ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2730/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 29 iunie 2006, reclamanta

M.E. a chemat în judecată pe pârâtul M.T. și Biroul notarial public S. solicitând

instanței să dispună, prin hotărârea ce se va pronunța, anularea certificatului

de moștenitor nr. 23 din 27 martie 2003 eliberat pe numele pârâtului M.T., stabilirea

drepturilor succesorale ale celor două părți persoane fizice față de defuntul M.F.,

decedat la data de 07 iunie 1980, aceștia fiind descendenții defunctului din căsătorii

distincte, respectiv, a calității și cotei lor succesorale.

După

un prim ciclu procesual, Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă, prin decizia

nr. 1009 din 23 iunie 2008, a admis recursul reclamantei declarat împotriva hotărârii

pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, pe care a casat-o și a

trimis cauza spre soluționarea apelului la aceeași instanță.

În rejudecare, Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

prin decizia civilă nr. 295/A din 25 februarie 2009 a admis apelul reclamantei,

a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului B.N.P. S., a respins cererea de chemare în judecată

formulată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte cererea de chemare

în judecată și a anulat certificatul de moștenitor nr. 23 din 27 martie 2003, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă,, prin decizia

civilă nr. 1571 din 16 noiembrie 2009 a respins ca nefondat recursul declarat de

reclamanta M.E. împotriva hotărârii tribunalului.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat cerere de revizuire

M.E., invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și solicitând

să se constate, prin hotărârea ce se va pronunța, că a acceptat succesiunea de pe

urma autorului său și că, prin urmare, are calitatea de moștenitoare a defunctului

său tată, aspect dovedit cu mijloacele de probă ce au fost administrate în dosarul

cauzei.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esență, că cele

două decizii date în recurs, respectiv decizia nr. 1009 din 23 iunie 2008 și decizia

civilă nr. 1571 din 16 noiembrie 2009, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sunt

hotărâri definitive potrivnice.

Astfel, revizuenta a susținut că, prin decizia civilă nr. 1009

din 23 iunie 2008 a Curții de Apel București irevocabilă i se recunoaște calitatea

de moștenitor în temeiul dreptului special în materie de succesiune și că este greșită

opunerea dreptului comun în aceeași materie din motivarea deciziei civile nr. 295/A

din 25 februarie 2009 pronunțată în faza de atac a apelului și care a devenit definitivă

prin respingerea recursului pronunțat prin decizia civilă nr. 1571 din 16

noiembrie 2009 a Curții de Apel București.

Totodată, revizuenta a arătat că, prin cea de-a doua decizie,

a cărei revizuire o solicită, i s-au încălcat drepturile fundamentale prevăzute

de C.E.D.O. și anume, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat

de art. 6 parag.1 din Convenție și respectiv, se aduce atingere dreptului său de

proprietate, așa cum este recunoscut prin art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției,

ratificat de România.

În temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza

cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimatul

M.T. și va constata că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., text

legal invocat de revizuenta în susținerea cererii formulate, revizuirea unei hotărâri

se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate.

Rațiunea acestei reglementări o constituie necesitatea de a

se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au

dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceiași cauză

și aceleași părți.

În speță, nu sunt întrunite cerințele textului de lege enunțat,

deoarece hotărârile pretins potrivnice sunt pronunțate în aceeași cauză, în cicluri

procesuale diferite, în faza procesuală a recursului.

Astfel, decizia civilă nr. 1009 din 23 iunie 2008 a fost pronunțată

de Curtea de Apel București în primul ciclu procesual, dispunându-se casarea hotărârii

atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel, respectiv tribunalul, spre rejudecare.

Decizia civilă nr. 1571 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București, a cărei revizuire se cere, a fost pronunțată în același dosar, după casare,

în cel de-al doilea ciclu procesual parcurs în cauză.

Ca urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., dispoziții legale a căror aplicare nu poate fi reținută

în cauza de față.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc.

civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă

în instanța de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul.

Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești

pronunțate de instanțe de recurs legiuitorul a impus o condiție specială în sensul

că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin

ele se evocă fondul cauzei.

O instanță de recurs evocă fondul atunci când ea reapreciază

dovezile administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare, precum și temeiurile

de drept incidente, schimbând deci situația de fapt stabilită de instanțele ale

căror hotărâri au fost casate, pronunțând o soluție proprie și diferită de cele

anterior date în aceeași cauză.

În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile

prin care Tribunalele și Curțile de apel rejudecă fondul după casare. Per a contrario,

nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii

hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere

sau prin care recursul s-a constatat nul.

În speță, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea

pronunțată de o instanță de recurs, prin care a fost respinsă calea de atac, neevocându-se

deci fondul cauzei.

Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală

de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322

C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul.

Față de cele ce preced, cererea de revizuire este inadmisibilă

și urmează a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

M.E. împotriva deciziei nr. 1571 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2010