ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1159/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 31 iulie 2003, reclamanta SC A.C.

SA Otopeni a chemat-o în judecată pe pârâta R.A.A.P.S. și a solicitat instanței

pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să dispună ca pârâta să fie

obligată să respecte prevederile cuprinse în protocolul de predare încheiat la

data de 15 decembrie 1997, prin care aceasta a fost de acord, în conformitate

cu reglementările legale în vigoare, cu transformarea creanței în acțiuni.

Prin sentința nr. 1166 din 10

decembrie 2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins excepția

necompetenței materiale, a admis cererea formulată de reclamanta și a obligat-o

pe pârâtă să respecte prevederile cuprinse în protocolul încheiat la 15

decembrie 1997, referitor la transformarea creanței în titluri de plasament.

Prin decizia civilă nr. 303/ A din

20 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă a admis apelul

declarat de pârâtă, a anulat hotărârea apelată și a trimis cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul București, secția comercială, reținând că

litigiul este de natură comercială.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a pronunțat sentința comercială nr. 11528 din 7 octombrie 2004,

prin care a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să respecte

prevederile cuprinse în protocolul încheiat la 15 decembrie 1997, referitor la

transformarea creanței în titluri de plasament.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că prin protocolul din 15 decembrie 1997 de predare

a sucursalei A.C. către reclamantă, aceasta din urmă a preluat și creanțele pe

care sucursala le avea față de debitori la data comasării R.A.A.P.S. București.

Prin sentința pronunțată în dosarul nr. 5146/2000, SC A.C. SA a fost obligată

la plata sumei de 4.409.013.614 lei către pârâtă. Prin protocol s-a convenit ca

datoria de 2.215.028.191 lei pe care reclamanta o avea față de pârâtă să fie

stinsă în două modalități: fie prin vânzarea unei părți din active, pârâta

urmând să aibă prioritate la încasarea prețului, fie prin transformarea debitului

în acțiuni.

Prin decizia comercială nr. 503 din

27 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a admis apelul

formulat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o

în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată,

obligând-o pe intimată să-i plătească apelantei suma de 25.000.000 lei cheltuieli

de judecată.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de apel a reținut că chiar în situația în care s-ar aprecia că adresa emisă

de către pârâtă ar reprezenta o ofertă prin exprimarea opțiunii acesteia de

transformare a creanței în acțiuni, în cauză nu s-a realizat acordul de voință

al părților în acest sens și, de asemenea, că reclamanta nu și-a respectat

obligația asumată prin protocol ca, în cazul în care va vinde o parte din

active, pârâta să aibă prioritate la încasarea creanței prevăzute în acesta.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat

recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 304 pct. 5

teza 1 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

atacate și, pe fond, menținerea sentinței pronunțate de tribunal.

Recurenta reclamantă susține astfel că

hotărârea instanței de apel este criticabilă întrucât pârâta R.A.A.P.S.

București a acceptat prin adresă transformarea creanței sale în acțiuni,

aceasta fiind chiar o opțiune expresă, neechivocă, iar O.U.G. nr. 30/1997

modificată prin Legea nr. 207/1997 nu are relevanță în cauză; de asemenea, nici

excepția de neexecutare a protocolului intervenit între părți la data de 15

decembrie 1997, invocată de către pârâta R.A.A.P.S., nu poate fi primită,

deoarece SC A.C. SA s-a privatizat la 23 iulie 2002, când s-a încheiat contractul

de vânzare cumpărare de acțiuni între A.D.S. și A.F.E.O.P.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Temeiul de drept invocat de

recurenta-reclamantă, respectiv dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

spre a critica pentru nelegalitate hotărârea curții de apel, nu are

corespondent în cele două motive de recurs formulate de reclamantă, care vor fi

totuși examinate, după cum urmează:

În ce privește primul motiv de

recurs, se reține că nu poate fi primită critica pe care o exprimă, întrucât

instanța de apel a apreciat corect că chiar dacă ar fi existat o ofertă din

partea pârâtei, în sensul manifestării opțiunii acesteia de transformare a

creanței în acțiuni, acordul de voință al părților în acest sens nu s-a

realizat.

Mai mult, din actele dosarului,

rezultă că ulterior finalizării privatizării și obținerii titlului executoriu

reprezentat de sentința civilă nr. 5501 din 29 iunie 2001, pronunțată de

Tribunalul București, secția comercială, pârâta, care a respectat prevederile protocolului,

și-a exprimat refuzul privind transformarea debitului în acțiuni.

În ce privește neaplicarea în cauză

a dispozițiilor Legii nr. 207/1997, de aprobare a O.U.G. nr. 30/1997, critica

este inoperantă, având în vedere că nici instanța de apel nu a reținut că ar fi

aplicabile în speță aceste dispoziții legale.

Referitor la cel de al doilea motiv

de recurs, potrivit căruia greșit s-a reținut excepția de neexecutare a protocolului,

în sarcina reclamantei, se constată că și acesta este nefondat, deoarece în

considerentele sentinței civile nr. 5146 din 29 iunie 2001 a Tribunalului

București, ce constituie titlu executoriu, s-a stabilit neîndeplinirea

obligațiilor ce-i reveneau reclamantei față de pârâtă conform protocolului

încheiat între părți.

În consecință, reținându-se că reclamanta

nu a exprimat în recurs nici un motiv, care în condițiile expres și limitativ prevăzute

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desființarea deciziei curții

de apel, aceasta va fi menținută, respingându-se, ca nefondat, recursul declarat

în cauză de reclamanta SC A.C. SA Otopeni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.C. SA Otopeni, împotriva deciziei nr. 503 din 27 mai 2005 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 martie 2006.