ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7051/2005

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 336 din 16 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, inculpata P.M.M. a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La 16 iunie 2003, martorul C.A. a fost depistat de organele de poliție în scara blocului în care locuia, în timp ce arunca pe jos o punguță de celofan, care conținea potrivit raportului de constatare tehnico – științifică nr. 364376 din 7 iunie 2003 – 0,04 gr. heroină. Ulterior, a fost efectuată o percheziție în apartamentul din blocul situat în B., unde domicilia martorul, fiind depistată inculpata P.M. care avea asupra sa suma de 500.000 lei, obținută de martorul C.A. din vânzarea anterioară a unei doze de heroină către numiții I.D. și B.G.

S-a mai reținut în actul de acuzare că, inculpata se afla la domiciliul martorului C.A., întrucât era consumatoare de droguri de mai bine de un an și în ultima perioadă își achiziționase stupefiante de la aceasta, iar la data de 16 iunie 2003 venise la imobilul mai sus indicat pentru a cumpăra o bilă de heroină.

Banii găsiți asupra acesteia au fost luați din sufragerie pentru ca tatăl martorului C.A. să nu afle că fiul său se ocupa cu vânzarea de substanțe stupefiante.

S-a concluzionat de instanța de fond că în raport de probele administrate nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii dedusă judecății.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a susținut că probele au fost greșit apreciate și în consecință, inculpata a fost greșit achitată.

Prin decizia penală nr. 687/ A din 15 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet, cu motivarea că lipsește elementul material al laturii obiective, așa cum corect a reținut prima instanță.

În termen legal împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care, prin motivele scrise a susținut în esență următoarele:

- greșita achitare a inculpatei, în raport de probele administrate, cu atât mai mult cu cât consumul de droguri presupune, în mod obligatoriu, acțiunea de deținere.

În drept, în susținerea criticii au fost invocate dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând critica formulată în raport de prevederile legale invocate, nu se constată motive de casare, hotărârile atacate fiind conforme legii pentru cele ce urmează:

Consumul ilicit de droguri este încriminat prin art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii, așa cum textul prevede, impune realizarea uneia sau a mai multor operațiuni indicate expres în lege, respectiv, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri.

Și în fine se condiționează existența infracțiunii în oricare din alternativele indicate expres de realizarea unei condiții, respectiv scopul consumului fără drept.

În cauză s-a susținut că, deși inculpata nu a deținut fără drept, droguri, infracțiunea reglementată prin art. 4 din Legea nr. 143/2000 s-a consumat atâta timp cât, cu probele administrate s-a dovedit că este consumatoare de droguri.

Împrejurarea că inculpata este consumatoare de droguri nu este suficientă pentru realizarea infracțiunii așa cum este încriminată prin lege, atâta timp cât acuzarea nu a făcut dovada unor elemente esențiale ale laturii obiective a infracțiunii, respectiv, deținerea fără drept a drogurilor.

Desigur, în lipsa acestor elemente nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii dedusă judecății, aspect sub care soluția de achitare, pe temeiul juridic arătat, este legală și temeinică.

Susținerea, potrivit căreia, consumul de droguri implică deținerea lor nu poate conduce la pronunțarea unei soluții de condamnare, deoarece condamnarea unei persoane, în lipsa probelor necesare, nu se poate face pe supoziții.

Așa fiind, pentru considerentele expuse în cuprinsul prezentei hotărâri, cât și pentru motivele prezentate în hotărârile supuse recursului, critica formulată de parchet este nefondată și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 687 din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpata P.M.M.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2005.