ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1605/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7621 din 23 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat invocată de pârât și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P.E.D. SRL cu sediul ales în Timișoara împotriva pârâtului Consiliul Local Timișoara. S-a dispus evacuarea pârâtului din spațiul situat în Timișoara, în suprafață de 709,36 mp. Totodată s-a respins cererea reclamantei pentru acordarea daunelor interese moratorii iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 3.088.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de închiriere nr. 1001/2000 încheiat între Primăria Municipiului Timișoara și reclamantă, s-a transmis acesteia din urmă dreptul de folosință asupra spațiului în suprafață de 709,36 mp din imobilul situat în Timișoara, pe termen de 10 ani cu începere din data de 1 aprilie 2000. Cum pârâtul deține în continuare spațiul în litigiu deși a fost închiriat reclamantei, instanța în baza art. 1420 și art. 1421 C. civ., a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul în litigiu. Cererea reclamantei pentru acordarea daunelor interese moratorii a fost respinsă cu motivarea că aceasta nu a dovedit existența și întinderea prejudiciului pretins.

Referitor la respingerea excepției autorității lucrului judecat invocată de pârât în raport de sentința civilă nr. 4632 din 13 martie 2002 a Judecătoriei Timișoara instanța a constatat că nu sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ., respectiv identitatea de obiect, cauză juridică și părți. Astfel, prin sentința menționată s-a respins acțiunea formulată de Consiliul Local al municipiului Timișoara împotriva pârâtei SC P.E.D. SRL pentru rezilierea contractului de închiriere nr. 1001/2001 și evacuarea pârâtei din spațiul închiriat și s-a admis cererea reconvențională a pârâtei. Ca urmare, reclamantul a fost obligat să predea pârâtei folosința imobilului situat în Timișoara, conform contractului de închiriere, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere.

Față de obiectul și cauza prezentei acțiuni (evacuare și daune moratorii) instanța a considerat că nu există identitate de obiect și cauză juridică, astfel că nu sunt incidente cauzei dispozițiile art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat, excepție ce a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 71 din 3 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat. În primul rând, instanța de apel a reținut că prin apelul declarat nu se critică lipsa de temeinicie sau de legalitate a sentinței pronunțate în cauză, astfel că a procedat la examinarea hotărârii în temeiul art. 292 alin. (2) C. proc.

civ. Astfel, s-a reținut că apelanții nu și-au îndeplinit obligația asumată prin contractul de închiriere nr. 1001/2001 de a pune la dispoziție intimatei spațiul închiriat prin licitație, împiedicând-o pe aceasta timp de trei ani să se folosească de imobil în condițiile în care termenul locațiunii este de 10 ani. S-a constatat că măsura evacuării pârâtului dispusă de instanța de fond este legală și conformă atât cu dispozițiile art. 1420 și art. 1421 C. civ. cât și cu contractul încheiat de părți. În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Recurenții susțin în esență că nu a predat spațiul închiriat intimatei deoarece aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a repara fațada imobilului, ce reprezintă o clauză menționată în caietul de sarcini ce a stat la baza licitației. Mai mult, se menționează că în imobil funcționează cantina de ajutor social care urmează a fi transferată într-o altă locație după finalizarea lucrărilor de amenajare a noului spațiu. Recursul declarat nu este fondat. Din analiza contractului de închiriere nr. 1001/2000 încheiat de părți, nu rezultă că predarea spațiului a cărui închiriere a fost licitată de intimată este condiționată de repararea fațadei imobilului, iar dacă o asemenea mențiune este prevăzută în caietul de sarcini, acest înscris doveditor nu a fost depus la dosar pentru a fi analizată de instanță.

Din această perspectivă contractul de locațiune nr. 1001/2000 este legea părților, care, la rândul lor trebuie să-și respecte întocmai obligațiile asumate, or în cauză, recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a preda imobilul închiriat intimatei, așa încât măsura evacuării dispusă de instanță este legală. Față de cele ce preced și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 71 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2005.