ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1037/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 462 din 31 octombrie 2002, Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperativelor Meșteșugărești a admis acțiunea promovată de reclamanta, SC A.T.C. SA Buzău, în contradictoriu cu C.P., C.Gh., T.L. și alții și SC C.A. SA Buzău și a dispus anularea procesului-verbal de licitație a SC C.A. SA Buzău încheiat la data de 8 iulie 2002, precum și anularea hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a acesteia din data de 28 iunie 2002. Totodată, a respins excepțiile ridicate de pârâți, privind necompetența materială, autoritatea de lucru judecat, lipsa calității procesuale active și lipsa de interes a reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au formulat acțiune în anulare pârâții, criticile vizând dispozițiile art. 364 lit. a) C. proc. civ. Astfel, petenții susțin că, potrivit prevederilor art. 30 din Statutul SC A.T.C. SA și art. 70 din Statutul SC C.A. SA de competența Curții de Arbitraj de pe lângă UCECOM sunt numai litigiile cu caracter patrimonial, astfel încât aceasta nu era competentă să se pronunțe cu privire la anularea hotărârilor luate și a procesului-verbal de licitație, întrucât obiectul cauzei dedus judecății este nepatrimonial, nu există convenție arbitrală. Intimata a depus întâmpinarea prin care susține că litigiul dintre părți are caracter patrimonial, întrucât privește activele societății și că petenta se află în lichidare, situație în care este împuternicită, chiar prin statutul societății, să-i supravegheze operațiunile de lichidare, conform art. 67 alin. (2) din statut, iar litigiile ivite în acest moment se judecă în temeiul art. 66 din statutul SC C.A.

SA. De asemenea, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a petentei, întrucât această societate este dizolvată și nu putea fi reprezentată decât de comisia de lichidare. Prin încheierile ședințelor publice de la 21 martie și 1 aprilie 2003 s-au respins atât excepția lipsei calității procesuale active a petentei, cât și cea a lipsei calității de reprezentant, motivând că aceasta a fost parte în hotărârea atacată, având și dreptul și interesul să formuleze acțiune în anulare, iar pe de altă parte, hotărârea de dizolvare și numirea Comisiei de lichidare face obiectul cererii de radiere a mențiunilor aflată pe rolul Tribunalului Buzău. Prin decizia civilă nr. 729 din 25 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunile în anulare și, pe cale de consecință, a anulat sentința arbitrală atacată.

În motivarea soluției date, instanța a reținut că obiectul cererii arbitrale nu l-a constituit un litigiu cu caracter patrimonial, astfel că, în lipsa unei dispoziții exprese, se soluționează de către instanța de drept comun. S-au avut în vedere dispozițiile art. 66 și 69 din Statutul SC C.A. SA Buzău, care fac referire la litigiile nepatrimoniale și faptul că regulile de procedură invocate, chiar dacă se referă și la alte categorii de litigii, nu au fost prevăzute în actele constitutive ale societății. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal și legal timbrat SC A.T.C. SA Buzău, criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie. Deși nu invocă nici un temei legal, Curtea, în considerarea dispozițiilor art. 306 C. proc.

civ., apreciază că din conținutul dezvoltărilor acestora se referă la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că, în mod nelegal, s-a admis acțiunea în anulare, având în vedere dispozițiile art. 66 și 69 din statutul intimatei, din conținutul căruia rezultă că litigiile patrimoniale sunt de competența curții de arbitraj, iar cererea de anulare a unei licitații de vânzare a unui spațiu ca și a hotărârii luate pentru ca acestea să se poată desfășura, are un caracter patrimonial, întrucât sunt acte prin care s-a înstrăinat cea mai mare parte a patrimoniului intimatei. De asemenea, consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 366 C. proc. civ., întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat pe fond.

Pe de altă parte, se critică modul de soluționare a excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarei acțiunii în anulare, motivat de faptul că recursul împotriva încheierii judecătorului delegat, privind mențiunea dizolvării a fost respins, astfel că fosta președintă a SC C.A. SA nu mai avea nici o putere de reprezentare, acestea fiind preluate de Comisia de lichidare. S-au făcut considerații și asupra fondului privind problema dizolvării societății cooperatiste SC C.A. SA. Prin notele scrise, intimata solicită respingerea recursului, motivând, pe de o parte, că semnatara acțiunii în anulare avea calitate de reprezentant, întrucât, prin decizia civilă nr. 695/2003, irevocabilă, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a dispus respingerea cererii privind înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunii dizolvării de drept a SC C.A.

SA Buzău. De asemenea, se susține că, față de obiectul cauzei dedus judecății, acesta este nepatrimonial, situație în care, față de dispozițiile art. 340 C. proc. civ., art. 66 și 69 din statut, corect instanța de apel a apreciat că litigiul nu este susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului. Examinarea motivelor de recurs în raport cu ansamblul probator al cauzei duc la concluzia că soluția instanței de apel, prin care s-au reținut îndeplinite condițiile art. 364 lit. a) C. proc. civ., este legală și temeinică. Astfel, obiectul cauzei dedus judecății l-a constituit anularea unui proces-verbal de licitație încheiat la data de 8 august 2002 și anularea hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a SC C.A.

SA Buzău din data de 28 iunie 2002. În aceste condiții, justificat instanța de apel a apreciat că litigiul este nepatrimonial, instanța arbitrală, în mod eronat, reținând că în discuție este obiectul hotărârii A.G.E.A., cu referire la patrimoniul intimatei, fără a face o analiză din care să rezulte un raport juridic între părți și dacă acesta are consecințe patrimoniale. Față de cele arătate, rezultă, fără putință de tăgadă, că obiectul litigiului a avut caracter nepatrimonial, iar potrivit art. 66 și 69 din actul constitutiv al SC C.A. SA numai litigiile patrimoniale ar fi fost de competența instanței arbitrale. Nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia litigiul a fost soluționat de o instanță competentă, întrucât s-au avut în vedere „Regulile de procedură aplicabile la Curtea de Arbitraj de pe lângă SC A.T.C.

SA UCECOM”, întrucât UCECOM nu poate elabora norme obligatorii, prin care să se stabilească o astfel de competență de soluționare a litigiilor decât cea prevăzută de lege. Principiul este de ordin constituțional și UCECOM poate elabora norme numai în cadrul legii. De altfel, potrivit art. 17 din Decretul Lege nr. 66/1990, litigiile dintre organizațiile cooperatise se soluționează potrivit legii. UCECOM poate organiza un arbitraj instituționalizat, dar nu poate obliga organizațiile cooperatise să recurgă numai la arbitraj, deoarece s-ar încălca principiul competenței generale a instanțelor judecătorești în soluționarea litigiilor. Mai mult, susținerea potrivit căreia Comisia de Arbitraj a fost sesizată conform reglementărilor speciale prin care s-a prevăzut modul de soluționare a litigiilor dintre unitățile din cadrul UCECOM, nu poate fi reținută față de prevederile art. 21 din Constituția României.

Cu alte cuvinte, Comisia de Arbitraj poate soluționa numai litigiile deduse judecății în condițiile legii, prin statutele unor cooperative meșteșugărești (actualmente societăți comerciale) neputându-se stabili modul de soluționare a litigiilor. În mod legal, acestea sunt supuse judecății, potrivit convenției părților, instanțelor judecătorești sau tribunalelor arbitrale. Curtea reține că, la soluția de respingere a excepției privind lipsa calității de reprezentant a intimatei, s-au avut în vedere probele administrate, respectiv, condițiile în care a avut loc numirea comisiei de lichidare, conform susținerilor intimatei, prin decizia civilă nr. 695/2003, irevocabilă, s-a dispus respingerea cererii privind înscrierea mențiunii dizolvării în Registrul Comerțului, fapt confirmat și de reprezentantul recurentei.

Se reține, însă, că, în adevăr, instanța, anulând hotărârea arbitrală, a omis să se pronunțe asupra fondului pricinii, în condițiile art. 366 C. proc. civ. În aceste condiții, se impune, potrivit art. 312 C. proc. civ., casarea în parte a deciziei criticate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea pronunțării pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta SC A.T.C. SA Buzău împotriva deciziei nr. 729 din 25 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția comercială, casează în parte decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea pronunțării pe fondul cauzei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 martie 2004.