ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1645/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1006 din 4

noiembrie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 3782/2002, Tribunalul

București, secția I penală, a condamnat pe inculpata A.E. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 11 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 39 raportat la art. 33

și art. 34 C. pen., a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 1723/2001 a Judecătoriei sectorului 4 București, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa aplicată în cauza de față,

rezultând pedeapsa închisorii de 11 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b), conform art. 65 C. pen.

S-a constatat că inculpata este

arestată în altă cauză.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 7 februarie 2002,

inculpata A.E. a vândut numiților P.H.M. și R.A.L., cantitatea de 0,04 gr

heroină, faptă ce constituie infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Prinderea a fost posibilă datorită

instalării unui dispozitiv de supraveghere al zonei.

Situația de fapt și vinovăția au

fost stabilite prin: procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de

recunoaștere din grup a inculpatei, declarația inculpatei care, parțial

recunoaște situația de fapt, declarațiile martorilor R.A.L. și P.H.M.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 828/ A pronunțată în dosarul penal nr. 3434/2002 la 16

decembrie 2002. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată, corect

stabilită ca fiind vinovată și pedepsită corespunzător.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpatul a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., - vinovăția și pct. 14 C. proc. pen. - asupra

pedepsei.

Recurenta a solicitat achitarea sau

reducerea pedepsei.

Examinând atât hotărârea atacată,

cât și sentința în raport de criticile formulate, de probele administrate și de

dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este

nefondat.

Instanțele au reținut corect

situația de fapt și vinovăția inculpatei, pericolul social concret fiind

ridicat. Inculpata a mai fost condamnată pentru trafic de droguri și a

continuat această activitate nepermisă. Așadar, prima pedeapsă nu și-a atins

scopul, fiind evident necesară o perioadă mai îndelungată de privare de

libertate, pentru reeducarea inculpatei.

Pedeapsa de 11 ani închisoare a fost

bine individualizată, față de scopul general al unei pedepse.

Motivele de recurs fiind

neîntemeiate, recursul urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar hotărârile fiind legale și

temeinice vor fi menținute.

Recurenta fiind în culpă procesuală

prin respingerea recursului, urmează a suporta cheltuielilor judiciare ce

includ și onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata A.E. împotriva deciziei penale nr. 828 din 16 decembrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

de o zi din 7 februarie 2002.

Constată că inculpata este arestată

în altă cauză.

Obligă recurenta la 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2003.