ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4546/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1205 din 18

decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus

condamnarea inculpatei

i.g.

la

pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași

lege.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 65 C. pen., au fost

interzise inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția inculpatei de la 2 octombrie 2003 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arestare a inculpatei.

În baza art. 192 C. proc. pen., a

fost obligată inculpata la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 1 octombrie 2003,

denunțătorul A.S.N. a colaborat cu organele de poliție și a fost depistată

inculpata I.G. vânzând 2 bile de heroină, conținând 0,084 gr., contra sumei de

500.000 lei.

La data de 12 octombrie 2003,

inculpata a făcut un denunț în care a indicat persoanele de la care obișnuia să

cumpere heroină, iar în urma acestui denunț au fost depistați numiții T.E.A. și

D.R.A., care sunt cercetați în dosarul nr. 4868/P/2003, aflat pe rolul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpata I.G., criticând hotărârea sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 168/ A din

10 martie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpată.

A fost dedusă prevenția inculpatei

de la 2 octombrie 2003 la zi.

A fost menținută starea de arest a

inculpatei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpata, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și

reducerea pedepsei aplicată și suspendarea sub supraveghere a executării ei,

conform art. 86

1

C. pen.

Recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpatei, în raport de materialul probator administrat în cauză și

au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform cerințelor prevăzute de

art. 52 și art. 72 C. pen.

La stabilirea și aplicarea pedepsei

de 5 ani închisoare, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al

faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei, de limitele de pedeapsă

prevăzute de textul de lege sancționator dar și de datele ce caracterizează persoana

inculpatei.

Din fișa de cazier judiciar rezultă

că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind la prima confruntare

cu rigorile legii penale, a recunoscut și regretat fapta comisă și a colaborat

cu organele de urmărire penală, contribuind la depistarea unor persoane care se

ocupau cu traficul de droguri, fapt pentru care i-au fost aplicate dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 143/2002.

Așa fiind, pedeapsa aplicată

inculpatei a fost corect proporționalizată, neexistând temeiuri pentru

reținerea în favoarea acesteia a dispozițiilor prevăzute art. 74 și art. 76 C.

pen.

Cu privire la cererea formulată de

inculpată prin care solicită aplicarea prevederilor art. 86

1

C.

pen., se constată că nu poate fi primită și urmează să fie respinsă.

Potrivit prevederilor art. 86

1

alin. (3) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi

dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de 15 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală

gravă, viol și tortură.

Cum infracțiunea comisă de

inculpată, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sancționată cu pedeapsa între 10 și 20

ani închisoare, se constată că dispozițiile art. 86

1

C. pen., nu

sunt aplicabile în cauză.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpata I.G. să fie respins, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

timpul arestării preventive de la 2 octombrie 2003 la 15 septembrie 2004.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurenta să fie obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata I.G. împotriva deciziei penale nr.

168/ A din 10 martie  2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 octombrie 2003 la 15

septembrie 2004.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 septembrie 2004.