ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3790/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 187 din 31 mai 2005 a Tribunalului Bihor, inculpatul F.C. a fost condamnat, la două pedepse de câte 7ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Același inculpat a fost condamnat, la două pedepse de câte 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b C. pen., s-a dispus contopirea celor patru pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., inculpatul B.Z. a fost condamnat la două pedepse de câte 7ani și 4 luni închisoare. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., același inculpat a fost condamnat la două pedepse de câte 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor patru pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., inculpatul B.Z.

a fost condamnat la două pedepse de câte 7ani și 4 luni închisoare. Prin aceiași sentință, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., inculpatul C.A.N. a fost condamnat la pedeapsa de 7ani și 4 luni închisoare. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 7ani și 4 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a celor trei inculpați. Prin aceiași sentință au mai fost condamnați inculpații minori F.C.F. [(pentru două infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.)], I.C.A. și V.R., la pedeapsa de câte 3 ani închisoare, în baza în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 110 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 110 1 alin. (1) raportat la art. 110 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii de o zi, de la 21 aprilie 2004 la 22 aprilie 2004. În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații F.C.C., în solidar cu inculpații B.Z. și V.R., acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente V.A. și V.V., la plata sumei de 12.000.000 lei, cu titlu de pretenții în favoarea părții civile J.L. Au fost obligați inculpații F.C.C., B.Z., C.A.N. și inculpatul minor F.C.F., iar inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente F.F. și F.D. la plata sumei de 6.000.000 lei, cu titlu de pretenții în favoarea părții civile B.I.G.

Inculpatul minor a fost obligat la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile B.I.G., în solidar cu părțile responsabile civilmente F.F. și F.D. S-a constatat că partea civilă L.E.L. nu a formulat pretenții civile în cauză. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în data de 2 aprilie 2004, în jurul după-amiezii, inculpatul F.C.C. s-a întâlnit în Piața 1 Decembrie din Oradea cu inculpații B.Z. și V.R. De la piață cei trei au luat tramvaiul, deplasându-se înspre Gara C.F.R. Oradea, iar de aici în Parcul Muzeului Țării Crișurilor. În timp ce se aflau în parc, neavând bani, cei 3 inculpați s-au hotărât să sustragă lănțișoare sau alte bunuri de la persoanele pe care le vor întâlni.

În jurul orei 14,30, aflându-se pe o alee din apropierea Catedralei catolice, cei trei l-au observat pe minorul J.L. îndreptându-se spre ei. În momentul în care minorul a ajuns în fața lor, inculpatul F.C.C. i-a cerut acestuia o țigară, răspunsul minorului fiind negativ, întrucât nu fuma. În acest moment, inculpatul minor V.R. i-a smuls părții vătămate lănțișorul de la gât. Imediat după smulgerea lănțișorului, partea vătămată l-a prins de gât pe B.Z., iar acesta, pentru a scăpa, l-a mușcat de mână. Inculpații B.Z. și F.C.C. s-au îndreptat spre Palatul Copiilor fiind ajunși din urmă de inculpatul minor V.R. Regrupându-se, cei trei s-au deplasat până în Piața 1 Decembrie, unde F.C.C. și B.Z. au amanetat lănțișorul la B.C., sub numele P.V., contra sumei de 2.700.000 lei, împărțind apoi banii în mod egal.

La data de 17 aprilie 2004, în jurul orelor 15,00, inculpații F.C.C., B.Z. și inculpații minori I.C.M. s-au deplasat în Parcul Petofi Șandor din Oradea, cu intenția de a face rost de bani. La un moment dat, cei trei au observat pe aleea din parc trei fete care se plimbau, având în picioare patine cu rotile. În momentul în care una dintre ele, respectiv R.E.E. a ajuns în fața celor trei, inculpatul B.Z. și-a desfăcut brațele, obligând-o să se oprească, iar minorul I.C.M. i-a smuls lănțișorul. Imediat după smulgerea lănțișorului, cei trei inculpați au fugit în trei direcții diferite, după care s-au hotărât să vândă lănțișorul la o unitate de specialitate de pe lângă B.C. Magazinul fiind închis, cei trei inculpați s-au deplasat în Cartierul Velența, înstrăinând lănțișorul unei persoane ce nu a putut fi identificată și primind suma de 1.800.000 lei, pe care au împărțit-o în mod egal.

În data de 19 aprilie 2004, în jurul orei 19,00, inculpații F.C.C., B.Z., C.A. și inculpatul minor F.C. s-au întâlnit în Piața 1 Decembrie, după care s-au deplasat spre podul din centrul municipiului Oradea. Din acest loc, cei trei inculpați s-au deplasat pe str. E. Mircea Chitul, paralelă cu râul Crișul Repede și, neavând bani la ei, s-au hotărât să sustragă diferite bunuri de la persoanele pe care le vor întâlni în cale. În jurul orei 20,15, pe stradă a apărut minorul B.I.G., însoțit de două fete minore, care alergau. În momentul în care V.I. a ajuns în fața grupului celor trei inculpați, C.A. i-a oprit cerându-le suma de 10.000 lei. În acest timp, inculpatul F.C.C. i-a desfăcut minorului un lănțișor de la gât, acesta neopunându-se, deoarece îi era frică, bijuteria fiindu-i apoi înmânată inculpatului B.Z., acesta fugind spre podul din centrul municipiului Oradea.

Imediat ce a fost deposedat de lănțișor, minorul a început să strige după ajutor și, împreună cu cele două minore, ajungând la domiciliu, au relatat fapta mamei sale, care a anunțat un echipaj de poliție, denunțând fapta. În cursul urmăririi penale, inculpații au avut o atitudine de recunoaștere sinceră a faptelor comise, indicând în mod concret împrejurările în care au comis infracțiunile și conducând în teren organele de cercetare penală pentru a arăta în mod fidel modul de operare. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații F.C.C., B.Z., C.A.N., F.C.F., I.C.A. și V.R. Inculpații F.C.C. și B.Z. au solicitat reducerea pedepselor aplicate cu motivarea că inculpatul F.C.C.

la data săvârșirii faptelor avea numai vârsta de 18 ani și 6 luni iar inculpatul B.Z. are discernământul mult diminuat în raport cu faptele comise. Inculpatul C.A.N. a solicitat achitarea pentru fapta reținută la pct. 4 din rechizitoriu în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., iar pentru fapta reținută la pct. 3 din rechizitoriu a solicitat reducerea pedepsei. Inculpații F.C.F. și I.C.A. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor și achitarea lor, iar inculpatul V.R. a solicitat aplicarea unei măsuri educativa, având în vedere că a participat la comiterea unei singure fapte. Apelurile inculpaților au fost soluționate prin decizia penală nr. 212/ A din 29 noiembrie 2005 pronunțată de Curte de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care, au fost admise apelurile penale declarate de inculpații F.C.C., B.Z.

și C.A.N., împotriva sentinței penale nr. 187/ P din 31 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o și în rejudecare: Au fost descontopite pedepsele rezultante de câte 7 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpaților F.C.C. și B.Z. și 7 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului C.A.N. în pedepsele componente. Au fost reținute în favoarea inculpaților apelanți circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen. S-au redus două pedepse de câte 7 ani și 6 luni închisoare și două pedepse de câte 7 ani și 4 luni închisoare aplicate inculpaților F.C.C. și B.Z. în 4 pedepse de câte 4 ani închisoare. Au fost recontopite pedepsele aplicate inculpaților F.C.C.

și B.Z. în pedepsele cele mai grele, de câte 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Au fost reduse cele două pedepse de câte 7 ani și 4 luni închisoare aplicate inculpatului C.A.N. în pedepse de câte 3 ani închisoare. Au fost recontopite pedepsele aplicate inculpatului C.A.N. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților F.C.C., B.Z. și C.A.N. și a dedus din pedepse arestul preventiv până la 29 noiembrie 2005. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile penale declarate de inculpații F.C.F., I.C.A.

și V.R. împotriva aceleiași sentințe penale. Inculpații majori și inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente au fost obligați la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că vinovăția inculpaților este dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv denunțurile și declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesele-verbale de conducere în teren, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților din faza de urmărire penală, precum și cu declarațiile date de către aceștia în faza de cercetare judecătorească. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curte de Apel Oradea criticând-o sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților F.C.C., B.Z.

și C.A.N. și al individualizării pedepselor aplicate de către instanța de apel, pe care le consideră extrem de reduse în raport de modalitatea concretă în care au fost comise faptele, de numărul mare de fapte comise de fiecare inculpat și de modul în care acestea au fost concepute. Examinând recursul declarat de parchet împotriva deciziei instanței de apel, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul fondat pentru considerentele ce se vor arăta. În concordanță cu probele administrate instanța de apel a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de aceștia.

Instanța de apel a făcut însă o aplicare greșită a dispozițiilor art. 74 C. pen., reținând pentru inculpații F.C.C. și C.A.N. ca circumstanță atenuantă, vârsta acestora de numai 18 ani și 6 luni, foarte apropiată de vârsta celorlalți trei inculpați minori din cauză, apreciind că există o discrepanță prea mare între pedepsele aplicate inculpaților majori față de pedepsele aplicate inculpaților minori. Pentru inculpatul B.Z. s-a reținut ca circumstanță atenuantă, discernământul diminuat, iar pentru toți inculpații s-a reținut că au recunoscut și regretat faptele. Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante față de inculpați în raport de periculozitatea pe care aceștia o prezintă.

Deși inculpații sunt foarte tineri iar unul dintre ei are discernământul diminuat, au pus la punct un plan amănunțit, bazat pe violență, în urma căruia urmau să obțină venituri. Ei și-au ales victimele din rândul minorilor, persoane lipsite de apărare, pe care puteau ușor să le deposedeze de bunurile de valoare, pe care apoi le valorificau și împărțeau banii. Periculozitatea persoanei inculpaților rezultă și din împrejurarea că au comis faptele împreună și au atras în comiterea acestora și minori care până atunci nu intraseră în incidență cu legea penală. Pentru aceste considerente, nu se impunea reținerea nici unei împrejurări care să atenueze răspunderea penală a inculpaților, cu consecința reducerii pedepsei sub limita specială prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie.

Împrejurări precum recunoașterea faptelor de către inculpați și prezentarea unui discernământ diminuat de către inculpatul B.Z., puteau să fie valorificate la individualizarea pedepselor în condițiile art. 72 C. pen., așa cum de altfel a procedat prima instanță care a aplicat inculpaților pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că apelul inculpaților a fost greșit admis, iar criticile formulate în recursul procurorului sunt fondate. În raport de cele reținute, în baza art. 385 15 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, va casa decizia recurată numai cu privire la intimații inculpați F.C.C., B.Z.

și C.A.N. și în rejudecare pe fond va menține sentința penală nr. 187/ P din 31 mai 2005 a Tribunalului Bihor. În conformitate cu dispozițiile art. 88 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa fiecărui inculpat timpul arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la 8 februarie 2006. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 212 din 29 noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea. Casează decizia penală atacată, numai cu privire la intimații inculpați F.C.C., B.Z. și C.A.N. și în rejudecare pe fond menține sentința penală nr. 187/ P din 31 mai 2005 a Tribunalului Bihor. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la 8 februarie 2006. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariile de avocați pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2006.