ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 85/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 85/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față:
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.174 din 16 iunie 2003, Tribunalul Arad, în baza art. 211
alin. (1), lit.b, alin. (2
1
) lit. a), c) cu aplicarea art. 37 lit. a)
C. pen. a condamnat pe inculpatul U.E. la 12 ani închisoare, pentru tâlhărie,
cu aplicarea art. 64 și 71 C. pen.
S-a
menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 9 zile închisoare
rămas neexecutat din pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată de Judecătoria Deta
prin sentința penală nr. 263/2002.
A fost
dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive
începând cu 1 mai 2003 la zi.
S-a
menținut starea de arest a inculpatului.
A fost
confiscată de la inculpat, suma de 1.500.000 lei dobândită prin săvârșirea
infracțiunii.
Pentru
a hotărâ astfel, instanța, în baza probelor administrate, a reținut, în fapt
următoarele:
Inculpatul,
împreună cu F.G. și L.G., a hotărât să sustragă bunuri din locuința părții
vătămate B.I. din Arad. În acest scop, în noaptea de 24/25 ianuarie 2003, F.G.
a dormit în locuința părții vătămate. În jurul orelor 4,00 inculpatul și L.G.
au ajuns la locuința acestuia sub pretextul că au venit după F.G., pentru a
pleca împreună la Timișoara. Partea vătămată le-a permis să intre înăuntru, iar
la solicitarea inculpatului s-a dus să îi aducă un pahar cu apă și un
algocalmin. După ce s-a întors, inculpatul i-a dat doi pumni în urma cărora
victima a căzut pe pat unde a fost imobilizată de cei trei agresori, care au
legat-o de mâini și picioare cu fâșii dintr-un cearceaf, pregătite de F.G. și
i-au pus un căluș în gură pentru a nu striga după ajutor. Apoi, inculpatul i-a
smuls de la gât lănțișorul de aur, de la mână, brățara de aur, iar de pe deget
un ghiul din aur de 14 karate, cu o greutate totală de 14,70 gr. De asemenea
cei trei au sustras din locuință un telefon fix, o scurtă din fâș, o haină de
iarnă de culoare albastră, o haină din piele lungă îmblănită, o scurtă din
piele de culoare neagră, un fes de culoare neagră, o șapcă de culoare verde,
trei pachete de cafea, un aparat foto marca Zenit în toc original, un ceas de
mână electronic, șase compact discuri și o casetă video, prejudiciul
ridicându-se la valoarea de 14.500.000 lei.
Apoi
cei trei au abandonat, în locuința părții vătămate, hainele și s-au îmbrăcat
cu cele furate, după care au plecat spre Deva unde au valorificat o parte a
bunurilor, inculpatului revenindu-i suma de 1.500.000 lei.
Partea
vătămată a recuperat bunuri în valoare de 900.000 lei și a renunțat la restul
pretențiilor față de inculpat.
Curtea
de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia nr.267/A din 9 iulie 2003, a
respins, ca nefondat, apelul declarat de U.E.
Împotriva
ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și,
după rejudecare, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul
declarat nu este fondat.
La individualizarea
pedepsei, instanțele în mod corect, au ținut seama, potrivit art. 72 C. pen.,
de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
inculpatului, recidivist, care, în înțelegere cu ceilalți doi a premeditat
fapta.
În
acest context se apreciază că numai pedeapsa, în cuantumul aplicat, este în
măsură să ducă atât la reeducarea inculpatul cât și la prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni.
Astfel
fiind, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. b), C. proc. pen., se va
respinge, ca nefondat, recursul declarat cu obligarea inculpatului la plata
cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.E. împotriva deciziei penale nr.
257/A din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce,
din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 mai
2003 la 8 ianuarie 2004.
Obligă
pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare,
din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.