ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1219/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1219/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele :
La data de 26 septembrie 2002, C.A.
și S.C. au chemat în judecată Spitalul de Pnumoftiziologie „Sf. Ștefan”
București și Ministerul Sănătății și al Familiei pentru a fi obligați să se
pronunțe prin decizie motivată asupra cererii, formulată în baza Legii nr.
10/2001, pentru restituirea în natură a imobilului compus din construcții și
15184 mp teren situat în municipiul București.
Tribunalul București, secția a III-a
civilă, prin sentința nr. 1523 din 29 octombrie 2002 a respins, ca nefondată, acțiunea.
Curtea de Apel București, secția a
III-a civilă, prin decizia nr. 293 din 21 mai 2003 a respins, ca nefondat,
apelul reclamantelor, cu motivarea că, în speță, procedura prealabilă
obligatorie n-a fost epuizată și, ca atare, sesizarea directă a instanței
judecătorești, apare ca prematură.
Împotriva acestei decizii
reclamantele au declarat recurs arătând că soluția respingerii acțiunii este
nelegală.
Recursul se verifică a fi fondat
după cum urmează:
Reclamantele au invocat, ca temei al
acțiunii lor, vătămarea care le-a fost cauzată, în exercitarea drepturilor
subiective conferite de Legea nr. 10/2001, prin tăcerea pârâtului Spitalul de
Pneumoftiziologie București de a răspunde la notificarea privind restituirea în
natură a imobilului din litigiu.
Întrucât procedura soluționării unei
asemenea notificări, prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, este subsumată
exercitării unui drept subiectiv, are caracter necontencios, dar obligatoriu
potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că în cazul în care este
temporizată, deschide celui vătămat accesul la jurisdicția civilă, pentru a
impune finalizarea ei.
Cum reclamantele, urmărind
restituirea în natură a imobilului solicitat, au avut în vedere, în primul
rând, temporizarea, rezultă că, pe temeiul arătat, acțiunea, fiind întemeiată,
trebuia admisă.
Întrucât instanțele au respins
acțiunea, se impune admiterea recursului și reformarea soluției atacate în
sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului Spitalul de Pneumoftiziologie
București să se pronunțe prin decizie motivată asupra notificării de restituire
în natură a imobilului solicitat de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamantele C.A. și S.C. împotriva deciziei civile nr. 293/A din 21 mai 2003 a
Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Casează decizia precum și sentința
nr. 1523 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.
Obligă Spitalul de Pneumoftiziologie să emită dispoziție motivată la
notificarea reclamantelor C.A. și S.C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 18 februarie 2005.