ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6806/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6806/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 422 din 22

iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, inculpatul R.M.L. a fost condamnat,

la o pedeapsă de 12 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și

alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a) și b), alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o

pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 208 și 209 alin. (1) lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat

la 12 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.,

pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani

închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a

fost contopită pedeapsa aplicată prin sentința sus amintită cu pedeapsa de 4

ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1305 din 3 iulie 2003

a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare, precum și cu pedeapsa de 2 ani

și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2342 din 31 octombrie 2002

a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 326 din 23 aprilie 2003

a Curții de Apel Timișoara, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, de 12 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută arestarea preventivă, iar în temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată măsura arestării preventive de la 15 august 2005

la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

fost confiscată bâta de baseball – corp delict.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 23.600 euro sau

echivalentul în lei la data punerii în executare, 3000 dolari S.U.A. sau

echivalentul în lei la data plății, 14.530 lei RON, conform precizării din 11

mai 2006, către partea vătămată B.A., precum și la plata sumei de 5000 euro sau

echivalentul în lei la data executării către partea civilă R.S. și 5000 RON

față de partea civilă I.H.M., reprezentând daune morale către aceasta.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut că, în noaptea de 9 ianuarie 2003, inculpatul, prin violență, în timpul

nopții, mascat, prin folosirea unei arme și împreună cu o altă persoană, rămasă

neidentificată, a deposedat pe partea vătămată B.A. de bunuri și bani, iar la

data de 27 martie 2003, în aceleași condiții a încercat să sustragă bunuri de

la părțile vătămate B. și I., dar agresorii au fugit din cauza strigătelor de

ajutor și a încăierării cu părțile vătămate. În ziua de 18 februarie 2003,

inculpatul împreună cu o altă persoană a sustras din locuința părții vătămate R.S.,

un pistol cu gaze și suma de 2600 euro și 3250 guldeni surinamezi.

În noaptea de 9 ianuarie 2003, inculpatul și o persoană

rămasă neidentificată au pătruns, înarmați cu o armă și o bâtă de baseball,

purtând cagule, în locuința părții vătămate B.A., din Timișoara, escaladând

poarta. În incinta atelierului de blănărie, unde se afla partea vătămată și

menajera acestuia, I.H.M., B.A. a fost amenințat de inculpat cu arma, iar I.H.M.

a fost legată de un scaun, cei doi făptuitori solicitând banii și bijuteriile

părții vătămate B. Acesta a adus din seiful aflat în locuință 130.000.000 lei

ROL, 3000 dolari S.U.A. și 23.600 euro, precum și bijuterii.

La plecare, cei doi au încuiat

atelierul în care se aflau părțile vătămate.

Ulterior, inculpatul cu prietena sa, martora T.A. și cu

martorul C.O.D. au plecat la Arad pentru a amaneta bijuteriile furate și au

achiziționat de la bijuteria V. mai multe bijuterii găsite la percheziția

efectuată în domiciliul inculpatului din Timișoara.

De asemenea, în locuința inculpatului s-au găsit și cei 3250

guldeni surinamezi aparținând părții vătămate R.S., ce au fost restituiți pe

bază de dovadă acestuia din urmă, constituit parte civilă cu suma de 5000 euro.

Urmare a agresiunilor exercitate de

inculpat asupra părții vătămate B.A., care a fost lovit cu bâta de baseball, la

data de 27 martie 2003, acesta a necesitat 6 zile îngrijiri medicale, iar

partea vătămată I.M., agresată în aceleași condiții, a necesitat 40 zile

îngrijiri medicale.

La domiciliul inculpatului a fost

găsită bâta de baseball și o pereche de mănuși din material textil, pe care

partea vătămată B.A. a recunoscut-o ca fiind folosită de inculpat și de

persoana neidentificată în noaptea de 27 martie 2003.

De asemenea, s-a constatat că

inculpatul a amanetat la casa de amanet C. Timișoara un lănțișor de aur în

formă de cruce în greutate de 25 grame, pe care partea vătămată B.A. l-a

recunoscut ca fiind cel sustras de agresori din domiciliul său.

Instanța a respins cererea formulată

de inculpat prin apărător privind constatarea nulității absolute a

declarațiilor părților vătămate B.A. și I.H.M., precum și a procesului verbal

de recunoaștere din grup, întocmit in absența inculpatului și a apărătorului

acestuia, dat fiind că în acord cu dispozițiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen.,

încălcarea oricăror dispoziții legale, altele decât cele prevăzute de art. 197 alin.

(2) C. proc. pen., se invocă în cursul efectuării actului sau la primul termen

de judecată, cu procedura completă, când partea a lipsit la întocmirea actului

respectiv.

Împotriva hotărârii pronunțate, au

declarat apel inculpatul și partea civilă B.A., invocând nelegalitatea și

netemeinicia acesteia.

Inculpatul a criticat sentința sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei, nelegalității modalității de

contopire a pedepselor și deducerii perioadei executate.

Partea civilă B.A. a invocat

menționarea greșită a plății în echivalent a sumelor în valută sustrase prin

violență de inculpat, solicitând să se menționeze obligarea la plata în

echivalent stabilită la data plății și nu la data punerii în executare. În

latură penală, s-a invocat cuantumul redus al pedepsei aplicate inculpatului.

Prin decizia penală nr. 329/ A din 5

octombrie 2006, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul inculpatului și a casat

sentința apelată cu privire la contopirea pedepselor și deducerea arestului

preventiv, descontopind pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sus-menționata

sentință, în pedepsele componente pe care le-a menținut, astfel:

- 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și

b), alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.;

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și b), alin. (2

1

) lit. a), b)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și 209 alin.

(1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Instanța de apel a descontopit

pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1305/2003

a Judecătoriei Arad în pedepsele componente, astfel:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin.

(1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen.;

- 3 ani și 3 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 318/2000 a Judecătoriei Aiud;

- 3 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 980/1998 a Judecătoriei Lugoj;

- 3 ani și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 104/2000 a Judecătoriei Timișoara;

- a înlăturat sporul de un an

închisoare aplicat.

A descontopit pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2342/2002 a Judecătoriei Arad

în pedepsele componente, astfel:

- 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 216 alin. (1) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin.

(1) din O.U.G. nr. 105/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- a înlăturat sporul de 6 luni

închisoare;

- a înlăturat menținerea liberării

condiționate pentru pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 768/2002 a Judecătoriei Timișoara, rest rămas neexecutat de

336 zile închisoare.

În baza dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată executarea pedepsei de 3 luni

închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 216 alin. (1) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 3 ani

și 8 luni închisoare și interzicerea dreptului de a se afla pe raza

municipiului București pe timp de 2 ani după executarea pedepsei, aplicată prin

sentința penală nr. 312/2005 a Tribunalului municipiului București, secția a II-a

penală, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 8 luni

închisoare, sporită cu un an și 4 luni închisoare, deci pedeapsa rezultantă de:

- 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea dreptului de a se afla pe raza municipiului București, după

executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 61 C. pen.,

a fost menținută liberarea condiționată pentru restul de 336 zile închisoare,

rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 768/2002 a Judecătoriei Timișoara.

În baza dispozițiilor art. 39 C.

pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

dreptului de a se afla pe raza municipiului București cu pedepsele de câte 12

ani închisoare și 10 ani închisoare aplicate prin sentința apelată, pe care

le-a menținut, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani

închisoare și interzicerea dreptului de a se afla pe raza municipiului

București pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe

durata art. 71 C. pen.

A fost menținută măsura arestării

preventive a inculpatului și dedusă din durata pedepsei principale rezultante,

arestul preventiv astfel: 04 iulie 2002 - 24 iulie 2002; 30 septembrie 1999 - 27

aprilie 2002; reținerea preventivă de 24 ore din 7 martie 1999 și din 11

aprilie 2003 la zi.

A fost respins apelul părții civile B.A.

ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a constatat că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile

penale privind contopirea pedepselor și computarea perioadelor executate din

sancțiunile aplicate anterior.

S-a observat că instanța de fond nu

a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 1305 din 3 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Arad în pedepsele

componente și nu a înlăturat sporul de un an închisoare aplicat prin această

sentință. De asemenea, nu s-a descontopit în componentele sale pedeapsa de 2

ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2342 din 31

octombrie 2002 pronunțată de Judecătoria Arad și nu s-a înlăturat sporul de 6

luni închisoare aplicat, nu s-a pronunțat cu privire la liberarea condiționată

pentru pedeapsa de 336 zile închisoare rămasă neexecutată din pedeapsa de 3 ani

și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 768/2002 pronunțată de

Judecătoria Timișoara și nu s-a constatat grațiată executarea pedepsei de un an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2342 din 31 octombrie 2002

pronunțată de Judecătoria Arad pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

20 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2002.

Instanța de control judiciar a

constatat că în mod nelegal nu s-a dedus perioada executată anterior ca urmare

a condamnărilor stabilite prin sentințele amintite.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Oral, în fața instanței, prin

apărătorul desemnat din oficiu, s-a invocat greșita individualizare a

pedepselor, solicitându-se redozarea acestora și reducerea sub limita minimă

prevăzută de lege ca efect al aplicării dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen.

În motivele scrise înaintate la

dosar, ca și în ultimul cuvânt, inculpatul a solicitat achitarea și punerea în

libertate, întrucât nu este autorul faptelor, iar autodenunțurile le-a făcut

pentru a fi transferat la Penitenciarul Timișoara, mai aproape de familia sa.

În sprijinul acestei opțiuni se

invocă neconcordanța declarațiilor victimelor cu privire la bâta de baseball,

reținută ca fiind corp delict, afirmațiile divergente ale acuzării privind

modul de valorificare al bijuteriilor sustrase, încălcarea dispozițiilor legale

privind recunoașterea din grup, greșita reținere a utilizării unor mănuși

negre, interpretarea greșită a listingului de convorbiri telefonice.

Se susține, de asemenea, că nu s-au

încuviințat martori pentru a proba detenția legală asupra celor 3250 guldeni

surinamezi.

Examinând hotărârile prin prisma

criticilor recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art.

385

9

alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., ca și din oficiu, pentru

cazurile enunțate de dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune

în continuare:

Pe baza întregului material

probator, prima instanță și instanța de apel au stabilit o situație de fapt

corespunzătoare situației reale și, stabilind vinovăția inculpatului, au dispus

condamnarea acestuia pentru infracțiunile deduse judecății.

Este cert că, în noaptea de 9

ianuarie 2003, inculpatul, împreună cu o persoană neidentificată, având asupra

lor o armă și o bâtă de baseball, purtând cagule, au intrat în incinta

atelierului de blănărie, proprietatea părții vătămate B.A., unde se aflau

părțile vătămate B.A. și I.H.M.

După ce au legat-o de un scaun pe

partea vătămată I.H.M., inculpatul și celălalt făptuitor au obligat pe partea

vătămată B.A. să le predea 130.000.000 lei ROL, 3000 dolari S.U.A., 23.600 euro

și mai multe bijuterii.

După ce și-au însușit bunurile, cei

doi făptuitori au încuiat atelierul în care se aflau părțile vătămate.

Ulterior, inculpatul și martorii T.A.

și C.O.D. s-au deplasat în Arad pentru a amaneta bijuteriile sustrase iar apoi

au achiziționat de la bijuteria V. mai multe bijuterii, care au fost găsite la

percheziție în locuința inculpatului.

La data de 18 februarie 2003, orele

9,30-11,00, inculpatul a pătruns prin forțarea ușii în locuința părții vătămate

R.S., de unde a sustras un pistol cu gaze, 3250 guldeni surinamezi și alte sume

de bani în valută și în monedă românească.

Cu ocazia percheziției domiciliare,

s-au găsit 3250 guldeni surinamezi.

La data de 27 martie 2003,

inculpatul și o altă persoană neidentificată au pătruns din nou în locuința

părții vătămate B.A. și au așteptat ca părțile vătămate B.A. și I.H.M. să iasă

din atelierul de blănărie pentru a-i ataca.

Partea vătămată B.A. s-a apărat cu o

foarfecă, iar partea vătămată I.H.M. a strigat după ajutor, moment în care

inculpatul i-a lovit cu bâta de baseball, după care făptuitorii au fugit fără a

sustrage bunuri.

La percheziția domiciliară, s-au

descoperit bâta de baseball, precum și o pereche de mănuși din material textil

de culoare neagră, recunoscute de partea vătămată B.A. ca fiind folosite de

agresori în noaptea de 27 martie 2003.

Inculpatul a amanetat un lănțișor de

aur împletit cu cruce, recunoscut de partea vătămată B.A.

În faza de urmărire penală,

inculpatul, asistat de apărător a recunoscut săvârșirea infracțiunilor,

descriind modalitatea de săvârșire și participarea la infracțiune și a

numitului R.D., dar ulterior a revenit asupra declarației, la presiunea

acestuia din urmă și a menționat că a formulat autodenunțurile pentru a se

apropia de familie.

Nu pot fi reținute apărările

inculpatului, expuse în susținerea recursului, întrucât bâta de baseball a fost

găsită la domiciliul acestuia, ca și perechea de mănuși din material textil de

culoare neagră și au fost identificate de partea vătămată B.A. ca fiind

folosite la săvârșirea infracțiunii din noaptea de 27 martie 2003.

Părțile vătămate B.A. și I.H.M. au recunoscut

vocea inculpatului, iar suma de 3250 guldeni surinamezi sustrasă de la partea

vătămată R.S. a fost găsită la domiciliul inculpatului.

Neregularitățile invocate de

inculpat cu privire la recunoașterea din grup se referă la încălcarea unor

dispoziții procedurale a căror nerespectare atrage nulitatea relativă ce

trebuie invocată în cursul efectuării actului, atunci când partea a fost

prezentă la îndeplinirea lui.

În acest stadiu procesual, nefiind

vorba de nulități absolute, eventualele nereguli semnalate nu mai pot fi

invocate.

În ceea ce privește declarațiile

date în fața procurorului, de recunoaștere a infracțiunilor și de indicare a

participațiunii făptuitorului R.D. la aceste fapte, este de remarcat că au fost

date în prezența apărătorului din oficiu.

Cu ocazia percheziției, s-au găsit

în domiciliul inculpatului bijuterii și suma de bani sustrasă de la partea

vătămată R.S., de 3250 guldeni surinamezi, astfel că în mod justificat s-au

privit ca irelevante cererile inculpatului privind dovedirea acestor sume în

absența vreunui înscris justificativ.

Lănțișorul de aur cu cruce amanetat

de inculpat a fost recunoscut de partea vătămată B.A. ca fiind bunul său,

sustras de inculpat.

Cu privire la listingul

convorbirilor telefonice este de remarcat că actul de sesizare și hotărârile

judecătorești anterioare nu le valorifică sub aspect probator, atâta timp cât

față de celălalt participant la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie s-a

disjuns urmărirea penală.

În ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepselor, Curtea constată o aplicare corespunzătoare a

dispozițiilor art. 72 C. pen., în raport de pericolul social deosebit de

ridicat al infracțiunilor, de modalitatea de săvârșire, de prejudiciile cauzate

și comportamentul procesual al inculpatului și de antecedentele penale care

dovedesc că sancțiunile anterioare nu și-au îndeplinit scopul

educativ-preventiv.

Pentru toate considerentele de mai

sus, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va

respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se vor computa

din pedeapsă perioadele executate din condamnările anterioare asupra cărora

instanța de apel a pronunțat contopirea.

Văzând și dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.M.L. împotriva deciziei nr. 329/ A din 5 octombrie 2006

a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, detenția de la 4 iulie 2002 la 24 iulie 2002, de la 30 septembrie

1999 la 27 aprilie 2002, reținerea de o zi, respectiv din 7 martie 1999 și de

la 11 aprilie 2003 la 21 noiembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 noiembrie 2006.