ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 824/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 642 din 12 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș a dispus condamnarea inculpatul L.C.A., la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Potrivit art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 197 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1120/2003 de Judecătoria Timișoara și a dispus contopirea restului combinat cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare. Potrivit art. 14, art. 346 C. proc. pen.

și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 RON către reprezentații legali G.P. și G.H.C. cu titlu de despăgubiri civile. Potrivit art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 50 E sau echivalentul în lei reprezentând contravaloarea bunurilor achiziționate de martorul M.I. În sfârșit, s-a computat durata arestării și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut de instanța de fond că, în data de 12 mai 2005, orele 6,45, inculpatul a pătruns în locuința părților vătămate G.P. și H., a aplicat mai multe lovituri fiicei acestora G.T. în vârstă de 15 ani și prin amenințare cu un spray paralizant a sustras 1.300 dolari S.U.A., două inele din aur și un ceas cu brățara din aur pe care ulterior le-a vândut.

S-a mai constatat ca urmare loviturilor aplicate părții vătămate S.T. a suferit leziuni care au necesitat 9 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de furt și violare de domiciliu, dar nu a recunoscut fapta de tâlhărie și nici tentativa la infracțiunea de viol, motiv pentru care din cercetările efectuate s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul arătând că nu a intenționat să comită o tâlhărie cu doar un furt. Prin decizia penală nr. 396/ A din 30 noiembrie 2005 s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Și împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs reiterând același motiv ca în apel iar în subsidiar au cerut reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat. Din analiza actelor și lucrărilor examinate se constată că, situația de fapt precum și vinovăția inculpatului a fost judicios soluționată în cauză, instanțele interpretând în mod corect probele existente la dosar. Apărarea inculpatului în sensul că nu a intenționat să comită o tâlhărie ci doar un furt, nu poate fi primită. După cum s-a arătat în expunerea pe larg a situației de fapt, inculpatul a pătruns fără drept în locuința familiei G. și folosind violența a procedat la deposedarea acestora de bani și bunuri. Totodată inculpatul a folosit și un spray paralizant cu intenția a anihila orice posibilitate de opunere, astfel încât încadrarea juridică a faptei de tâlhărie este cea corectă.

Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că au fost îndeplinite cerințele art. 72 C. pen. și anume limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală și împrejurările comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social ce concretizează tâlhăriile, frecvența acestora și nu în ultimul rând persoana inculpatului care este recidivist. Astfel, pedeapsa aplicată este de natură a asigura educarea și reinserția acestuia în societate, încât reducerea pedepsei nu se justifică. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Se va computa din pedeapsă timpul arestării preventive. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C.A. împotriva deciziei penale nr. 396/ A 30 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 25 mai 2005 la 8 februarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2006.