ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4055/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 252 din 11

iunie 2002 a Tribunalului Galați s-a dispus condamnarea inculpaților P.V. și

B.C. la o pedeapsă de câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. (fapta din 9 mai 2000).

Prin aceeași hotărâre a fost

condamnat inculpatul I.S. la o pedeapsă de 5 ani de închisoare, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (fapta

din 9 mai 2000).

S-au interzis inculpaților pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a constatat că prejudiciul este

acoperit prin restituirea prejudiciului cauzat părților vătămate C.T. și C.G.

S-a computat din pedeapsa aplicată

inculpatului B.C. și I.S. reținerea de o zi din 11 mai 2000.

Instanța de fond pentru a pronunța

această hotărâre a reținut că în ziua de 9 mai 2000, cei trei inculpați și

martorul A.D. se aflau în căruța proprietatea inculpatului B.C. Ajunși în fața

autoturismului ARO, parcat pe marginea șoselei, lângă care se aflau mai mulți

saci de porumb, au oprit căruța, inculpatul S.I. a coborât din căruță, a

sustras un sac cu porumb, timp în care B.C. cu un levier a amenințat părțile

vătămate în situația în care vor reacționa.

După sustragerea sacului au plecat

cu căruța dând bici cailor.

La scurt timp partea vătămată a

sesizat organele de poliție.

Astfel subofițerul C.V. a plecat în

urmărirea acestora. Ajungând din urmă căruța, subofițerul a încercat să se

prindă de căruță, nereușind, timp în care inculpații au sărit din căruță și

s-au ascuns.

Împotriva acestei hotărâri s-a

declarat apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpați.

Parchetul a criticat sentința pentru

greșita individualizare a pedepselor.

Inculpații, în motivele lor, au

susținut că în mod greșit au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt

calificat, astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu, însușirea sacului de

porumb nefăcându-se prin amenințări.

Un al doilea motiv a vizat, după

schimbarea încadrării juridice a faptei aplicarea dispozițiilor art. 18 C. pen.

și potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., să se dispună achitarea lor și aplicarea unor sancțiuni

administrative. În subsidiar, aplicarea circumstanțelor atenuante și coborârea

pedepselor sub minimul special.

Prin decizia penală nr. 31/ A din 22

ianuarie 2002, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a

desființat hotărârea instanței de fond și după rejudecarea cauzei s-au majorat

pedepsele aplicate inculpaților, de la câte un an închisoare, pentru inculpații

P.V. și B.C. la 2 ani închisoare, iar pentru I.S., de la 5 ani închisoare la 6

ani închisoare, respingând ca nefondate, apelurile inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpații, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei

de tâlhărie în cea de furt, reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art.

81 C. pen., în sensul suspendării executării pedepselor pentru inculpatul B.C.

și P.V. Pentru inculpatul I.S. s-a cerut reducerea pedepsei.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând ansamblul probator

administrat în cauză se constată că instanțele au reținut corect situația de

fapt, făcând o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor comise.

Astfel, motivul de recurs invocat,

care vizează schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în cea de furt

nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din procesul-verbal

din 9 mai 2001 s-a dispus ridicarea din căruța cu care s-au deplasat inculpații

a unui levier de metal cu lungimea de 70 cm, astfel că susținerea acestora, în

sensul că nu a existat levierul, nu se confirmă, sacul de porumb fiind

restituit părții vătămate după intervenția organelor de poliție.

Astfel, vinovăția inculpaților este

pe deplin dovedită cu plângerile și declarațiile părții vătămate

(procesele-verbale de constatare și declarațiile martorilor).

Reținând pericolul social al faptei,

dar coroborat cu persoana și conduita inculpaților (P.V. și B.C., care nu sunt

cunoscuți cu antecedente penale), valoarea redusă a prejudiciului (referitor la

inculpatul I.S.) se apreciază că, cuantumul pedepselor aplicate de instanța de

fond este îndestulător pentru atingerea scopului preventiv-educativ al acestora

în regim de detenție.

Pentru aceste considerente, Curtea,

în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va

admite recursurile inculpaților, va casa decizia instanței de apel și va

menține hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații B.C., I.S. și P.V. împotriva deciziei penale nr. 31 din 22 ianuarie

2003 a Curții de Apel Galați.

Casează decizia atacată și menține

sentința penală nr. 252 din 11 iunie 2002 a Tribunalului Galați.

Onorariul în sumă de câte 200.000

lei pentru apărarea din oficiu a fiecărui inculpat, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2003.