ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2069/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 332 din 5

iulie 2005 a Tribunalului Galați, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul I.S.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că I.S., deținut în Penitenciarul Galați a formulat cerere

de revizuire a sentinței penale nr. 252 din 11 iunie 2002 a Tribunalului

Galați. Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.,

arătând faptul că se află în posesia unor probe noi ce pot conduce la aflarea

adevărului în cauză și la identificarea adevăratului autor al faptei, probe pe

care datorită faptului că a fost judecat în lipsă nu le-a putut administra.

Susține, de asemenea, că în ceea ce îl privește nu poate fi reținută

infracțiunea de tâlhărie și că se impune schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de instigare la furt calificat.

În fapt, reținându-se că, în ziua de

9 mai 2000, I.S. a fost condamnat la 5 ani închisoare împreună cu inculpații P.V.

și B.C. au sustras din loc public un sac cu porumb, de la părțile vătămate C.T.

și C.G.

S-a apreciat că vinovăția a fost

dovedită cu plângerile și declarațiile părților vătămate, procese verbale de

constatare și cercetare la fața locului și declarațiile martorilor I.S. și D.V.

Audiat fiind în cursul urmăririi

penale, inculpatul I.S. a recunoscut că a luat un sac de porumb de la părțile

vătămate, susținând că nu-și amintește dacă părțile vătămate au fost

amenințate.

În faza cercetării judecătorești

inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat, însă apărătorul acestuia a

solicitat atât cu prilejul judecării cauzei în fond cât și în căile de atac

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat.

În ceea ce privește declarațiile

extrajudiciare ale coinculpaților B.C. și P.V., ce au fost depuse la dosar, se

constată acestea nu atestă fapte sau împrejurări noi. Prin aceste declarații se

tinde la dovedirea împrejurărilor invocate în cursul judecării în fond a

cauzei.

S-a observat că cererea de schimbare

a încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat a fost formulată pe

parcursul procesului, fiind respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul.

Condamnatul a considerat că nu a

fost rezolvat fondul problemei și există situații de fapt noi care pot conduce

la formarea unei alte impresii asupra situației de fapt.

S-a arătat că la judecarea cauzei în

fond nu a avut parte de apărare, întrucât era plecat din țară iar asistența

juridică a fost asigurată de același apărător deși în cauză existau interese

contrare între inculpați.

S-a apreciat că în cauză se impune

audierea martorilor D.L. și P.I. pentru a se vedea că situația de fapt este cu

totul alta.

S-a considerat că în principal ar

trebui trimis la parchet în vederea audierii celor doi martori, dar martorii

pot fi audiați și în fața instanței.

Pe fondul cauzei s-a considerat că

nu i s-a făcut nici o apărare, iar pentru a se dovedi că situația de fapt este

cu totul alta, a solicitat să se aibă în vedere declarațiile depuse la instanța

de fond.

Prin decizia penală nr. 469/2005 s-a

respins apelul, ca nefondat, reținându-se următoarele:

Conform dispozițiilor art. 399 alin.

(1) C. proc. pen., după introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă,

dacă este cazul, persoana care solicită revizuirea.

Se constată astfel că nu există

obligativitatea procurorului de a asculta condamnatul.

Față de întregul material probator,

de motivele invocate de condamnat considerăm că nu se impune trimiterea

dosarului la parchet pentru audierea condamnatului și a celor doi martori.

Condamnatul a susținut cererea de revizuire

că în cauză au apărut elemente noi care pot conduce la schimbarea situației de

fapt.

În acest sens, a depus la prima

instanță două declarații extrajudiciare, autentificate ale numiților B.C. și P.V.

Cei doi au arătat în aceste declarații că nici unul dintre ei și nici

condamnatul I.S. nu au amenințat pe părțile vătămate.

Numiții B.C. și P.V. au avut

calitatea de coinculpați în cauza penală în care s-a pronunțat hotărârea a

cărei revizuire se solicită de petentul I.S.

Ambii au declarat cu ocazia audierii

în fața instanței că nici unul dintre ei nu a amenințat părțile vătămate.

Declarațiile extrajudiciare depuse

la dosarul instanței de fond nu relevă fapte sau împrejurări noi ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, în sensul prevederilor art. 394 lit.

a) C. proc. pen.

Aspectele invocate și cererea de

revizuire sunt aceleași cu apărările formulate în momentul judecării cauzei pe

fond.

Mai mult, cu ocazia soluționării

cauzei pe fond, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, motivat de faptul că nici

unul dintre inculpați nu a amenințat partea vătămată.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs condamnatul reiterând criticile formulate în celelalte etape ale

procesului.

Recursul este nefondat.

Așa cum corect s-a reținut de către

instanța de fond și respectiv apel, motivele invocate de revizuient nu se

încadrează în cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C.

proc. pen., aspectele relatate de acesta constituind apărări pe care le-a

formulat pe parcursul procesului penal.

Neindicând fapte sau împrejurări noi

în sensul dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., text pe care și-a

întemeiat cererea de revizuire, hotărârile de respingere a cererii de revizuire

sunt legale și temeinice, astfel încât recursul declarat împotriva acestor

hotărâri este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.S. împotriva sentinței penale nr. 469/ A din 24

noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent la plata sumei de

200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 martie 2006.