ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1105/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 6 februarie 2003, A.V.A.S. București a formulat, în contradictoriu cu SC L.T.I.P.C. SA București, o contestație la executare efectuată la cererea pârâtei în dosarul execuțional nr. 513/2002 și anularea tuturor actelor de executare silită asupra debitoarei SC S. SA Călărași. Prin sentința civilă nr. 500 din 5 martie 2003 a Judecătoriei Călărași s-a respins contestația la executare. Tribunalul Călărași, prin decizia civilă nr. 197 din 6 iunie 2003, a admis apelul contestatoarei A.V.A.B. București, a schimbat sentința civilă de mai sus, a admis contestația la executare și a dispus anularea formelor de executare silită pornite la cererea creditoarei SC L.T.I.P.C.

SA București. Recursul declarat de creditoare împotriva acestor soluții a fost admis de Curtea de Apel București, care prin decizia civilă nr. 1436 din 2 octombrie 2003, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare în fond la Judecătoria Călărași. Rejudecând cauza, în fond după casare, Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr. 232 din 6 februarie 2004 a respins excepția lipsei calității procesuale active a A.V.A.B. București, a admis contestația la executare formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâtele creditoare și debitoarea pornită pe baza încheierii date de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 2740/2002, pe care le-a anulat. Prin decizia civilă nr. 475 din 24 septembrie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul creditoarei SC L.T.I.P.C.

SA București, a anulat sentința civilă de mai sus, a admis contestația la executare a A.V.A.S. București, a anulat toate formele de executare silită pornită de creditoare împotriva debitoarei SC S. SA Călărași, și a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect, cu cheltuieli de judecată. Recursul declarat de creditoarea SC L.T.I.P.C. SA București, împotriva soluției de mai sus, a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 4283 din 27 septembrie 2005, care a modificat-o și a dispus suspendarea, conform art. 42 din Legea nr. 64/1995, judecării cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de A.V.A.S. București. Prin încheierea nr. 237 din 24 ianuarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea formulată de A.V.A.S.

București, privind lămurirea dispozitivului deciziei civile menționată mai sus. Împotriva deciziei civile nr. 4283 din 27 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, A.V.A.S. București a formulat o contestație în anulare, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 și art. 318 C. proc. civ., solicitând, în esență, anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului creditoarei, întrucât hotărârea a fost pronunțată de completul investit cu soluționarea recursului cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență materială a Curții de Apel București. De asemenea, se mai susține și că dispozitivul hotărârii atacate conține o greșeală materială, în sensul că trebuia să prevadă faptul că se suspendă judecata recursului și nu judecata contestației la executare.

În legătură cu contestația în anulare de față se rețin următoarele: Potrivit prevederilor art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., invocate de A.V.A.S. București, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare: 1) când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit legii și 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență și aceasta numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. În motivarea în drept a contestației sale în anulare, contestatoarea A.V.A.S. București, mai invocă și dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., care prevăd că, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Având în vedere dispozițiile legale de mai sus, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea hotărârii irevocabile atacate dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă soluția este rezultatul unei erori materiale evidente. Cu alte cuvinte, contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate să examineze justețea soluției pronunțate.

Examinând soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de motivele de contestație în anulare pe care contestatoarea A.V.A.S. București a înțeles să-și întemeieze cererea, se constată că motivul privind neîndeplinirea procedurii de citare nu este practic susținut, dezbaterea recursului fiind făcută în prezența tuturor părților aflate în litigiu. În ceea ce privește motivul referitor la încălcarea dispozițiilor privind competența, trebuie reținut că decizia civilă nr. 4283 din 27 septembrie 2005 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu respectarea dispozițiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ., care prevăd că instanța supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Faptul că, prin soluția atacată Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul creditoarei cu care a fost competent investită, a dispus suspendarea judecății contestației la executare, potrivit art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată cu modificările sale ulterioare, (debitoarea SC S. SA Călărași aflându-se în procedura reorganizării judiciare) nu poate duce la concluzia că ar fi încălcat în acest fel și competența Curții de Apel. Aceasta întrucât, potrivit art. 42 din Legea nr. 64/1995, de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, fără să fie menționată nici o dispoziție legală privind competența de a adopta această măsură, ce poate fi luată de instanță în orice fază procesuală.

In consecință, nu poate fi primită motivarea contestatoarei privind încălcarea dispozițiilor imperative privind competența prin hotărârea ce se atacă. În ceea ce privește invocarea art. 318 C. proc. civ., privind eroarea materială cuprinsă în dispozitivul deciziei atacate, trebuie reținut că, nici acest motiv de contestație în anulare nu poate fi primit. Prevederea legală cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., care prevede posibilitatea retractării unei hotărâri dată în recurs, dacă a fost rezultatul unei erori materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită, ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate, sau altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor administrate.

Prin urmare, greșelile instanței de recurs pot deschide calea contestației în anulare când sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. În acest caz, chiar dacă petiționara consideră că prin soluția la care s-a oprit instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe această cale procesuală, a contestației în anulare, care este în esența sa o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate. În consecință, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 precum și art. 318 C. proc. civ., situație în care contestația în anulare de față se privește ca nefondată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, contestația în anulare formulată de A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 4283 din 27 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 martie 2006.