ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4055/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 252 din 11 iunie 2002 a Tribunalului Galați s-a dispus condamnarea inculpaților P.V. și B.C. la o pedeapsă de câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. (fapta din 9 mai 2000). Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul I.S. la o pedeapsă de 5 ani de închisoare, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 9 mai 2000). S-au interzis inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a constatat că prejudiciul este acoperit prin restituirea prejudiciului cauzat părților vătămate C.T. și C.G. S-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului B.C. și I.S. reținerea de o zi din 11 mai 2000. Instanța de fond pentru a pronunța această hotărâre a reținut că în ziua de 9 mai 2000, cei trei inculpați și martorul A.D. se aflau în căruța proprietatea inculpatului B.C. Ajunși în fața autoturismului ARO, parcat pe marginea șoselei, lângă care se aflau mai mulți saci de porumb, au oprit căruța, inculpatul S.I. a coborât din căruță, a sustras un sac cu porumb, timp în care B.C. cu un levier a amenințat părțile vătămate în situația în care vor reacționa. După sustragerea sacului au plecat cu căruța dând bici cailor.

La scurt timp partea vătămată a sesizat organele de poliție. Astfel subofițerul C.V. a plecat în urmărirea acestora. Ajungând din urmă căruța, subofițerul a încercat să se prindă de căruță, nereușind, timp în care inculpații au sărit din căruță și s-au ascuns. Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpați. Parchetul a criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepselor. Inculpații, în motivele lor, au susținut că în mod greșit au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt calificat, astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu, însușirea sacului de porumb nefăcându-se prin amenințări.

Un al doilea motiv a vizat, după schimbarea încadrării juridice a faptei aplicarea dispozițiilor art. 18 C. pen. și potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să se dispună achitarea lor și aplicarea unor sancțiuni administrative. În subsidiar, aplicarea circumstanțelor atenuante și coborârea pedepselor sub minimul special. Prin decizia penală nr. 31/ A din 22 ianuarie 2002, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a desființat hotărârea instanței de fond și după rejudecarea cauzei s-au majorat pedepsele aplicate inculpaților, de la câte un an închisoare, pentru inculpații P.V. și B.C. la 2 ani închisoare, iar pentru I.S., de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare, respingând ca nefondate, apelurile inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în cea de furt, reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., în sensul suspendării executării pedepselor pentru inculpatul B.C. și P.V. Pentru inculpatul I.S. s-a cerut reducerea pedepsei. Recursurile sunt nefondate. Analizând ansamblul probator administrat în cauză se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, făcând o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor comise.

Astfel, motivul de recurs invocat, care vizează schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în cea de furt nu poate fi primit pentru următoarele considerente: Așa cum rezultă din procesul-verbal din 9 mai 2001 s-a dispus ridicarea din căruța cu care s-au deplasat inculpații a unui levier de metal cu lungimea de 70 cm, astfel că susținerea acestora, în sensul că nu a existat levierul, nu se confirmă, sacul de porumb fiind restituit părții vătămate după intervenția organelor de poliție. Astfel, vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită cu plângerile și declarațiile părții vătămate (procesele-verbale de constatare și declarațiile martorilor). Reținând pericolul social al faptei, dar coroborat cu persoana și conduita inculpaților (P.V.

și B.C., care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale), valoarea redusă a prejudiciului (referitor la inculpatul I.S.) se apreciază că, cuantumul pedepselor aplicate de instanța de fond este îndestulător pentru atingerea scopului preventiv-educativ al acestora în regim de detenție. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursurile inculpaților, va casa decizia instanței de apel și va menține hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații B.C., I.S. și P.V. împotriva deciziei penale nr. 31 din 22 ianuarie 2003 a Curții de Apel Galați. Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 252 din 11 iunie 2002 a Tribunalului Galați. Onorariul în sumă de câte 200.000 lei pentru apărarea din oficiu a fiecărui inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.