ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6116/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Liești sub nr. 852/2003, reclamantul L.C.C. a chemat în judecată pe A.L.I., L.I., L.M., M.S. și pe T.A. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care se va pronunța în contradictoriu cu acești pârâți, să se dispună nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr. 94 din 28 septembrie 1999 eliberat de Biroul notarului public F.U. și, pe cale de consecință, să se constate averea succesorală rămasă de pe urma defunctului L.D., calitatea de moștenitori legali ai părților din proces, cotele ce se cuvin acestora și să se dispună ieșirea din indiviziune, ca efect al partajului.

Judecătoria Liești, prin sentința civilă nr. 431 din 15 decembrie 2003, a respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor nr. 94 din 28 septembrie 1999 eliberat de BNP F.U. A respins totodată capătul de cerere privind partajul averii succesorale rămase de pe urma defunctului L.D., decedat la data de 30 iunie 1996, cu ultimul domiciliu în comuna Grivița, jud. Galați, ca fiind nefondat și formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul L.C.C., care a invocat motive de nelegalitate și netemeinice a hotărârii, apelul fiind înregistrat la Curtea de Apel Galați sub nr. 642/2004.

Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 867 din 3 iunie 2004, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentința civilă nr. 43 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Liești și a fixat termen pentru evocarea fondului la data de 30 iunie 2004, reținând că în speță au fost încălcate principiile publicității, ale contradictorialității și ale dreptului la apărare al părților, hotărârea instanței de fond fiind pronunțată și cu nerespectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin încheierea din 3 decembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 642/2004, Curtea de Apel Galați și-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Galați, în temeiul art. II alin. (2) și (3) din O.U.G.

nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004 și art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 2590 din 17 decembrie 2004 iar la termenul de judecată din data de 15 februarie 2005, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale, excepție pe care a admis-o și, prin decizia civilă nr. 24 A din 15 februarie 2005, și-a declinat, la rândul său, în favoarea Curții de Apel Galați, competența de soluționare a apelului declarat de reclamant. A constatat totodată ivit conflictul negativ de competență pe care, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., l-a trimis spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Tribunalul Galați a reținut că, deși prin O.U.G nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004 a fost modificată competența materială a tribunalelor ca instanțe de apel, acestea urmând a judeca și apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, în primă instanță, în cazurile de împărțeală judiciară, cu excepția celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, în speță, Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 867 din 3 iunie 2004 a admis apelul și a anulat hotărârea primei instanțe fixând termen pentru evocarea fondului. Or, în atare situație, deși normele de procedură sunt de imediată aplicare instanța sesizată inițial era obligată să-și păstreze competența. Pe calea regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește în favoarea Tribunalului Galați competența de soluționare a apelului, pentru considerentele care succed.

Așa cum reiese din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Galați a fost instanța investită inițial cu soluționarea apelului declarat de reclamantul L.C.C. împotriva sentinței civile nr. 431 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Galați, în temeiul art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. 58/2004 publicată în M. Of. Partea I nr. 460 din 28 iunie 2003, aprobată, cu completări și modificări, prin Legea nr. 195/2004.

Astfel, prin decizia nr. 867 din 3 iunie 2004, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de reclamant și a anulat sentința civilă nr. 43 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Liești, fixând termen pentru evocarea fondului la data de 30 iunie 2004. Ulterior, a intrat în vigoare O.U.G nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată in M. Of, Partea I nr. 840 din 14 septembrie 2004, aprobată cu modificări și completări prin Lege nr. 493/2004, publicată in M. Of., Partea I nr. 1071 din 18 noiembrie 2004. Prin art. I din O.U.G. nr. 65/2004 publicată în M. Of., Partea I nr. 840 din 14 septembrie 2004, a fost modificat pct. 2 al art. 2 lit. b) C. proc. civ. referitor la competența tribunalelor în sensul că aceste instanțe soluționează, ca instanțe de apel , apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță în cererile de împărțeală judiciară, cu excepția celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Corelativ, art. II din O.U.G. nr. 65/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2004 publicată în M. Of. Partea I nr. 1071 din 18 noiembrie 2004 de aprobare a acestei ordonanțe, a statuat că: „(1) Procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe; (2) Căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe de urgență. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit la curțile de apel.

Prin declinarea competenței.” În speță, deși Curtea de Apel Galați a admis apelul reclamantului la data de 3 iunie 2004 , pentru evocarea fondului a fost fixat un termen de judecată ulterior. Întrucât la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 195/2004, cauza era pendinte pe rolul Curții de Apel Galați, această instanță, a reținut că prevederile ordonanței sunt incidente în raportul juridic dedus judecății și s-a dezinvestit, stabilind că tribunalul este competent să judece cauza. Din interpretarea textelor de lege menționate se constată că soluția instanței Curții de Apel Galați este legală întrucât acestea cuprind norme de procedură ce privesc competența instanțelor, norme care sunt de imediată aplicare, incidente în soluționarea apelului declarat de reclamant.

Așa fiind, având în vedere temeiurile ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili în favoarea Tribunalului Galați competența de soluționare a apelului declarat de reclamantul L.C.C. împotriva sentinței civile nr. 431 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Liești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului Galați competența de soluționare a apelului declarat de reclamantul L.C.C. împotriva sentinței civile nr.431 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Liești. Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iulie 2005. Monitorul Oficial