ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2755/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia comercială nr. 730, pronunțată la data de 25 aprilie 2003, în dosarul nr. 2094/2002, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată la data de 5 septembrie 2003, secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, a admis acțiunea în anulare a sentinței nr. 458 pronunțată la data de 24 iulie 2002 de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.C.E.C.O.M., în dosarul nr. 311/2002, formulată de SCA C. Buzău în contradictoriu cu A.T.C.M. Buzău, cu consecința anulării menționatei hotărâri arbitrale. Spre a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut, în principal, că sentința arbitrală nr. 458 din 24 iulie 2002 a fost dată cu încălcarea art. 364 lit. a) C. proc.

civ., litigiul nefiind susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului față de caracterul nepatrimonial al obiectului cererii dedusă judecății. Conformându-se celor statuate de instanța de casare, secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1038, pronunțată la data de 17 martie 2004, în dosarul nr. 1841/2003, în soluționarea recursului declarat de A.T.C.M. Buzău, împotriva deciziei prin care instanța de control judiciar a admis acțiunea în anularea hotărârii arbitrale pe care instanța de casație a apreciat-o ca fiind legală și temeinică, aceeași instanță, conform cerințelor art. 366 alin. (1) C. proc. civ., s-a pronunțat, pe fond, la data de 5 noiembrie 2004, prin decizia comercială nr. 870, în dosarul nr. 1493/2004, prin care a respins acțiunea formulată de reclamanta A.T.C.M.

Buzău, împotriva pârâtei SCA C. Buzău. Pentru a pronunța această hotărâre pe fondul cauzei, instanța a avut în vedere motivele pentru care reclamanta a solicitat anularea hotărârilor Adunării generale extraordinare a cooperatorilor SCA C. Buzău din data de 12 iulie 2002, apreciind că prin decizia nr. 695 din 19 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Buzău, motivul de nulitate al cererii de dizolvare a rămas fără obiect, iar cel vizând imposibilitatea pârâtei de a se desprinde din sistemul A.T.C.M., este neîntemeiat, față de dispozițiile art. 1 alin. (8) art. 2 alin. (4) și art. 8 din statutul sca C. Buzău, din care rezultă că aceasta este o organizație autonomă independentă, apreciind că nu s-a încălcat nici o dispoziție legală imperativă prin aceasta.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs reclamanta, A.T.C.M. Buzău fără a indica temeiul de drept al cererii sale. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, cu referire la prevederile vizând modul de organizare al sistemului cooperatist, față de aprecierea instanței de fond că o societate cooperatistă pe acțiuni se poate desprinde din acest sistem, aspect care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se poate încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile aduse interpretării probelor administrate, neputându-se circumscrie prevederilor acestui articol, după abrogarea pct. 11, prin art. I pct. 112 din O.U.G.

nr. 138/2000, iar cele vizând soluționarea, irevocabilă, a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, ne mai putând face obiectul controlului acestei instanțe, față de cele statuate prin menționata decizie a secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1038 din 17 martie 2004, cu privire la aceasta. Recursul este nefondat. Astfel, este de observat că instanța de fond, examinând motivul de nelegalitate invocat în susținerea cererii de anulare a hotărârilor luate de adunarea generală extraordinară a cooperatorilor SCA C. Buzău din data de 12 iulie 2002, referitor la desprinderea din sistemul cooperatist a acestei entități din perspectiva dispozițiilor sale statuare a dat o corectă interpretare art. 8, invocat prin cererea introductivă în susținerea acestui motiv de nulitate și a apreciat, cu justețe, că acest text nu prevede un asemenea impediment, cum nici o altă dispoziție legală, recurenta neindicând, de altfel, în mod concret, o asemenea prevedere.

Așa fiind, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză. Reținând culpa procesuală a recurentei, Curtea o va obliga, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să plătească intimatei suma de 5.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform înscrisurilor doveditoare existente la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.T.C.M. Buzău, împotriva deciziei nr. 870/ R din 5 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei SCA C. Buzău suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.