA Buzău și a dispus anula
ÎCCJ 2007-01-12
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 73 din 6 februarie 2006 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea prin care reclamant
ÎCCJ 2010-09-22
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2892/2010
de fond nepronunțându-se asupra hotărârilor A.G.A. prin raportare la cauza juridică expres arătată de reclamantă în acțiune. Prin decizia nr. 135 din 20 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ
Sursă