ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2352/2006

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 457 din 16

iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1064/2005 al Tribunalului Iași, s-a

dispus condamnarea inculpatului D.O., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.

174 – art. 175 lit. a) C. pen.

S-au aplicat inculpatului

dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 12 septembrie 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat să

despăgubească părțile civile:

- D.L.C. cu suma de 100.000.000 lei

reprezentând daune materiale și suma de 3.000.000.000 lei reprezentând daune

morale;

- G.M. cu suma de 45.000.000 lei

reprezentând prestația periodică de la data săvârșirii faptei și până la data

pronunțării hotărârii și câte 5.000.000 lei lunar reprezentând prestația

periodică de la data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de

nevoie, precum și suma de 500.000.000 lei cu titlu de daune morale;

- I.G. cu suma de 1.100.000.000 lei

reprezentând daune materiale și suma de 500.000.000 lei cu titlu de daune

morale.

S-a menținut măsura asiguratorie a

sechestrului instituit asupra imobilului situat în satul Pietrărie, județul

Iași aparținând inculpatului și asupra unui număr de 776 acțiuni deținute de

inculpat la B.C.I.Ț. SA, filiala Iași, prin ordonanțele procurorului din 2

noiembrie 2004 și 3 noiembrie 2004 în dosarul nr. 1404/P/2004.

S-a instituit măsura asiguratorie a

sechestrului asupra terenului în suprafață de 2.300 mp situat în Iași, județul

Iași, proprietatea inculpatului, conform sentinței civile nr. 3786/1996 a

Judecătoriei Iași.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul

a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 63.000.000

lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul D.O. și victima, D.E. au

fost căsătoriți, având împreună un fiu, L.C., plecat la muncă în Italia.

Neînțelegerile frecvente, datorate

geloziei și conduitei violente generată de consumul excesiv de alcool, au

determinat divorțul soților D.

Cu toate acestea ei au locuit în

casa din satul Pietrărie, comuna Bârnova, în apropierea municipiului Iași, oraș

în care D.E. avea cabinet de avocatură. Succesele sale profesionale precum și

poziția socială au determinat acutizarea conflictului între soți.

În repetate rânduri, inculpatul a

proferat amenințări cu moartea la adresa soției sale, aspect confirmat

probator, prin declarații de martori atât la urmărirea penală cât și în faza de

cercetare judecătorească.

Într-o ultimă încercare de a salva

relațiile între ei, victima a încheiat cu inculpatul, la data de 15 august 2004,

o convenție prin care acesta se obliga să nu o mai agreseze fizic sau verbal.

Anterior inculpatul fusese internat

de două ori, după lungi insistențe, la Spitalul Socola Iași și la un spital de

profil din București.

În dimineața zilei de 11 septembrie

2004, în jurul orelor 9,00, între inculpat și fosta soție a reînceput

conflictul, situație care a determinat-o pe D.E. să-i spună acestuia că se va

muta din casă. Victima s-a dus apoi la baie, iar D.O. a luat un cuțit din

bucătărie cu care a așteptat-o în ușa acestei încăperi.

În momentul în care D.E. a ieșit, a

împins-o spre cabina dușului și i-a aplicat două lovituri cu intensitate, una

în zona abdominală și cealaltă în zona toracică, suprimându-i viața.

Inculpatul a lăsat victima în agonie

și, până în jurul orelor 15,30, a consemnat într-o agendă momente din viața

trăită împreună cu soția sa, iar apoi a mers la poliție și s-a autodenunțat.

Situația de fapt reținută are

corespondent în sistemul probator administrat și nu a fost contestată de

inculpat care a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă.

Sentința a fost apelată de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Iași de părțile civile G.M. și I.G. și de inculpatul D.O.

Apelurile promovate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Iași și de părțile civile G.M. și I.G. au vizat modul de

soluționare a laturii penale a cauzei, sub aspectul individualizării pedepsei,

în sensul majorării cuantumului acesteia.

S-a susținut în motivarea apelurilor

că raportat la atitudinea inculpatului față de victimă sau de urmările faptei

sale, precum și la concluziile raportului de expertiză medico-legală

psihiatrică se impune aplicarea unei pedepse în cuantum orientat către maximul

special prevăzut de lege, de natură a asigura îndeplinirea scopului și

funcțiilor acesteia.

Criticile formulate de inculpatul D.O.

au privit atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.

În latura civilă se critică

hotărârea instanței de fond cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale

acordate părții civile I.G. pe care le consideră exagerat de mari și lipsite de

suport probator, solicitându-se cenzurarea sumelor acordate în raport de

probele administrate.

Cu privire la latura penală a

solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată printr-o judicioasă analiză a

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. A considerat că pedeapsa este

prea severă raportat la concluziile raportului de expertiză psihiatrică care

stabilește un discernământ scăzut, recomandând măsuri de siguranță medicală

conform art. 113 C. pen.

Prin decizia penală nr. 330 din 6

octombrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 4906/2005, Curtea de Apel Iași a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul D.O.

împotriva sentinței penale nr. 457 din 16 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul

Iași, sentință pe care a desființat-o în parte, în latura penală și în latură

civilă și, rejudecând cauza: În baza dispozițiilor art. 113 C. pen., raportat

la art. 429 C. proc. pen., a aplicat inculpatului D.O., măsura de siguranță a

obligării la tratament medical. A redus cuantumul despăgubirilor civile,

reprezentând daune materiale la care a fost obligat inculpatul să plătească

părții civile I.G. de la suma de 1.000.000.000 lei la 730.000.000 lei (ROL).

A menținut toate celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

De asemenea, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de părțile civile I.G. și G.M. împotriva aceleiași sentințe.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus arestarea preventivă

Împotriva deciziei au declarat

recursuri parchetul, partea civilă I.G., precum și inculpatul D.O.

Parchetul critică hotărârea

instanței de apel pentru nelegalitate, în sensul că deși apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a vizat greșita individualizare a

pedepsei, cerând majorarea acesteia, instanța nu s-a pronunțat.

Solicită în continuare mărirea

pedepsei în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta și de

circumstanțele personale ale inculpatului. Motivele de casare sunt cele

prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Recursul părții civile I.G. vizează

atât latura penală (aplicarea pedepsei maxime) cât și latura civilă (acordarea

despăgubirilor civile în cuantumul prevăzut de hotărârea primei instanțe.

Inculpatul, invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicită

obligarea sa numai la plata sumelor dovedite de partea civilă și reducerea

daunelor morale față de împrejurarea că între victimă și partea civilă, deși

surori, existau relații reci, tensionate.

În privința laturii penale solicită

înlăturarea dispozițiilor art. 175 lit. a) și aplicarea unei pedepse pentru

infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., neexistând premeditare,

acțiunea violentă a inculpatului fiind spontană.

Recursurile declarate sunt

neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare.

Cu privire la recursul parchetului

Prima critică, cea referitoare la

nepronunțarea instanței de apel pentru motivul invocat, privitor la greșita

individualizare a pedepsei este nefondat. În cuprinsul deciziei Curții de Apel

Iași, la pagina 7 [(alin. (5), (6), (7) și (8)] este discutat acest motiv de

apel invocat de parchet și se argumentează justa individualizare a pedepsei

aplicate de instanța de fond.

Reiterarea lui în recurs are în

vedere aceleași argumente.

Tribunalul Iași a făcut o judicioasă

evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., și a aplicat o pedeapsă

bine proporționalizată.

S-au avut în vedere, pe de o parte,

împrejurările concrete în care s-a comis fapta (pregătirea omorului prin

ascuțirea cuțitelor, aplicarea prin surprindere a două lovituri de cuțit,

lăsarea victimei fără ajutor, mobilul faptei: reacție de gelozie) iar pe de

altă parte, relațiile tensionate dintre soți, amprenta patologică a

comportamentului anterior al inculpatului generat de fondul toxico-etilic,

poziția sa sinceră, lipsa antecedentelor penale, discernământul diminuat.

b) Recursul părții civile urmează a

fi respins, ca neîntemeiat, întrucât, în mod judicios, instanța de apel, luând

în considerare dovezile administrate cu privire la întinderea despăgubirilor

materiale le-a redus de la 1.100.000.000 ROL la 730.000.000 ROL, reprezentând

cheltuieli de înmormântare, praznicele ulterioare și cheltuieli de transport

Italia – România și retur.

În privința celui deal doilea motiv

de recurs aplicarea unei pedepse maxime, inculpatului, acesta coincide cu

motivul de recurs al parchetului și a fost tratat la punctul anterior.

c) Recursul inculpatului

- cel referitor la reducerea

despăgubirilor materiale și a daunelor morale. Astfel cum s-a arătat, instanța

de apel în mod judicios a redus cuantumul despăgubirilor materiale de la

1.100.000.000 ROL la 730.000.000 ROL. Din depozițiile martorilor Z.A.L. și A.A.

rezultă că partea civilă I.G. a cheltuit 600.000.000 ROL cu înmormântarea,

parastase și ridicarea unui monument funerar la mormântul victimei, iar

diferența de 130.000.000 lei o reprezintă deplasările cu avionul pe ruta Italia

– România și retur.

Cuantumul daunelor morale a fost

bine stabilit de instanța de fond și menținut în apel, în condițiile în care

s-a dovedit legătura afectivă între cele două surori, omorul comis de inculpat

provocând o gravă suferință psihică părții civile.

Schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 174 C. pen., nu se impune. Premeditarea acțiunii a fost

probată prin declarațiile relevante sub acest aspect date de martorii I.G., I.V.,

A.A., cei care confirmă că în mod repetat victima era amenințată cu moartea de

inculpat, iar la un moment dat, de frică, aceasta a părăsit casa în care locuia

împreună.

Semnificativă în acest sens este

depoziția martorului I.V. căruia pe 2 septembrie 2004, deci cu 9 zile înainte

de săvârșirea faptei, inculpatul i-a spus că „se vor alege apele cât de

curând”.

Element relevant al premeditării îl

constituie ascuțirea și pregătirea mai multor cuțite, din care apoi și-a ales

unul cu care s-o înjunghie pe fosta sa soție.

Cel de-al 3-lea motiv al reducerii

pedepsei urmează a fi respins.

Instanța de fond a stabilit, iar cea

de apel a confirmat, o pedeapsă just proporționalizată în raport atât de

circumstanțele reale cât și de cele personale ale faptei și inculpatului.

Nivelul mai redus al

discernământului inculpatului afectat de fondul său toxico-etilic, poziția

procesuală sinceră și lipsa antecedentelor penale au fost avute în vedere de

cele două instanțe care, în același timp au ținut cont de împrejurările

concrete în care a fost săvârșită fapta, astfel că pedeapsa stabilită

corespunde scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, de partea civilă I.G.

și de inculpatul D.O. împotriva deciziei penale nr. 330 din 6 octombrie 2005 a

Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2005

la 11 aprilie 2006.

Obligă recurenta parte civilă și

recurentul inculpat la plata sumei de câte 120 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 aprilie 2006.