ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5622/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 6 noiembrie 2003, reclamantul

Municipiul Timișoara reprezentat prin primar și Consiliul Local a chemat în

judecată pe pârâta SC G. & S. SRL solicitând rezilierea contractului de

închiriere nr. 675/1997 pentru neuz și evacuarea acesteia din urmă din spațiul

închiriat inițial în Timișoara.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe

art. 969 C. civ., art. 24 lit. b) și art. 25 din Legea nr. 114/1996, O.U.G. nr.

40/1999 și art. 274 C. proc. civ. , reclamantul a susținut că:

- prin contractul menționat a

închiriat pârâtei un spațiu de 35,28 mp cu destinație de sediu firmă, magazin

mixt și magazie;

- în urma unor verificări la fața

locului, inspectori din cadrul Direcției Patrimoniului au constatat că spațiul

închiriat este nefolosit de mai mult de 60 de zile;

- H.C.L. Timișoara nr. 189/1999 a

completat contractul de închiriere cu noțiunea de neuz, definită ca nefolosirea

totală sau parțială, conform destinației sale ori întreruperi ale folosirii mai

mari de 60 de zile în cursul unui an calendaristic;

La 26 februarie 2004, reclamantul

și-a precizat acțiunea, solicitând să se constate rezilierea de drept a

contractului de închiriere.

Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 2027 din 4 martie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând

că:

- modificarea cererii nu poate fi

luată în considerare deoarece s-a făcut ulterior primei zile de înfățișare, iar

pârâta s-a opus;

- spațiul în discuție a fost

închiriat pârâtei până la 14 aprilie 2009;

- prin H.C.L. Timișoara nr. 189/1999

a fost definită noțiunea de neuz;

- ulterior, părțile au completat

contractul cu un act adițional care prevede desființarea de drept pentru

nerespectarea obligației de folosire a spațiului;

- reclamantul nu a solicitat să se

constate rezilierea de drept, iar neuzul nu face parte din obligațiile

principale stabilite de art. 1429 C. civ. în sarcina chiriașului;

- în speță nu sunt operante art. 24

lit. h) și art. 25 din Legea nr. 114/1996, spațiul în discuție având altă

destinație decât aceea de locuință.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 2023 din 27 septembrie 2004, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamant, cu motivarea că:

- din procesul-verbal încheiat de

inspectorii Direcției Patrimoniu nu rezultă durata nefolosirii spațiului;

- pârâta a făcut dovada în acte că

în perioada iulie–august 2003, a efectuat lucrări de reparații, izolație,

zugrăvit și vopsit, pentru care nu avea nevoie de acordul locatorului;

- potrivit actului adițional,

perioada în care chiriașul efectuează lucrări de reamenajare, modernizare sau reparații,

de cel mult 60 de zile în cursul unui an calendaristic, nu este considerată

neuz;

- în luna august 2004, inspectorii

reclamantului au constatat că pârâta folosește spațiul în discuție;

Reclamantul a declarat recurs,

întemeiat pe art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. , prin care a susținut că

ambele hotărâri ar fi greșite deoarece:

- chitanțele prezentate de pârâtă,

care atestă efectuarea unor lucrări de reparații, izolație și vopsit sunt

lipsite de relevanță;

- prin întâmpinarea depusă la dosar

pârâta a recunoscut că nu a folosit spațiul mai mult de 60 de zile.

Criticile sunt nefondate deoarece:

- recurenta nu a precizat motivele

pentru care actele depuse la dosar de pârâtă nu ar trebui luate în considerare;

- pârâta a depus o singură

întâmpinare prin care a negat nefolosirea spațiului;

- din procesul verbal de constatare

înregistrat sub nr. 1 din 10 august 2003 la Direcția Patrimoniu a Primăriei

Municipiului Timișoara nu rezultă de când este nefolosit spațiul în discuție.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. , recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul

Timișoara, prin Primar împotriva deciziei nr. 2023/A din 27 septembrie 2004 a

Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.