ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4546/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1205 din 18 decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatei i.g. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatei de la 2 octombrie 2003 la zi. În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arestare a inculpatei. În baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 1 octombrie 2003, denunțătorul A.S.N. a colaborat cu organele de poliție și a fost depistată inculpata I.G. vânzând 2 bile de heroină, conținând 0,084 gr., contra sumei de 500.000 lei. La data de 12 octombrie 2003, inculpata a făcut un denunț în care a indicat persoanele de la care obișnuia să cumpere heroină, iar în urma acestui denunț au fost depistați numiții T.E.A. și D.R.A., care sunt cercetați în dosarul nr. 4868/P/2003, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata I.G., criticând hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 168/ A din 10 martie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată. A fost dedusă prevenția inculpatei de la 2 octombrie 2003 la zi. A fost menținută starea de arest a inculpatei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicată și suspendarea sub supraveghere a executării ei, conform art. 86 1 C. pen. Recursul declarat nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform cerințelor prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen.

La stabilirea și aplicarea pedepsei de 5 ani închisoare, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatei. Din fișa de cazier judiciar rezultă că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu rigorile legii penale, a recunoscut și regretat fapta comisă și a colaborat cu organele de urmărire penală, contribuind la depistarea unor persoane care se ocupau cu traficul de droguri, fapt pentru care i-au fost aplicate dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2002. Așa fiind, pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect proporționalizată, neexistând temeiuri pentru reținerea în favoarea acesteia a dispozițiilor prevăzute art. 74 și art. 76 C. pen.

Cu privire la cererea formulată de inculpată prin care solicită aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen., se constată că nu poate fi primită și urmează să fie respinsă. Potrivit prevederilor art. 86 1 alin. (3) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală gravă, viol și tortură. Cum infracțiunea comisă de inculpată, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sancționată cu pedeapsa între 10 și 20 ani închisoare, se constată că dispozițiile art. 86 1 C. pen., nu sunt aplicabile în cauză.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpata I.G. să fie respins, ca nefondat. Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 2 octombrie 2003 la 15 septembrie 2004. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurenta să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.G. împotriva deciziei penale nr. 168/ A din 10 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 octombrie 2003 la 15 septembrie 2004. Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2004.