ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4233/2009

În data de 29 noiembrie 2003, inculpații Z.F., R.C. și A.A. s-au aflat într-un bar de pe str. O., unde au observat-o pe partea vătămată P.D. în momentul în care și-a achitat consumația, ocazie cu care a observat că are mai mulți bani la el. Cei trei inculpați s-au hotărât să o urmărească pe partea vătămată pentru a-i sustrage banii, iar în momentul în care acesta a intrat în Cimitirul O. au înconjurat-o și au lovit-o cu pumnii și picioarele, sustrăgându-i portofelul în care avea suma de 20.000 forinți și pașaportul, bani pe care i-au împărțit în mod egal, iar portofelul l-au aruncat. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. În cursul urmăririi penale, inculpații în prezența a doi martori asistenți au condus organele de poliție la locul în care s-a comis fapta. Ulterior, în cursul judecății, inculpatul A.A. nu recunoaște comiterea faptei de la pct. 1 arătând că a fost bătut de poliție să recunoască fapta de la pct. 1, în realitate, întâlnindu-se cu inculpații Z. și R. în stația de tramvai la stația O., intrând și ei în bar, după care au plecat spunând că revin după 5 min. Mai târziu i-au spus că au deposedat-o pe partea vătămată prin violență de bani în cimitirul Olosig, înmânându-i și lui suma de 300.000 lei. Declarația inculpatului A. nu se coroborează cu declarația coinculpaților care susțin că și A. a participat la comiterea faptei și mai mult, în fața a doi martori asistenți, a recunoscut fapta alături de coinculpați.

În data de 13 decembrie 2003, în jurul orelor 14:00, inculpații L.A. și Z.F. s-au aflat în zona magazinului C., moment în care au observat-o pe partea vătămată C.P., femeie în vârstă, având în mână o geantă. Cei doi inculpați s-au hotărât să o deposedeze de geantă, urmărind-o pe mai multe străzi, până pe strada C., moment în care inculpatul L.A. i-a smuls geanta din mână în care avea suma de 200.000 lei și cheile de la locuință, după care au fugit, iar geanta au ascuns-o în apropierea podului de cale ferată de pe str. S. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. Deși inițial inculpatul Z. nu a recunoscut comiterea faptei, la data de 2 februarie 2005 în prezența a doi martori asistenți a condus organele de poliție la locul în care a ascuns geanta părții vătămate, recunoscând comiterea faptei și în fața instanței. În declarație inculpatul L. nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că inculpatul Z. a susținut că a comis fapta împreună cu el pentru că este concubinul fostei soții a inculpatului, datorită acestui aspect aflându-se în relații de dușmănie cu acesta.

În data de 29 decembrie 2003, în jurul orelor 23:00, inculpații Z.F. și F.V. zis „E." s-au aflat în scara unui bloc de pe str. P., iar la un moment dat au văzut că din scara blocului a ieșit partea vătămată G.I.G. care s-a îndreptat către un ABC din apropiere. Inculpatul Z.F. a intrat în magazin după partea vătămată, cumpărându-și și el napolitane pentru a observa dacă partea vătămată are asupra sa bani. Observând că are bani, acesta a revenit în scara blocului, comunicându-i inculpatului F.V. acest fapt. În momentul în care partea vătămată a revenit în bloc, inculpatul F. i-a smuls poșeta, în care se afla buletinul și alte lucruri mărunte, după care au fugit amândoi de la fața locului. Partea vătămată împreună cu vecinii V.I. și C.F. i-au urmărit cu autoturismul prin cartier pe inculpați, care, pe str. H. au sărit gardul la SC K.P. SRL. La data de 7 decembrie 2004 inculpatul Z. a condus organele de poliție în prezența a doi martori asistenți la locul unde a comis fapta, recunoscând comiterea faptei și în fața instanței. Inculpatul F.V. nu recunoaște săvârșirea acestei infracțiuni, arătând în faza de urmărire penală că la data respectivă a fost internat la Spitalul de boli infecțioase Oradea, însă în urma verificărilor făcute s-a stabilit că această apărare este neîntemeiată și urmează a fi înlăturată, el fiind internat în perioada 16 martie - 2 aprilie 2004 și nu la sfârșitul lunii decembrie 2003, cum a susținut. În faza de judecată s-a prezentat doar mama acestuia care a arătat că minorul a fugit de acasă și nu știe unde se află, motiv pentru care judecata a continuat, instanța apreciind că acesta s-a sustras de la judecată. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În data de 10 ianuarie 2004 în jurul orelor 9:00 inculpații Z.F. și L.A. s-au deplasat în zona Parcului 1 Decembrie cu intenția de a face rost de bani, loc în care au observat-o pe partea vătămată T.I. Inculpații s-au apropiat de partea vătămată și au început să-l lovească cu pumnii și picioarele iar după ce a căzut la pământ i-au sustras cei 30.000 lei din buzunar, bani pe care i-au împărțit. Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat 50 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. La data de 2 februarie 2005 inculpatul Z. a condus organele de poliție în prezența a 2 martori asistenți în locul în care a comis fapta, recunoscând comiterea ei și în fața primei instanțe. În declarație inculpatul L. nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că inculpatul Z. a susținut că a comis fapta împreună cu el pentru că este concubinul fostei soții a inculpatului, datorită acestuia aspect aflându-se în relații de dușmănie cu acesta.

În data de 20 ianuarie 2004, în jurul orelor 22:00 inculpații Z.F., L.A., A.A. și F.V. s-au aflat în barul „O." din gara CFR Oradea, unde s-au jucat la aparatele electronice și au consumat băuturi alcoolice. În local inculpații au observat-o pe partea vătămată D.L.K. care avea asupra sa bani și juca la aparatele electronice. Cei 4 inculpați s-au hotărât s-o deposedeze pe partea vătămată de bani și după ce acesta a ieșit din local, s-au urcat în același autobuz, circulând 4 stații după care au continuat s-o urmărească pe partea vătămată pe str. R. În momentul în care au ajuns-o pe partea vătămată, inculpații Z.F. și A.A. au lovit-o cu pumnii iar după ce partea vătămată a căzut la pământ au început s-o caute prin buzunare, sustrăgându-i banii și cizmele din picioare. Partea vătămată, deși legal citat nu s-a prezentat în fața primei instanțe și nu a depus constituirea de parte civilă. În cursul cercetării penale, inculpatul Z., în prezența a 2 martori asistenți a condus organele de poliție în locul în care a comis această faptă, pe care a recunoscut-o și în fața primei instanțe. Ceilalți inculpați nu recunosc comiterea acestei fapte, iar declarațiile inculpatului Z. nu se coroborează cu nici o altă probă. De asemenea, inculpatul M.G. arată că a fost de față când inculpatul Z., A. și F. au văzut-o pe victima D. în barul Orient și s-au hotărât s-o deposedeze de bani, iar când s-au întors, au povestit ce au făcut.

În data de 29 ianuarie 2004, în jurul orelor 14:00, inculpatul Z.F. împreună cu concubina sa R.P. și cu inculpatul A.A. s-au aflat în fața sediului Direcției de Poștă și Telecomunicații de pe str. R., moment în care inculpatul a intrat înăuntru în urma părții vătămate B.D., iar inculpatul Z.F. a rămas în stradă. În momentul în care partea vătămată a ieșit din clădire, inculpatul A.A. i-a smuls mapa studențească pe care o avea în mâini și în care se afla suma de 2.800.000 lei, după care amândoi urmați de R.P., au fugit spre gară, după care și-au împărțit banii. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 285 lei daune materiale reprezentând c/v sumei sustrase. În cursul cercetării penale, inculpatul Z., în prezența a 2 martori asistenți a condus organele de poliție în locul în care a comis această faptă, pe care a recunoscut-o și în fața primei instanțe. Inculpatul A.A. recunoaște în fața primei instanțe săvârșirea acestei fapte, în timp ce în faza de urmărire penală, partea vătămată i-a recunoscut după fotografiile judiciare care i-au fost prezentate.

În data de 2 februarie 2004, în jurul orelor 19:00, inculpații Z.F., T.L., R.C. și M.G. s-au aflat în cartierul R., în fața restaurantului unde a observat-o pe partea vătămată N.R., persoană în vârstă care consuma pizza și bere, hotărându-se cu toții să-l urmărească și să-l deposedeze de bani. După ce partea vătămată și-a terminat consumația, a ieșit în stația de tramvai, cei 4 urcând în același tramvai și circulând până în fața magazinului C., după care au circulat în continuare pe str. S. În momentul în care partea vătămată se pregătea să intre în curtea locuinței, iar inculpatul M.G. asigura paza locului, cei trei inculpați au sărit asupra sa și l-au deposedat de un telefon mobil și de banii din buzunar. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei, c/v telefonului mobil, 380 lei, c/v a 2 perechi de ochelari și 50 lei c/v banilor sustrași în favoarea părții civile N.R. În cursul cercetării penale, inculpatul Z., în prezența a 2 martori asistenți a condus organele de poliție în locul în care a comis această faptă, pe care a recunoscut-o și în fața primei instanțe. Declarația inculpatului se coroborează cu declarațiile coinculpaților. Inculpatul M.G. nu recunoaște comiterea faptei în fața instanței, arătând că el nu a lovit-o pe partea vătămată, ci a stat la cca. 300 m, asigurând paza să nu vină cineva. De remarcat faptul că el este trimis în judecată pentru complicitate la tâlhărie. În data de 3 februarie 2004, în jurul orelor 19:00 inculpații Z.F. și L.A. s-au aflat pe malul C., moment în care au observat-o pe partea vătămată T.G.A., care era împreună cu prietena sa A.F., hotărându-se să le deposedeze de bani sau alte bunuri. Inculpatul Z.F. i-a pus mâna la gură părții vătămate T.G.A. și sub amenințarea cuțitului a deposedat-o de telefonul mobil, iar inculpatul L.A. a încercat s-o deposedeze pe A.F., dar nu a găsit la aceasta bunuri. După ce inculpatul Z.F. a deposedat-o pe partea vătămată de telefonul mobil, împreună cu L.A. s-au dus la localul V., unde au vândut telefonul numitului „P." cu suma de 800.000 lei, iar banii i-au împărțit. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. În cursul cercetării penale, inculpatul Z., în prezența a 2 martori asistenți a condus organele de poliție în locul în care a comis această faptă, pe care a recunoscut-o și în fața primei instanțe. În declarație inculpatul L. nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că inculpatul Z. a susținut că a comis fapta împreună cu el pentru că este concubinul fostei soții a inculpatului, datorită acestuia aspect aflându-se în relații de dușmănie cu acesta.

În data de 16 februarie 2004, în jurul orelor 23:00, inculpatul Z.F., plimbându-se prin parcul 1 decembrie, a observat-o pe partea vătămată V.L.T. și, după ce s-a asigurat că nu este nici o persoană prin preajmă, a atacat-o, lovind-o cu pumnii și picioarele, după care au deposedat-o de un telefon mobil marca M., de suma de 1.800.000 lei și de un card B.P. Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată V.L.T. a suferit leziuni care au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale. Ulterior, inculpatul a vândut telefonul cu suma de 800.000 lei martorului S.C. din Ciumghiu, care nu i-a cunoscut proveniența și care mai cumpărase de la inculpat telefoane și cu alte ocazii. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 250 lei c/v sumei sustrase și a telefonului mobil. În cursul urmăririi penale, inculpatul Z.F., în prezența a doi martori asistenți, a condus organele de poliție la locul unde a săvârșit fapta.

În data de 22 februarie 2004, în jurul orelor 22:00 inculpații Z.F. și A.A., aflându-se pe str. P. în apropierea complexului M., au observat-o pe partea vătămată P.I. persoană în vârstă, moment în care s-au hotărât să-l tâlhărească, sărind amândoi asupra sa, iar după ce au doborât-o la pământ, i-au sustras banii din buzunare, iar A.A. i-a smuls un inel de pe deget, pe care l-au vândut ulterior la o persoană necunoscută din Ciumeghiu, banii împărțindu-i și revenindu-i fiecăruia câte 800.000 lei. Partea vătămată nu se constituie parte civilă în cauză, în cursul urmăririi penale, inculpatul Z.F., în prezența a doi martori asistenți, a condus organele de poliție la locul unde a săvârșit fapta. În declarație inculpatul A. recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa.

În data de 7 martie 2004, în jurul orelor 18:00, aflându-se în cartierul N., pe str. D., inculpatul Z.F. a observat-o pe partea vătămată P.N., care a coborât din tramvai însoțită de prietena sa P.N. Inculpatul Z.F. a urmărit-o pe partea vătămată și, înainte de a intra în scara blocului, i-a smuls poșeta din mână, în care avea un telefon marca N., după care a fugit pe str. H. Ulterior, inculpatul Z. a vândut telefonul lui S.L. zis P. din Ciumeghiu. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. În cursul urmăririi penale, inculpatul Z.F., în prezența a doi martori asistenți, a condus organele de poliție la locul unde a săvârșit fapta.

În data de 2 aprilie 2004, după amiază, în timp ce se aflau pe B-dul D., inculpații Z.F. și L.A., zis C., au observat pe minorul O.I., pe care l-au urmărit cca 100 m, iar după ce l-au ajuns, l-au atacat amândoi și, sub amenințarea unui cuțit, l-au deposedat de un telefon mobil marca E. și un portofel în care se afla suma de 60.000 lei. Ulterior, inculpatul a vândut telefonul mobil unei persoane necunoscute cu suma de 600.000 lei, iar banii i-a împărțit cu inculpatul L.A. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 700 lei despăgubiri civile, c/v telefonului mobil sustras. În cursul urmăririi penale, inculpatul Z.F., în prezența a doi martori asistenți, a condus organele de poliție la locul unde a săvârșit fapta. În declarație inculpatul L. nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că inculpatul Z. a susținut că a comis fapta împreună cu el pentru că este concubinul fostei soții a inculpatului, datorită acestuia aspect aflându-se în relații de dușmănie cu acesta.

În data de 19 aprilie 2004, în jurul orei 23:00, inculpații Z.F. și L.A. s-au aflat pe str. A. și la un moment dat au observat-o pe partea vătămată B.I. ieșind dintr-un magazin alimentar și amândoi au pornit în urmărirea ei până când aceasta a intrat în scara unui bloc, moment în care au atacat-o amândoi și i-au smuls un lanț de la gât. A doua zi, inculpații s-au dus cu lănțișorul sustras la bijuteria V. de pe str. R., unde a intrat numai inculpatul Z.F. și i-a vândut lănțișorul martorului H.Z., care a confirmat cumpărarea acestuia. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 400 lei despăgubiri civile, c/v lănțișorului de aur sustras, în cazul în care restituirea lănțișorului nu este posibilă. În cursul urmăririi penale, inculpatul Z.F., în prezența a doi martori asistenți, a condus organele de poliție la locul unde a săvârșit fapta. În declarație inculpatul L. nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că inculpatul Z. a susținut că a comis fapta împreună cu el pentru că este concubinul fostei soții a inculpatului, datorită acestuia aspect aflându-se în relații de dușmănie cu acesta.

În data de 20 iulie 2004, în jurul orelor 17:00, inculpatul Z.F. și L.A. s-au deplasat în com. Paleu într-o livadă pentru a culege piersici. În timp ce Z. se afla într-un piersic a apărut paznicul G.D., care a fost atacat de inculpatul L.A., după care a coborât din piersic și inculpatul Z.F. și amândoi l-au agresat, după care au plecat cu o găleată de piersici spre gară. Ca urmare a loviturilor aplicate, partea vătămată G.D. a suferit leziuni corporale care au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50000 lei pentru traumele fizice cu care a rămas de la agresarea de către inculpați. În cursul urmăririi penale, inculpatul Z.F., în prezența a doi martori asistenți, a condus organele de poliție la locul unde a săvârșit fapta. În declarație inculpatul L. nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că inculpatul Z. a susținut că a comis fapta împreună cu el pentru că este concubinul fostei soții a inculpatului, datorită acestuia aspect aflându-se în relații de dușmănie cu acesta.

În data de 30 septembrie 2004, în jurul orelor 14:00, inculpații Z.F. și T.L. deplasându-se pe malul Crișului de la podul din centru spre podul D., au observat-o în fața lor pe partea vătămată S.N.C. care avea o geantă în mână. Sub amenințarea cuțitului, cei doi inculpați au deposedat-o pe partea vătămată de geanta în care avea un telefon mobil marca A. și suma de 150.000 lei împreună cu acte de identitate. Ulterior, inculpații au vândut telefonul cu suma de 1.000.000 lei, însă în cursul cercetării penale a fost recuperat și restituit părții vătămate, care se constituie parte civilă. Inculpatul T.L. nu recunoaște săvârșirea acestei fapte și nici nu a propus probe în apărarea sa, spre deosebire de inculpatul Z.F. care și-a recunoscut fapta, conducând organele de poliție în prezența a doi martori asistenți la locul săvârșirii faptei. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul M.G., A.A. În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte: Prin apelul motivat în scris și susținut în fața instanței de control judiciar procurorul a solicitat reformarea hotărârii instanței de fond în sensul de a se dispune condamnarea inculpaților T.L. pentru fapta reținută la pct. 15 din rechizitoriu, A.A. pentru fapta descrisă la pct. 5 din rechizitoriu, F.V. pentru fapta de la pct. 3 din rechizitoriu și L.A. pentru faptele comise la pct. 2, 4, 5, 8, 12, 13, 14 din actul de învestire al instanței. Parchetul relevă că instanța de fond s-a rezumat a concluziona „într-o frază” că faptele de tâlhărie pentru care s-a dispus achitarea inculpaților sus-menționați au fost comise de o altă persoană „atâta vreme cât inculpații nu recunosc săvârșirea faptelor, iar declarațiile coinculpatului Z.F. - care a recunoscut comiterea faptelor și a arătat că la săvârșirea acestora au participat și ceilalți inculpați nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză”. De asemenea s-a invocat că cercetarea judecătorească efectuată la instanța de fond este incompletă și nu s-a avut în vedere că declarațiile părților vătămate se coroborează cu depozițiile inculpatului Z.F. și a martorilor prezenți la reconstituire. Inculpatul A.A. prin apelul formulat a susținut că instanța de fond a dispus în mod eronat condamnarea sa pentru 3 infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., cu toate că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că el este autorul faptelor. Cu ocazia soluționării apelului inculpatul A.A. a solicitat instanței de control judiciar să se ia act că înțelege să-și retragă apelul declarat în cauză. Împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor a formulat apel și inculpatul M.G., iar prin Decizia penală nr. 36/A din 22 aprilie 2008 Curtea de Apel Oradea a luat act de retragerea apelului (Dosar nr. 5374/111/P/2006 al Curții de Apel Oradea). Prin Decizia penală nr. 74/A din data de 5 septembrie 2008 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a dispus următoarele: I. În baza prevederilor art. 369 alin. (1) C. proc. pen., ia act de retragerea apelului penal declarat de inculpatul A.A., deținut în Penitenciarul Oradea. II. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva Sentinței penale nr. 311 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează în sensul că: 1. Înlătură dispoziția de achitare a inculpatului A.A., cu datele personale aflate la dosar, dispusă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea prevederilor art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 5 R); 2. În baza prevederilor art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. și art. 109 C. pen. dispune condamnarea inculpaților A.A. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare (pct. 5 R ); 3. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și pedepsele componente de câte 3 ani și 6 luni (3 pedepse - pct. 1, 6, 10 R) și înlătură sporul de pedeapsă de 2 luni. 4. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele individuale de câte 3 ani și 6 luni (4 pedepse pct. 1, 5, 6, 10 R) în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 2 luni, urmând ca inculpatul A.A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare, în regim privativ de libertate, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.; 5. Deduce din pedeapsa aplicată durata efectiv executată de la 21 noiembrie 2007 la zi; 6. În temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., inculpatul apelant A.A. va fi obligat să plătească statului suma de 275 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu A.B. se va avansa din fondul Ministerului Justiției; 7. Onorariile pentru avocații din oficiu A.B. în substituire avocat P.S., care a reprezentat pe inculpatul L.A., avocat B.D. pentru inculpatul F.V. și avocat B.A. pentru inculpatul T.L. vor fi achitate din fondul Ministerului Justiției, în sumă de câte 150 lei. 8. Obligă pe inculpații Z.F. în solidar cu inculpatul A.A., pe acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente A.A. și A.L., la plata sumei de 343,40 lei precum și a dobânzilor calculate până la data plății efective în favoarea Spitalului Clinic Județean Oradea. Menține restul dispozițiilor sentinței apelate. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpații arestați și celelalte părți lipsă. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Criticile formulate de parchet sunt fondate doar în ceea ce privește greșita achitare a inculpatului A.A. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pc. 5 rechizitoriu). Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar rezultă că în perioada noiembrie 2003 - septembrie 2004, în baza unor rezoluții infracționale distincte, în diverse forme de participație, inculpații Z.F., R.C., M.G., T.L. și A.A. au săvârșit infracțiuni de tâlhărie pe raza mun. Oradea, având ca principal mod de operare urmărirea victimelor, în special minori și oameni vârstnici, prin amenințarea cu cuțitul și deposedarea acestora de bani, telefoane mobile și alte bunuri. În ceea ce-l privește pe inculpatul A.A. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis în Dosar nr. 605/P/2004 s-a reținut participația acestuia în calitate de coautor la 4 infracțiuni de tâlhărie, descrise la pct. 1, 5, 6, 10 din actul de investire al instanței. Astfel, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, interpretate corect de către instanța de fond, s-a dispus condamnarea inculpatului A.A. pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. descrise la pct. 1, 6, 10 din rechizitoriu. Fapta descrisă la capitolul 1 din rechizitoriu este dovedită cu declarațiile inculpatului A.A. din faza de urmărire penală, inculpatul Z.F., inculpatul R.C., procesele-verbale de conducere în teren, procesul-verbal de confruntare, declarația părții vătămate P.D. și ale martorilor P.P., S.V., B.G. și T.I. Revenirile inculpatului A.A. din faza de cercetare judecătorească nu sunt justificate și sunt contrare probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești. Faptele descrise la pct. 6, 10 din rechizitoriu sunt dovedite cu probele administrate în cauză - depozițiile părților vătămate B.D. și P.I., procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesele-verbale de conducere în teren, declarațiile martorilor B.E., C.A.C., R.P., B.F., D.I.; declarațiile inculpaților Z.F. și procesul-verbal de confruntare, inclusiv cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului A.A. Simpla revenire a inculpatului A.A. în fața instanței de control judiciar nu este plauzibilă, având în vedere probele administrate și care atestă fără nici un dubiu că inculpatul a comis cele două infracțiuni. Cu toate că inculpatul A.A. nu recunoaște săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. 5 din rechizitoriu, comiterea infracțiunii de tâlhărie de către inculpat este dovedită cu probele administrate în cauză. Astfel, declarația părții vătămate D.L. se coroborează cu depozițiile inculpatului Z.F. procesul-verbal de confruntare, declarația martorului M.G. și a martorului D.R. Inculpații Z.F., A.A. și R.C., în data de 20 ianuarie 2004, orele 22, se aflau în stația CFR Oradea, iar inculpatul Z.F. a acostat partea vătămată D.L., persoana vârstnică, apoi acesta împreună cu inculpatul A.A. au lovit-o cu pumnii și după ce partea vătămată a căzut la pământ i-au luat din buzunar banii și telefonul mobil. Partea vătămată și fiul acesteia, martorul D.R., confirmă starea de fapt, inculpatul Z.F. recunoaște că a participat la săvârșirea infracțiunii împreună cu inculpatul A.A., iar martorul M.G. susține că s-a întâlnit cu inculpații în gară, iar după comiterea infracțiunii aceștia i-au comunicat că „i-au luat bătrânului banii și telefonul”. Prin urmare, față de probațiunea administrată în cauză, în mod eronat, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. Pentru aceste considerente, instanța de apel va admite apelul declarat de parchet, va desființa sentința penală apelată și rejudecând cauza va dispune condamnarea inculpatului A.A. pentru infracțiunea prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. și art. 199 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare. Având în vedere că inculpatul A.A. a comis mai mult infracțiuni în cauza dedusă judecății, se va proceda la descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani și 8 luni închisoare în pedepse componente de câte 3 ani și 6 luni închisoare (pct. 1, 6, 10 rechizitoriu) și se va înlătura sporul de 2 luni închisoare. În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele individuale de câte 3, 6 ani închisoare (4 pedepse - pct. 1, 5, 6, 10 rechizitoriu) în pedeapsa cea mea grea de 3,6 ani închisoare la care se va adăuga un spor de 2 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare, în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei s-a avut în vedere atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului, constând, pe de o parte, în lipsa antecedentelor penale, iar, pe de altă parte, în poziția oscilantă a inculpatului - inițial a recunoscut săvârșirea unor infracțiuni de care este acuzat, apoi a negat participarea la comiterea celor 4 infracțiuni, nivelul de instrucție scăzut - a absolvit 5 clase și concluziile inserate în raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor în care se atestă că inculpatul are șanse de reintegrare în societate, dar și ancheta socială din care rezultă că inculpatul provine dintr-o familie dezorganizată, comportamentul în familie punându-și o amprentă negativă asupra inculpatului. Totodată, instanța de control judiciare are în vedere modul de operare a infracțiunilor de către inculpat, numărul faptelor săvârșite pe durata a 4 luni (din noiembrie 2003 până în februarie 2004) și care imprimă acestora un grad de pericol social ridicat, precum și limitele de pedeapsă prev. C. pen. - partea specială pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată cu referire la dispozițiile art. 109 alin. (1) C. pen. Pedepsele aplicate de instanța de fond pentru infracțiunile descrise la pct. 1, 6, 10 din rechizitoriu au fost corect individualizate, valorificându-se judicios prev. de art. 72 C. pen. b) În ceea ce-l privește pe inculpatul T.L., instanța de fond a dispus achitarea acestuia în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. (pct. 15), în considerentele hotărârii arătându-se că inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, iar declarația inculpatului Z.F., care susține că la comiterea acestei infracțiuni a participat și inculpatul T.L. nu se coroborează cu nici o altă probă existentă la dosar. c) În ceea ce-l privește pe inculpatul F.V., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor se reține că acesta a comis două infracțiuni de tâlhărie (pct. 3, 5), împreună cu inculpatul Z.F. (pct. 3), precum, și cu inculpații A.A. și L.A. Referitor la pct. 3, din probele administrate în cauză rezultă că două persoane au deposedat prin violență partea vătămată G.I. de poșetă, aspect confirmat de aceasta și de martorul P.D., fără ca martorul, care a fugit după autorii infracțiunii să-i poată identifica în persoana celor doi inculpați. Situația este similară și în ceea ce privește acuzațiile aduse acestui inculpat pentru fapta descrisă la pct. 5 din rechizitoriu. În susținerea soluției pronunțată de instanța de fond este relevantă și poziția părții vătămate D.L. care „crede că 2 sau 3 persoane l-au atacat”, precum și depoziția martorului M.G. care arată că cu inculpații Z.F., A.A. și R.C. s-a întâlnit, aceștia povestindu-i imediat după comiterea infracțiunii cum l-au deposedat „pe bătrân” de telefonul mobil și bani. Astfel fiind, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică neimpunându-se modificarea acesteia în sensul celor invocate de parchet. d) În ceea ce-l privește pe inculpatul L.A., instanța de fond a dispus achitarea acestuia de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii descrise la pct. 2, 4, 5, 8, 12, 13, 14 din rechizitoriu, pe motiv că probele administrate în cauză nu dovedesc participarea acestuia la comiterea acestor infracțiuni de tâlhărie. Inculpatul L.A., în mod constant, pe tot parcursul procesului penal a negat participarea la comiterea infracțiunii de care este acuzat. Referitor la fapta de la pct. 2 din rechizitoriu este de menționat că partea vătămată C.P. în denunțul penal formulat și declarația dată în faza de urmărire penală, arată că 2 tineri de cca 1,70 m înălțime, îmbrăcați în haine de fâș de culoare închisă, au deposedat-o de geantă. Neexistând probe certe care să dovedească că inculpatul L.A. a participat alături de inculpatul Z.F. la comiterea acestei infracțiuni, hotărârea instanței de fond, de achitare a inculpatului, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu art. 99 alin. (2) C. pen., instanța de control judiciar o apreciază ca fiind legală și temeinică. Situația este identică și în ceea ce privește faptele descrise la pct. 4, 5, 8, 12, 13, 14 din rechizitoriu, respectiv doar declarația inculpatului Z.F. îl incriminează pe inculpatul L.A., întrucât părțile vătămate nu au putut identifica autorii infracțiunii de tâlhărie, iar martorii audiați, martori prezenți la reconstituire, confirmă doar împrejurarea că inculpatul Z.F. a arătat modul de operare a faptelor (a se vedea declarațiile martorilor G.F.), K.E., M.A., A.F., B.T., B.J., M.A., B.A., L.K. Cât privește fapta de la pct. 13 relevantă este și poziția părții vătămate B.I., care arată că doar o singură persoană a atacat-o și i-a smuls lanțul de la gât, aceea persoană fiind identificată în persoana inculpatului Z.F. Pentru aspectele reliefate, apelul parchetului, ce vizează greșita achitare a inculpatului L.A., instanța de apel îl consideră nefondat. Cât privește apelul penal declarat de inculpatul A.A., față de poziția exprimată de acesta în ședința publică din 2 septembrie 2008, că înțelege să-și retragă apelul, în temeiul prevederilor art. 369 alin. (1) C. proc. pen., se va lua act de voința manifestă a inculpatului, respectiv se va lua act de retragerea apelului penal formulat de inculpat. În termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, declară recurs împotriva Deciziei nr. 74/A din data de 5 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală pentru cauze cu minori, privind pe inculpații F.V., L.A. și T.L. Reprezentanta parchetului, critică soluția instanței de apel, ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare) și dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege). Astfel în motivele de recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, arată că în mod greșit au fost achitați inculpații L.A. pentru cele 7 infracțiuni reținute în sarcina sa, inculpatul F.V. pentru fapta de la pct. 3 din rechizitoriu și inculpatul T.L. cu motivarea că nu există probe care să fie coroborate cu declarațiile inculpatului Z.F. Se arată în continuare că în cauză sunt suficiente dovezi, cum ar fi declarațiile martorilor audiați din care să rezulte vinovăția celor 3 inculpați sus-amintiți. Se solicită condamnarea lor la pedepse just individualizate. Examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel, atât din punct de vedere al motivelor de recurs, cât și din oficiu, Înalta Curte constată criticile formulate de parchet, ca fiind nefondate pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Oradea, au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie în perioada noiembrie 2003 - septembrie 2004, în baza unor rezoluții infracționale distincte. Astfel inculpații în diverse forme de participație, au comis mai multe tâlhării pe raza municipiului Oradea, urmărind victimele, în special minori și bătrâni pe care îi amenința cu cuțitul, deposedându-i de bani, telefoane mobile și alte bunuri. Prin rechizitoriul sus-amintit, printre alți inculpați, au fost trimiși în judecată și intimații recurenți T.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. (pct. 7 rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. (pct. 15), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul minor F.V. zis „E.” trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 3 rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) și c, alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 5 rechizitoriu) toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și inculpatul minor L.A. zis „C.”, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și complicitate la tâlhărie prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 2 rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 4 rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 5 rechizitoriu), art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 8 rechizitoriu) art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 12 rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 13 rechizitoriu), art. 211 alin. (2), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin Sentința penală nr. 311/P/2007 din data de 31 octombrie 2007 a Tribunalului Bihor, secția penală, intimatul inculpat T.L