ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2806/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din 18 ianuarie 2006, Tribunalul Ialomița a

condamnat pe inculpații:

-

D.M.,

la 3 ani și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și, la 7

ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1)

și (2

1

) lit. a) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., să execute

pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art.

64 lit. a) și b) C. pen.

- C.G., la 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin.

(1) lit. a) C. pen. și, la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2

1

) lit. a) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit.

a) – art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, a fost

menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate,

durata arestării preventive, de la 19 septembrie 2005, la zi pentru inculpatul

D.M. și de la 20 septembrie 2005, la zi, pentru inculpatul C.G.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

În ziua de 17 septembrie

2005, în jurul orelor 12,00, inculpații D.M. și C.G., împreună cu inculpatul C.N.

– S. (condamnat în aceeași cauză) au sustras știuleți de porumb dintr-o solă ce

aparținea părții vătămate P.D. După ce l-au încărcat în căruță și intenționau

să plece, au fost surprinși de partea vătămată P.D., însoțit de tatăl său, P.R.,

precum și de către E.M. și A.I.

La refuzul inculpaților

de a înapoia porumbul, partea vătămată a prins caii de hamuri, pentru a-i

împiedica pe inculpați să plece, moment în care inculpatul C.G. a încercat să o

lovească pe partea vătămată cu o furcă, însă lovitura a fost blocată de

martorul E.M.

Ulterior, fiind

urmăriți, inculpații C.G. și C.N. – S., înarmați cu o bâtă și o furcă, au

continuat amenințările, aruncând cu un pietroi în direcția urmăritorilor.

Curtea de Apel

București, secția I penală, prin decizia penală nr. 126/ A din 20 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților.

Totodată, a menținut

starea de arest a acestora și a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării

preventive de la 19 septembrie 2005, la zi, pentru inculpatul D.M. și de la 20

septembrie 2005, la zi, pentru inculpatul C.G.

Prin recursurile

declarate, ambii inculpați au solicitat schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., iar, în subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor

aplicate.

Recursurile nu sunt

fondate.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, faptele

și vinovăția inculpaților și le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare

dispozițiilor legale.

Din coroborarea

declarațiilor inculpatului D.M. cu ale părții vătămate și ale martorilor A.I.,

E.M. și P.R. rezultă, în mod cert, că inculpații au exercitat violențe fizice

și verbale, pentru păstrarea porumbului sustras.

Așa fiind, critica

recurenților nu poate fi primită, întrucât fapta acestora întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, și nu a celei de furt calificat.

Nici cea de a doua

critică nu este întemeiată.

În raport de gradul ridicat

de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații

au conceput și realizat furtul calificat și tâlhăria, precum și de datele ce

caracterizează persoana inculpaților, rezultă că instanțele au făcut o justă și

corectă individualizare a pedepselor aplicate, acordând eficiență tuturor

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea

acestora.

Nefiind nici alte

temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursurile inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea

recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții

inculpați C.G. și D.M. împotriva deciziei penale nr. 126/ A din 20 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.G., durata

arestării preventive de la 20 septembrie 2005 la 4 mai 2006.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.M., durata

arestării preventive de la 19 septembrie 2005 la 4 mai 2006.

Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de câte 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei) se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2006.