ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5022/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5022/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 11740 din 12
decembrie 2008 Judecătoria Sectorului 3 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.A.Y. în contradictoriu cu L.M. și a constatat că de pe urma
defunctului M.N. au rămas doi moștenitori în cote egale, respectiv C.S.,
autoarea pârâtei și M.G., autorul reclamantului.
Apelurile declarate de reclamant și
pârâtă au fost respinse prin decizia nr. 813 A din 12 iunie 2009 a Curții de
Apel București, secția a IV-a civilă.
Curtea de Apel București, secția a
IV-a civilă, în majoritate, a respins recursurile declarate de reclamant și de
pârâtă împotriva deciziei instanței de apel prin decizia nr. 467 R din 16
martie 2010.
La data de 7 octombrie 2010 pârâta L.M.
a formulat cerere de revizuire a sentinței nr. 11740 din 12 decembrie 2008
pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 susținând că aceasta este contrară
deciziei nr. 2157 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a
III-a civilă, prin care s-a schimbat în tot sentința civilă nr. 6660 din 6
noiembrie 2003 a Judecătoriei Sectorului 3 în sensul respingerii petiției de
ereditate pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului M.A.Y. care
nu are vocație succesorală la moștenirea autorului M.N. Cererea a fost
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Constatând că nu se poate cerceta
calea de atac, decât în situația în care instanța de judecată este legal
sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va
analiza cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire și va constata
că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Revizuirea oferă posibilitatea
retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict
determinate de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 322 C.
proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas
definitivă în instanța de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o
instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Din textul citat rezultă că în sfera
hotărârilor definitive în instanța de apel trebuie incluse hotărârile date în
apel și prin care se rezolvă fondul pricinii, întrucât acestea se bucură de
atributul de a fi definitive. De asemenea, sunt definitive și, deci,
susceptibile de revizuire și hotărârile atacate cu apel, dacă judecata acestuia
s-a perimat ori recursul s-a respins sau anulat.
In speță, sentința nr. 11740/2008 a
Judecătoriei sectorului 3, la data formulării cererii de revizuire, respectiv 7
octombrie 2009, nu era definitivă, întrucât la acea dată erau încă pe rol recursurile
declarate de reclamant și de pârâtă, recursuri care au fost soluționate abia la
16 martie 2010.
In temeiul art. 274 alin. (3) C.
proc. civ., pentru a se respecta o proproționalitate a cuantumul onorariului de
avocat în raport cu complexitatea activității desfășurate, revizuenta va fi
obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
R
espinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de
revizuienta L.M. împotriva sentinței nr. 11740 din 12 decembrie 2008 a
Judecătoriei Sectorului 3.
Obligă revizuenta la plata sumei de 500 lei
cheltuieli de judecată către intimat, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 6 octombrie 2010.