ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1461/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 110 din 8

martie 2005, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul B.C., la un an

închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.

(1) C. pen., și la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pentru

tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

174 din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C.

pen., s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen., pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea

pedepsei.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., și cu referire la art.

998 și următoarele C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile G.V., suma de 5.190.699 lei despăgubiri materiale. De asemenea, s-a

admis, în parte, cererea aceleiași părți civile și inculpatul a fost obligat

să-i achite 50.000.000 lei despăgubiri morale.

Inculpatul a mai fost obligat la

plata către părții civile C.A.S. Constanța, a sumei de 17.692.567 lei

despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de asistența

medicală acordată victimei G.V.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

După divorț, între inculpat și fosta

sa soție G.V. s-au acutizat relațiile conflictuale, în parte și datorită diferendelor

legate de creșterea și întreținerea copilului lor.

În acest context, la 2 iulie 2004,

inculpatul s-a deplasat în localitatea de domiciliu al fostei soți și, aici,

după ce a consumat alcool, a pătruns, fără drept, în garsoniera ocupată de ea.

Întrucât G.V. s-a opus acceptării

prezenței lui și discuției cu el, inculpatul, folosind, pe rând, trei cuțite, a

lovit-o în diferite zone ale corpului și când lamele s-au rupt, a continuat să

o lovească cu mânerul unuia dintre cuțite, cu pumnii, picioarele și a

intenționat să folosească un al patrulea cuțit, însă strigătele de ajutor ale

victimei și prezența unor vecini la ușa locuinței, l-au determinat să încerce

să părăsească casa. Pentru moment, inculpatul a reușit acest lucru, dar a fost

imobilizat și readus la fața locului, de mai mulți locatari ai imobilului,

între timp, G.V., refugiindu-se, rănită fiind, la o vecină.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpatul și partea civilă

G.V.

Parchetul și partea civilă au

criticat hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate

inculpatului și greșita soluționare a laturii civile în legătură cu cuantumul

daunelor morale.

Inculpatul a formulat ca motiv de

apel, netemeinicia pedepsei aplicată, considerată a fi prea mare.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 127 din 13 mai 2005, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de parchet, partea civilă și inculpat.

Și împotriva deciziei pronunțată în

apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, partea civilă și

inculpatul au declarat recursuri, motivele invocate fiind aceleași ca și în

apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, prin decizia penală nr. 4393 din 15 iulie 2005, a admis

recursurile, a casat decizia și sentința primei instanțe și a trimis cauza

pentru rejudecare în vederea reluării dezbaterilor, reținându-se că încheierea

de amânare a pronunțării sentinței, respectiv cea din ședința din 1 martie

2005, a fost semnată numai de grefier, ca atare, aceasta este lovită de

nulitate absolută. Totodată, s-a dispus și examinarea, cu ocazia, rejudecării a

motivelor de recurs formulate.

În rejudecarea cauzei, Tribunalul

Constanța, prin sentința penală nr. 429 din 13 octombrie 2005, a condamnat pe

inculpat, la un an și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de violare de

domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., și la 6 ani închisoare,

pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 din același cod.

În baza art. 65 C. pen., cu referire

la art. 66 din același cod, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Pe latură civilă s-a admis, în

parte, acțiunea civilă a părții civile G.V. și inculpatul a fost obligat să

plătească 10.000 lei despăgubiri civile, din care 5.000 lei materiale și 5000

lei morale.

Totodată, s-a menținut obligarea

inculpatului la plata către partea civilă C.A.S. Constanța, a sumei de 1.769,26

lei contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea victimei G.V.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei, considerată a fi

prea aspră, în condițiile în care a fost provocat să comită faptele reținute în

sarcina sa.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 317 din 16 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Inculpatul, în termenul legal, a

formulat recurs împotriva hotărârii instanței de apel, cazurile de casare

invocate fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și pct. 14 C.

proc. pen., respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 alin. (1) C. pen., pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință,

fără consimțământul persoanei care o folosește, constituie infracțiunea de

violare de domiciliu. În cauză, inculpatul care divorțase de G.V., domiciliat

în localitatea Basarabi, la 2 iulie 2004, s-a deplasat în Agigea, aici locuind

fosta sa soție și, profitând de temerea insuflată acesteia, când ea a dorit

să-l îndepărteze din fața ușii garsonierei, și-a pus piciorul între prag și

tocul ușii, astfel înfrângând dorința locatarei. Mai mult, la vederea lui,

femeia i-a replicat că nu-l dorește în locuință și nu acceptă discuția cu el.

Elementul subiectiv al infracțiunii

constă în aceea că inculpatul era conștient că pătrunde, fără drept, în

domiciliul fostei soții, aceasta neconsimțind la cererile lui așa cum s-a

probat în cauză, deci, el a acționat voit în acest sens, prevăzând rezultatul,

respectiv atingerea libertății persoanei, și acceptând producerea lui.

În ce privește pedeapsa rezultantă

stabilită în cauză, aceea de 6 ani închisoare, se reține că față de pericolul

social grav al faptelor, de împrejurările în care ele au fost comise, de

limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare și de persoana

inculpatului, ea a fost judicios aplicată și în concordanță cu criteriile

generale de individualizare.

De asemenea, prin executarea acestei

pedepse în regim de detenție, se apreciază că se realizează scopul, acela al

prevenției speciale și generale, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpatul B.C. fiind nefondat, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 din

același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 317 din 16 decembrie

2005 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 5 iulie 2004,

la 7 martie 2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2006

.