ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1050/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 11754 din 18 octombrie 2004, Tribunalul București secția a VI-a comercială a admis excepția prematurității introducerii acțiunii. A respins acțiunea formulată de reclamantul T.F., în contradictoriu cu pârâta SC C.T. SRL București. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut cu privire la excepția invocată de pârâtă, că la data de 5 mai 2004, reclamantul a comunicat pârâtei prin intermediului executorului judecătoresc o convocare la conciliere directă pentru data de 25 aprilie 2004, rămânând ca pârâta să se prezinte în vederea concilierii litigiului la societatea civilă profesională de avocați Ș.D.A.

În cuprinsul acestei convocări nu se menționează nimic despre înscrisurile care stau la baza emiterii pretențiilor reclamantului, iar în comunicarea notificării nu este cuprinsă mențiunea că odată cu convocarea la conciliere ar fi fost comunicate pârâtei și înscrisuri. S-a mai reținut că pârâta a comunicat reclamantului că nu se poate prezenta la data fixată și a propus o nouă întâlnire la data de 8 iulie 2004, la care însă reclamantul nu a mai răspuns, deși adresa a fost comunicată aceleiași case de avocați. Față de cele reținute, Tribunalul a constatat că au fost încălcate normele prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. referire la efectuarea concilierii prealabile a litigiului și de art. 720 1 alin. (2) privitoare la comunicarea înscrisurilor prin care se specifică pretențiile reclamantei, astfel că a pronunțat soluția mai sus arătată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, iar Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 288 din 8 aprilie 2005 a respins apelul ca nefondat, menținând sentința fondului. La data de 23 iunie 2005, reclamantul a declarat recurs, împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, întemeiat pe prevederile pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ. Criticile vizează interpretarea greșită a prevederilor art. 720 1 C. proc. civ., în sensul că lipsa menționării în cuprinsul convocării a înscrisurilor doveditoare este o formalitate, de prisos de altfel, câtă vreme scopul urmărit de legiuitor prin introducerea acestei prevederi a fost de soluționare urgentă a litigiilor comerciale, de conservare a relațiilor existente.

Ori în speță, procedura convocării la conciliere a fost legal îndeplinită, fiind greșit reținută culpa reclamantului de a nu fi trimis pârâtei și înscrisuri doveditoare. Se mai susține și împrejurarea că reclamantul nu are obligația legală de a respecta propunerea intimatei de amânare a datei concilierii, câtă vreme în speță, această prelungire nu a fost pertinent argumentată, demonstrând chiar reaua – credință a pârâtei. Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, cu trimitere spre rejudecare instanței de fond. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin introducerea Cap XIV în C. proc. civ., intitulat Dispoziții, privind soluționarea litigiilor în materie comercială, legiuitorul a stabilit o procedură specială, aparte pentru soluționarea acestor litigii, obligatorie, cu caracter imperativ și de strictă interpretare.

În speță, reclamantul a încălcat dispozițiile imperative și obligatorii ale art. 720 1 (pct. 2) care prevăd în mod expres următoarele: În scopul arătat la alin. (1) reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare, pe care se sprijină acestea. Așa fiind, reclamantul în mod greșit susține că nu există nici o obligație legală de a se menționa expres faptul trimiterii unui anumit înscris, ba mai mult că art. 720 1 C. proc. civ. obligă pe cel ce pretinde executarea unei obligații de natură comercială că este ținut să respecte doar un singur termen din articolul menționat și anume data convocării, care nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii adresei de conciliere, restul fiind mențiuni neesențiale.

Dat fiind caracterul imperativ și de strictă interpretare a dispozițiilor mai sus arătate, Curtea constată că instanța de apel în mod corect a respins apelul reclamantului, reținând încălcarea acestor dispoziții. Prin urmare, în cauză nefiind motive de modificare sau casare a hotărârii atacate, în sensul celor stipulate prin pct. 1-9 ale art. 304 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.F., împotriva deciziei nr. 288 din 8 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2006.