ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1037/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 462 din 31

octombrie 2002, Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a

Cooperativelor Meșteșugărești a admis acțiunea promovată de reclamanta, SC

A.T.C. SA Buzău, în contradictoriu cu C.P., C.Gh., T.L. și alții și SC C.A. SA Buzău

și a dispus anularea procesului-verbal de licitație a SC C.A. SA Buzău încheiat

la data de 8 iulie 2002, precum și anularea hotărârilor Adunării Generale

Extraordinare a acesteia din data de 28 iunie 2002.

Totodată, a respins excepțiile

ridicate de pârâți, privind necompetența materială, autoritatea de lucru

judecat, lipsa calității procesuale active și lipsa de interes a reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au

formulat acțiune în anulare pârâții, criticile vizând dispozițiile art. 364 lit.

a) C. proc. civ.

Astfel, petenții susțin că, potrivit

prevederilor art. 30 din Statutul SC A.T.C. SA și art. 70 din Statutul SC C.A.

SA de competența Curții de Arbitraj de pe lângă UCECOM sunt numai litigiile cu

caracter patrimonial, astfel încât aceasta nu era competentă să se pronunțe cu

privire la anularea hotărârilor luate și a procesului-verbal de licitație,

întrucât obiectul cauzei dedus judecății este nepatrimonial, nu există

convenție arbitrală.

Intimata a depus întâmpinarea prin

care susține că litigiul dintre părți are caracter patrimonial, întrucât

privește activele societății și că petenta se află în lichidare, situație în

care este împuternicită, chiar prin statutul societății, să-i supravegheze

operațiunile de lichidare, conform art. 67 alin. (2) din statut, iar litigiile

ivite în acest moment se judecă în temeiul art. 66 din statutul SC C.A. SA.

De asemenea, s-a invocat excepția

lipsei calității procesuale active a petentei, întrucât această societate este

dizolvată și nu putea fi reprezentată decât de comisia de lichidare.

Prin încheierile ședințelor publice

de la 21 martie și 1 aprilie 2003 s-au respins atât excepția lipsei calității

procesuale active a petentei, cât și cea a lipsei calității de reprezentant,

motivând că aceasta a fost parte în hotărârea atacată, având și dreptul și

interesul să formuleze acțiune în anulare, iar pe de altă parte, hotărârea de

dizolvare și numirea Comisiei de lichidare face obiectul cererii de radiere a

mențiunilor aflată pe rolul Tribunalului Buzău.

Prin decizia civilă nr. 729 din 25

aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

acțiunile în anulare și, pe cale de consecință, a anulat sentința arbitrală

atacată.

În motivarea soluției date, instanța

a reținut că obiectul cererii arbitrale nu l-a constituit un litigiu cu

caracter patrimonial, astfel că, în lipsa unei dispoziții exprese, se

soluționează de către instanța de drept comun.

S-au avut în vedere dispozițiile art.

66 și 69 din Statutul SC C.A. SA Buzău, care fac referire la litigiile

nepatrimoniale și faptul că regulile de procedură invocate, chiar dacă se

referă și la alte categorii de litigii, nu au fost prevăzute în actele

constitutive ale societății.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal și legal timbrat SC A.T.C. SA Buzău, criticile vizând

aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

Deși nu invocă nici un temei legal,

Curtea, în considerarea dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., apreciază că din

conținutul dezvoltărilor acestora se referă la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

Recurenta susține că, în mod nelegal,

s-a admis acțiunea în anulare, având în vedere dispozițiile art. 66 și 69 din

statutul intimatei, din conținutul căruia rezultă că litigiile patrimoniale

sunt de competența curții de arbitraj, iar cererea de anulare a unei licitații

de vânzare a unui spațiu ca și a hotărârii luate pentru ca acestea să se poată

desfășura, are un caracter patrimonial, întrucât sunt acte prin care s-a

înstrăinat cea mai mare parte a patrimoniului intimatei.

De asemenea, consideră că s-au

încălcat dispozițiile art. 366 C. proc. civ., întrucât instanța de apel nu s-a

pronunțat pe fond.

Pe de altă parte, se critică modul

de soluționare a excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarei

acțiunii în anulare, motivat de faptul că recursul împotriva încheierii

judecătorului delegat, privind mențiunea dizolvării a fost respins, astfel că

fosta președintă a SC C.A. SA nu mai avea nici o putere de reprezentare, acestea

fiind preluate de Comisia de lichidare.

S-au făcut considerații și asupra

fondului privind problema dizolvării societății cooperatiste SC C.A. SA.

Prin notele scrise, intimata

solicită respingerea recursului, motivând, pe de o parte, că semnatara acțiunii

în anulare avea calitate de reprezentant, întrucât, prin decizia civilă nr. 695/2003,

irevocabilă, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ,

a dispus respingerea cererii privind înscrierea în Registrul Comerțului a

mențiunii dizolvării de drept a SC C.A. SA Buzău.

De asemenea, se susține că, față de

obiectul cauzei dedus judecății, acesta este nepatrimonial, situație în care,

față de dispozițiile art. 340 C. proc. civ., art. 66 și 69 din statut, corect

instanța de apel a apreciat că litigiul nu este susceptibil de soluționare pe calea

arbitrajului.

Examinarea motivelor de recurs în

raport cu ansamblul probator al cauzei duc la concluzia că soluția instanței de

apel, prin care s-au reținut îndeplinite condițiile art. 364 lit. a) C. proc.

civ., este legală și temeinică.

Astfel, obiectul cauzei dedus

judecății l-a constituit anularea unui proces-verbal de licitație încheiat la

data de 8 august 2002 și anularea hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a

SC C.A. SA Buzău din data de 28 iunie 2002.

În aceste condiții, justificat

instanța de apel a apreciat că litigiul este nepatrimonial, instanța arbitrală,

în mod eronat, reținând că în discuție este obiectul hotărârii A.G.E.A., cu

referire la patrimoniul intimatei, fără a face o analiză din care să rezulte un

raport juridic între părți și dacă acesta are consecințe patrimoniale.

Față de cele arătate, rezultă, fără

putință de tăgadă, că obiectul litigiului a avut caracter nepatrimonial, iar

potrivit art. 66 și 69 din actul constitutiv al SC C.A. SA numai litigiile

patrimoniale ar fi fost de competența instanței arbitrale.

Nu poate fi reținută nici susținerea

potrivit căreia litigiul a fost soluționat de o instanță competentă, întrucât

s-au avut în vedere „Regulile de procedură aplicabile la Curtea de Arbitraj de

pe lângă SC A.T.C. SA UCECOM”, întrucât UCECOM nu poate elabora norme

obligatorii, prin care să se stabilească o astfel de competență de soluționare

a litigiilor decât cea prevăzută de lege. Principiul este de ordin

constituțional și UCECOM poate elabora norme numai în cadrul legii.

De altfel, potrivit art. 17 din

Decretul Lege nr. 66/1990, litigiile dintre organizațiile cooperatise se

soluționează potrivit legii.

UCECOM poate organiza un arbitraj

instituționalizat, dar nu poate obliga organizațiile cooperatise să recurgă numai

la arbitraj, deoarece s-ar încălca principiul competenței generale a

instanțelor judecătorești în soluționarea litigiilor. Mai mult, susținerea

potrivit căreia Comisia de Arbitraj a fost sesizată conform reglementărilor

speciale prin care s-a prevăzut modul de soluționare a litigiilor dintre

unitățile din cadrul UCECOM, nu poate fi reținută față de prevederile art. 21

din Constituția României.

Cu alte cuvinte, Comisia de Arbitraj

poate soluționa numai litigiile deduse judecății în condițiile legii, prin

statutele unor cooperative meșteșugărești (actualmente societăți comerciale)

neputându-se stabili modul de soluționare a litigiilor.

În mod legal, acestea sunt supuse

judecății, potrivit convenției părților, instanțelor judecătorești sau

tribunalelor arbitrale.

Curtea reține că, la soluția de

respingere a excepției privind lipsa calității de reprezentant a intimatei,

s-au avut în vedere probele administrate, respectiv, condițiile în care a avut

loc numirea comisiei de lichidare, conform susținerilor intimatei, prin decizia

civilă nr. 695/2003, irevocabilă, s-a dispus respingerea cererii privind

înscrierea mențiunii dizolvării în Registrul Comerțului, fapt confirmat și de

reprezentantul recurentei.

Se reține, însă, că, în adevăr,

instanța, anulând hotărârea arbitrală, a omis să se pronunțe asupra fondului

pricinii, în condițiile art. 366 C. proc. civ.

În aceste condiții, se impune,

potrivit art. 312 C. proc. civ., casarea în parte a deciziei criticate și

trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea pronunțării pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta SC

A.T.C. SA Buzău împotriva deciziei nr. 729 din 25 aprilie 2003 a Curții de Apel

București, secția comercială, casează în parte decizia atacată și trimite cauza

aceleiași instanțe în vederea pronunțării pe fondul cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 17 martie 2004.