ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5053/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

formulată la 13 noiembrie 2003, reclamanta SC P.X.G. SA, în contradictoriu cu

pârâta SC P. SA București, a solicitat instanței constatarea faptului că

reclamanta a devenit proprietară a spațiului situat în București, a terenului

aferent în suprafață de 19,54 mp în baza H.G. nr. 391/1995, constatarea

faptului că reclamanta a devenit proprietara spațiului situat în București, a

terenului aferent în suprafață de 14,70 mp și intabularea acestor drepturi de

proprietate în C.F.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

pârâta invocă excepția de inadmisibilitate a acțiunii în constatare, față de

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., întrucât partea are deschisă calea

realizării dreptului, iar prin acțiune se tinde a se constata o stare de fapt.

Prin sentința comercială nr. 6352

din 14 mai 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge

excepția inadmisibilității acțiunii și respinge acțiunea formulată de

reclamantă ca neîntemeiată, reținând pentru a decide astfel, că deși cele două

spații comerciale sunt incluse în conținutul H.G. nr. 391/1995, urmând a se

transmite de la societatea pârâtă la societatea reclamantă, transferul trebuind

să se facă în condițiile legii conform art. 4 alin. (2), iar preluarea-predarea

impunându-se a se înfăptui pe bază de protocol în termen de 30 zile de la

intrarea în vigoare a hotărârii, respectiv 6 iulie 1995, dar părțile au

realizat abia cu mult peste acest termen două protocoale ce fac referire la

încheierea unor procese verbale care să facă efectivă predarea primirea, care

însă nu s-au întocmit iar instanța a respins cererea reclamantei de obligare a

pârâtei la încheierea lor; mai reține instanța că transferul dreptului de

proprietate nu a operat prin efectul legii și nu s-au îndeplinit nici

condițiile prealabile prevăzute de lege în acest sens.

Reclamanta atacă sentința menționată

cu apel pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta formulând întâmpinare prin

care invocă excepția lipsei calității procesuale active cât și lipsa de interes

în promovarea acțiunii arătând că reclamanta apelantă a vândut cele două spații

în litigiu către societatea SC P. SA.

Prin decizia comercială nr. 682 din

24 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, admite

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei apelante, admite

apelul formulat de reclamantă, schimbă în tot sentința apelată în sensul că

respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

activă.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel reține că la data promovării acțiunii, respectiv 13 noiembrie 2003,

reclamanta apelantă nu mai avea nici un drept asupra celor două imobile (în

litigiu) ca urmare a transmiterii drepturilor sale prin două contracte de

vânzare cumpărare încheiate cu SC P. SA, și că deci nu are calitate procesuală

activă și nu justifică nici un interes legitim, personal și actual în

promovarea acțiunii.

Împotriva deciziei instanței de

apel, reclamanta a declarat recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute

de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., admiterea acesteia, modificarea în

tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului său, desființarea sentinței

apelate, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii cum a fost formulată.

În susținerea recursului său,

reclamanta recurentă arată, în esență, că prin decizia recurată instanța de

apel a încălcat un principiu fundamental al dreptului, non reformatio in pejus,

creându-i o situație juridică mult mai grea în propria sa cale de atac prin

respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

activă, decizia fiind astfel dată cu înfrângerea dispozițiilor art. 296 C.

proc. civ., neputându-se reține nici incidența prevederilor art. 293 C. proc.

civ., întrucât pârâta intimată nu a promovat apel și nici nu a achiesat la apelul

reclamantei. Mai arată recurenta că instanța de apel nu a avut în vedere toate

dovezile administrate în cauză și că instanța de fond, la rândul ei, a

interpretat eronat probatoriul neluând în considerare documente esențiale

pentru soluționarea pricinii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata pârâtă solicită respingerea recursului susținând că potrivit art. 294 C.

proc. civ., în apel pot fi ridicate excepții de procedură și alte asemenea

mijloace de apărare, fără a fi fost declarat apel de către intimată, ceea ce

aceasta a și făcut.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că, recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 296 C.

proc. civ., apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație

mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

Ori, prin sentința pronunțată de

instanța de fond a fost respinsă acțiunea introdusă de reclamanta apelantă ca

neîntemeiată, pentru ca prin decizia recurată, instanța de apel să admită

apelul declarat de reclamanta recurentă, dar ca urmare, să respingă acțiunea

aceleiași reclamante apelante ca fiind formulată de o persoană fără calitate

procesuală activă, admițând în acest sens excepția invocată de pârâta intimată.

Este evident că, soluționând apelul

reclamantei, singurul promovat în cauză, instanța de apel a creat acesteia o

situație mai grea în propria sa cale de atac apreciind că nu ar avea calitate

procesuală activă pentru promovarea acțiunii pe care, în considerentele

deciziei, o apreciază ca fiind și lipsită de interes, soluție care este

incontestabil nelegală, întrucât a fost dată cu înfrângerea unor dispoziții

imperative ale legii.

Față de cele de mai sus, recursul

reclamantei urmează a fi admis și, pe cale de consecință, decizia recurată

urmează a fi casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe care va

examina și dacă imobilele în discuție au fost sau nu în proprietatea

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC P.X.G. SA București, împotriva deciziei comerciale nr. 682 din 24

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o

casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 27 octombrie 2005.