ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3839/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

2 aprilie 2003 sub nr. 4100 pe rolul Judecătoriei Timișoara reclamanta Primăria

Municipiului Timișoara reprezentată prin Primar și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara au chemat în judecată pe pârâta Alianța Civică Timișoara

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să dispună rezilierea contractului

de închiriere pe care Primăria Timișoara l-a încheiat cu pârâții.

- să dispună evacuarea pârâtei din

spațiul pe care-l ocupă în Timișoara.

În motivarea acțiunii reclamanta

arată că în contractul de închiriere pe care Primăria l-a încheiat cu pârâta

este prevăzută, ca o clauză, posibilitatea rezilierii contractului în cazul

subînchirierii spațiului sau al folosirii prin asociere fără acordul

proprietarului.

Pârâta a formulat o întâmpinare prin

care a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu a subînchiriat spațiul ci a

avut un contract de colaborare cu L.A.D.O., iar reclamanta a acceptat tacit

această împrejurare.

Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 7304 din 11 septembrie 2003, a respins acțiunea formulată de către

Consiliul local al Municipiului Timișoara, ca neîntemeiată și acțiunea

Primăriei Municipiului Timișoara ca fiind formulată de o persoană fără calitate

procesual activă.

A obligat reclamantul Consiliul

local la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut în primul rând că deși locatar în contractul de închiriere

este Primăria, contractul fiind semnat de primar, această reclamantă nu are

calitate procesual activă față de dispoziția art. 91 din Legea nr. 215/2001,

Primăria fiind o structură funcțională fără personalitate juridică, ea încheind

contractul în urma hotărârii Consiliului local Timișoara, iar Primarul este cel

ce reprezintă aceeași structură.

Asupra fondului cauzei s-a reținut

că protocolul încheiat între pârâtă și L.A.D.O. nu contravine dispozițiilor

contractuale art. 11 pct. 2 lit. c) prin care se sancționează subînchirierea și

folosirea spațiului prin asocieri fără acordul locatarului, întrucât în cauză

lipsește plata folosinței, iar activitatea desfășurată de L.A.D.O. începând din

1994 era cunoscută și acceptată de locatar, ceea ce reprezintă un acord tacit.

A reținut deasemenea, referitor la

clauza de reziliere, că este imprecisă și că ea trebuie interpretată în

favoarea pârâtei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 91 din 5 februarie 2004, a respins apelul ca nefondat.

Instanța de apel a reținut în primul

rând că întrucât respingerea acțiunii reclamantei Primăria Municipiului

Timișoara prin Primar, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate

procesual activă, nu a fost apelată, ea nu mai poate fi discutată.

Pe fondul cauzei instanța de apel a

reținut că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins acțiunea, în

cauză nefiind vorba de o subînchiriere a spațiului, iar acordul dintre pârâta

Alianța Civică și L.A.D.O. nu au caracterul unui contract de colaborare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Municipiului Timișoara și

Primarul Municipiului, recurs care nu a fost structurat conform motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 1–10 C. proc. civ.

Se susține că atâta timp cât între

pârâtă și L.A.D.O. a intervenit o convenție în vederea folosirii spațiului,

aceasta se încadrează în situația prevăzută de art. 1418 alin. (1) C. civ. și

nefiind permisă subînchirierea acestor spații fără acordul proprietarului,

respectiva împrejurare atrage rezilierea contractului și evacuarea pârâtei.

Recursul este nefondat.

Este de necontestat că între

recurentul-reclamant și pârâtă a fost încheiat un contract de închiriere cu

privire la spațiul situat în Timișoara.

În acest contract, în art. 11 pct. 2

lit. c) se prevede că rezilierea contractului se poate face la inițiativa

locatarului în cazul subînchirierii sau folosirii spațiului prin asociere, fără

acordul scris al locatarului.

Instanțele de fond și apel au

reținut în mod temeinic că în speță nu este vorba de o subînchiriere întrucât

lipsește plata folosinței spațiului, adică chiria.

Mai este de reținut că prevederea

din contract prin care se interzice subînchirierea este imprecisă și în

consecință ea trebuie interpretată restrictiv în favoarea pârâtei conform art.

983 C. civ., prin acestea înțelegându-se subînchirierea totală a spațiului, nu

și cea parțială.

În speță, pârâta a dat în folosință

L.A.D.O. doar o parte din spațiu, o cameră din cele trei, câte trei ore în

fiecare zi lucrătoare, situație care nu a creat prejudicii locatarilor și nu a

schimbat destinația spațiului pentru a se justifica greaua sancțiune a

rezilierii contractului de închiriere și a evacuării.

Astfel fiind, față de considerentele

mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

formulat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul

Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr.91 din 5 februarie 2004 a

Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică astăzi, 10 mai 2005.