ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4012/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4012/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42/

P din 7 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 1665/P/2004,

a fost condamnat inculpatul C.C., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit.

c) C. pen., cu aplicare art. 73 lit. b), art. 74 C. pen. și art. 76 alin. (1) lit.

a) și alin. (2) C. pen.

A fost aplicată

inculpatului, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe durata a 2 ani, după executarea pedepsei principale

a închisorii.

S-a aplicat inculpatului și

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în

condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și

în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii, perioada

arestării preventive, începând cu data de 14 octombrie 2004 și până la data

pronunțării sentinței, respectiv 7 martie 2005.

În temeiul art. 118 lit. d) C.

pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a confiscării speciale a

unei șipci (leaț de băncuță), configurată în fotografia judiciară.

În temeiul art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de

10.000.000 lei cheltuieli judiciare în urmărirea penală și în cercetarea

judecătorească a cauzei.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C.C. a fost

căsătorit cu victima C.G., ambii având domiciliul în comuna Gâdinți, județul

Neamț. Inculpatul a avut relații de familie normale cu soția sa și din

căsătoria lor au rezultat trei copii majori. La începutul verii anului 2004,

soția inculpatului a plecat să muncească în Italia și după aproximativ 3 luni,

pe data de 2 septembrie 2004, s-a întors la domiciliul comun.

Conform declarațiilor

inculpatului, acesta a fost intrigat să constate că soția lui, C.G. a venit din

Italia, cu mulți bani și cu bunuri de valoare importantă, care nu se puteau

justifica numai prin venituri realizate din muncă.

De asemenea, martora P.E.,

vecină cu casa inculpatului a arătat că inculpatul nu a fost de acord cu

plecarea soției sale în Italia, motiv pentru care martora i-a auzit certându-e

în dese rânduri.

În perioada care a urmat

după întoarcerea soției, inculpatul s-a înțeles bine cu aceasta și vecinii i-au

văzut împreună prin sat la cumpărături, au cules via, au făcut vin și au făcut

curățenie în casă, fără să fie auziți certându-se.

În același timp, martorele B.N.

și P.E. au declarat că soția inculpatului, după întoarcerea sa din Italia a

arătat oamenilor din st mai multe fotografii, din care a rezultat pentru

persoanele respective, că victima C.G. a avut un comportament imoral în Italia

și pentru acest motiv, au apărut discuții în sat despre soția inculpatului și

despre fotografiile în care ea apărea însoțită de persoane de sex masculin,

inclusiv în sejururi la mare.

Inculpatul a aflat despre

zvonurile care circulau în sat despre soția sa și despre faptul că aceasta ar

fi făcut prostituție în Italia. În ziua de 12 octombrie 2004, inculpatul a mers

la barul A. din localitate, unde se aflau mai mulți consumatori, între care și

tineri care au fost plecați în Italia și cât timp a rămas în bar a observat că

aceștia, în mod evident, își dădeau coate și râdeau de acesta.

Inculpatul a mers acasă,

într-o stare de puternică tulburare și surescitare și a găsit-o pe soția sa în

stare de ebrietate.

Potrivit declarației

inculpatului, singura probă existentă în cauză, deoarece nu a mai fost prezentă

altă persoană la discuția care a avut loc între cei doi soți, acesta a început

să-i reproșeze soției sale comportamentul imoral din Italia și faptul că în

perioada a trei luni cât a stat în Italia el nu a reușit să ia legătura cu ea

prin telefon.

Față de reproșurile

inculpatului, victima a recunoscut pur și simplu că a făcut prostituție în

Italia și că dorește să se despartă de inculpat. Inculpatul și soția sa au

început să se certe și conform declarației inculpatului, soția sa a luat un

scaun și l-a lovit, încât scaunul s-a sfărâmat. Datorită situației deosebit de

tensionată care s-a creat pentru el, inculpatul a luat o bucată din băncuța

respectivă cu care a lovit-o pe soția sa. După aceea inculpatul a început să o

lovească pe aceasta cu pumnii și cu picioarele la întâmplare.

Victima a reușit să iasă din

camera în care se aflau și inculpatul a găsit-o căzută cu fața în jos pe

scările de la intrarea în casă. Inculpatul a ridicat victima de jos, a mers și

a așezat-o în pat, întrebând-o dacă a pățit ceva grav și dacă este nevoie să

solicite ambulanța.

În dimineața zilei

următoare, pe data de 13 octombrie 2004, C.G. s-a trezit din somn fără să acuze

nimic deosebit și i-a cerut inculpatului cafea și băutură. În noaptea următoare

13 octombrie 2004, în jurul orelor 24,00, soția inculpatului s-a simțit foarte

rău, situație în care inculpatul a mers la Spitalul de Psihiatrie din Gâdinți

și a solicitat asistență medicală la domiciliul său. Urmare a acestui demers,

doi asistenți medicali au mers la domiciliul inculpatului și au administrat

soției acestuia un medicament dizolvat într-un pahar cu apă. În momentul când a

luat medicamentul, C.G. a decedat, având capul sprijinit pe brațul

inculpatului.

Din concluziile raportului

medico-legal nr. 117 din 14 octombrie 2004 a rezultat că moartea victimei C.G.

a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic și traumatic la o

politraumatizată cu multiple contuzii plagă epicraniană, epistaxis și fracturi

osoase.

De asemenea, s-a atestat că

leziunile au putut fi produse prin loviri active repetate cu mijloace și

corpuri contondente.

Concluziile raportului

medico-legal s-au corelat cu declarațiile inculpatului care a recunoscut că, în

noaptea de 12 octombrie 2004 a lovit-o în mod repetat pe soția sa, cu o bucată

de lemn care s-a rupt dintr-o băncuță și, de asemenea, cu pumnii și picioarele.

În același sens sunt și

declarațiile martorilor P.I. și P.E., vecini cu casa inculpatului, care au

arătat că, în noaptea de 12 octombrie 2004, după miezul nopții, au ieșit în

curte și au auzit-o țipând pe soția inculpatului care striga „tată, tată”, cu

referire la tatăl inculpatului, persoană în vârstă și bolnavă, care locuiește

împreună cu inculpatul.

Sub aspectul laturii

subiective s-a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a

intenției indirecte, deoarece este evident, în cauză, având în vedere modul în

care s-au derulat evenimentele între cei doi; că inculpatul nu a urmărit să-și

ucidă soția, având doar scopul de a-i aplica o corecție, pentru comportamentul

imoral pe care l-a avut în Italia. În același timp, față de multitudinea și

gravitatea leziunilor produse în zone vitale ale corpului victimei, prin loviri

repetate cu corpuri contondente s-a reținut că inculpatul a avut reprezentarea

faptei sale și a rezultatului, constând în decesul victimei, pe care nu l-a

urmărit, dar a acceptat riscul producerii lui.

În favoarea inculpatului a

fost reținută și circumstanța atenuantă a provocării, în condițiile art. 73 lit.

b) C. pen., reținându-se stare de puternică tulburare și surescitare în care

s-a aflat inculpatul în seara zilei de 12 octombrie 2004, când a suferit o

atingere gravă a demnității sale, iar în această privință, declarațiile

inculpatului și ale martorilor P.E. și B.N. au fost edificatoare.

Intensitatea stării de

tulburare în care s-a aflat inculpatul în momentul faptei a fost analizată și

în contextul comportamentului anterior al inculpatului, care nu a fost cunoscut

în comunitate ca o persoană cu manifestări violente dincolo de limita

certurilor casnice. Aceasta și explică surprinderea pe care toți martorii

audiați în cauză au avut-o la aflarea veștii că inculpatul și-a ucis soția. De

asemenea, analizând cuprinsul referatului de evaluare a rezultat că starea de

tulburare și emoție sub care a acționat inculpatul în momentul faptei a fost

intens potențată și de relațiile conflictuale existente între inculpat și soția

sa, pe baza consumului de alcool, care au devenit un stil de viață în familia

lor, precum și de sentimentele puternice de gelozie încercate de persoana

inculpatului.

Toate aceste aspecte au

format instanței de fond, concluzia clară că în momentul comiterii faptei,

inculpatul s-a aflat sub imperiul unei puternice tulburări și surescitări, prin

atingerea gravă pe care el a considerat că a suferit-o în demnitatea sa, în

cadrul comunității, în contextul în care inculpatul a declarat că în seara

respectivă, încercând să aibă o explicație cu soția sa, aceasta l-a sfidat,

recunoscând că s-a prostituat în Italia și că dorește să-l părăsească.

De asemenea, s-au reținut în

favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante de ordin personal, în temeiul

declarațiilor martorilor și ale concluziilor referatului de evaluare, constând

în lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală constant sinceră și de

regret a faptei și disponibilitatea inculpatului de a munci pentru a-și asigura

existența.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și

inculpatul.

Parchetul a criticat

hotărârea pronunțată de prima instanță pentru nelegalitate și netemeinicie. Sub

primul aspect a susținut că în mod nejustificat s-a reținut în favoarea

inculpatului, circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen., în cauză nefiind îndeplinite cerințele aplicării acestei prevederi

legale, omorârea fiind un act de răzbunare, lipsindu-i caracterul de

spontaneitate specific provocării.

Totodată, parchetul a arătat

că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă în raport cu gravitatea

faptei comise.

La rândul său, inculpatul a

solicitat admiterea apelului, iar pe fond să se reducă pedeapsa aplicată, prin

acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute în

favoarea sa, motivându-și cererea prin aceea că a comis fapta sub impulsul unei

puternice tulburări, după ce a fost ținta ironiilor în barul unde băuse, ironii

determinate de comportamentul imoral al soției sale în perioada cât a fost în

Italia.

Prin decizia penală nr. 144

din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. 1746/2005,

în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva sentinței penale nr. 42 din 7

martie 2005 pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost desființată sentința atacată

cu privire la reținerea prevederilor art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., precum și la cuantumul pedepsei și reținând cauza pentru rejudecare

și în fond:

A fost înlăturată aplicarea

prevederilor art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și s-a

majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani închisoare la 12 ani

închisoare.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

În baza art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.C.,

deținut în Penitenciarul Bacău, împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 381 C. proc.

pen., s-a dedus în continuare arestul preventiv de la 7 martie 2005 până la

data prezentei decizii și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost

menținută măsura arestării inculpatului.

Onorariul pentru apărătorul

numit din oficiu în sumă de 400.000 lei a-a avansat din fondurile Ministerului

Justiției și a fost inclus în cheltuielile judiciare.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la 700.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, prin

rechizitoriul nr. 902/ P din 8 noiembrie 2004, a dispus trimiterea în judecată

a inculpatului C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., fapta acestuia constând în

aceea că în noaptea de 12 octombrie 2004 și-a lovit în mod repetat soția, cu

pumnii, picioarele și cu o șipcă, pe care a rupt-o de la o băncuță de lemn, iar

în urma leziunilor grave provocate, aceasta a decedat în ziua de 13 octombrie 2004.

Cu ocazia cercetării

judecătorești, instanța de fond a audiat inculpatul și martorii din lucrări,

respectiv P.I., P.E. și B.N., dispunând, totodată și efectuarea unui referat de

evaluare de către S.R.S. de pe lângă Tribunalul Neamț.

Analizând toate probele

administrate, atât la urmărirea penală, cât și la instanță a constatat că prin

hotărârea pronunțată a fost susținută o situație de fapt greșită, nesusținută

de probe.

Astfel, deși se fac referiri

la ironiile unor tineri din barul A. la adresa inculpatului, nici o persoană

din cele „care râdeau și-și dădeau coate”, nu a fost indicată de către inculpat

spre a fi audiată și a da amănunte despre cele întâmplate în seara respectivă.

Totodată, deși nici un

martor ocular nu a asistat la cearta soților C., care a degenerat, totuși

declarația inculpatului este acceptată ca fiind credibilă, atât cu privire la

motivul scandalului, atitudinea victimei, cât și la varianta inventată de acesta

referitoare la lovirea sa de către victimă cu un scaun, care s-ar fi rupt.

Dacă cele menționate de

inculpat ar fi fost reale, acesta în mod cert ar fi solicitat să fie examinat

de un medic legist, știind că actul medico-legal i-ar fi profitat.

Totodată, dacă ar fi existat

acele fotografii compromițătoare ale soției sale, în mod sigur acestea ar fi

fost depuse la dosar, ca probă în favoarea sa.

Interpretând corect probele

de la dosar a rezultat că inculpatul consuma excesiv băuturi alcoolice și pe

acest fond devenea violent, atât față de soția sa, cât și față de tatăl său.

Chiar dacă cetățenii din

localitatea unde acesta locuia, îl percepeau ca pe un om harnic, conduita sa în

familie, trebuie analizată prin prisma persoanelor foarte apropiate care au dat

detalii cu privire la comportarea acestuia în mediul familial. În acest sens,

există la dosar, atât declarațiile celor trei copii ai victimei, cât și ai

tatălui acestuia, care l-au caracterizat nefavorabil, aspect preluat de altfel

și de S.R.

Din cele declarate de

membrii familiei sale a rezultat că atitudinea violentă a inculpatului din ziua

de 12 octombrie 2004 nu a fost singulară, ci s-a înscris în obișnuința

acestuia, ca atunci când se îmbăta să-și bată soția, numai că de data aceasta a

depășit orice măsură, leziunile grave provocate, conducând la deces. Așa cum a

rezultat din raportul medico-legal, moartea sus-numitei C.G. a fost violentă,

datorându-se șocului hemoragic și traumatic, victima fiind politraumatizată cu

multiple contuzii, plagă epicraniană, epistaxis și fracturi osoase.

Relațiile conflictuale

dintre inculpat și victimă, circumstanțele generale ale comiterii infracțiunii

nu au putut fundamenta concluzia existenței provocării, chiar dacă ele au

sugerat momente de încordare și enervare, condițiile scuzei provocării sunt

foarte exact reglementate de lege, nefiind suficient ca inculpatul să fi fost

sub imperiul unei tulburări în momentele critice, cerându-se ca aceste

tulburări să fie puternice și determinate de acțiuni concret și clar definite

prin lege, întreprinse de victimă.

Probele ce trebuie să

demonstreze toate aceste condiții, trebuie să fie concrete și convingătoare,

ceea ce în speță nu există.

De altfel, chiar din

declarația inculpatului a rezultat că au mai fost perioade când au fost

despărțiți, prin plecare în mai multe rânduri de către el, în străinătate, așa

că și cesta este un argument că nu s-a justificat la data comiterii faptei

așa-zisă criză de gelozie.

Față de cele arătate,

instanța de apel a apreciat ca nejustificată reținerea în favoarea inculpatului

a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., însă ținând seama că

inculpatul este infractor primar și a regretat fapta comisă, indiferent de

mobil a menținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., dar a

majorat pedeapsa, considerând că scopul acesteia nu va putea fi realizat prin

cuantumul foarte mic aplicat de instanța de fond.

Pentru motivele arătate a

apărut ca nefondat apelul inculpatului.

În considerentele deciziei

s-au făcut referiri la celelalte prevederi legale corespunzătoare măsurilor

dispuse.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs inculpatul C.C., fără a arăta în scris

motivele.

Apărătorul recurentului

inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei în

cuantumul aplicat de prima instanță și în consecință, admiterea recursului,

casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și menținerea sentinței dată de

instanța de fond.

În ultimul cuvânt,

recurentul inculpat a arătat că soția sa a fost plecată în Italia și a adus

bunuri a căror valoare era mare în raport cu câștigurile sale, i-au fost

adresate cuvinte jignitoare de către victimă, și lovit de aceasta cu un scaun

în picioare, l-a zgâriat, apoi el i-a dat cu pumnii și picioarele, a căzut pe

scări, aflându-se în stare de ebrietate, ca urmare a consumului de băuturi

alcoolice, a doua oară i-au fost adresate cuvinte jignitoare, a chemat un

asistent medical, învederând că soția sa a murit a treia zi și că fapta sa nu a

fost intenționată.

Examinând recursul declarat

de inculpatul C.C. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca

fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel nu a

stabilit în mod corect contribuția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de

omor calificat pentru care a fost trimis în judecată, nefiind examinată în

concret starea psihică în care acesta s-a aflat în contextul împrejurărilor

comiterii infracțiunii.

Astfel, Înalta Curte

consideră că prima instanță de control judiciar nu a dat eficiență

dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea

probelor sub aspectul stabilirii condițiilor în care inculpatul a săvârșit

infracțiunea, înlăturând eronat, doar pe baza unor prezumții, afirmațiile

constante ale inculpatului C.C. cu privire la mobilul, natura actului

provocator al victimei, condițiile în care aceasta a acționat, apreciind

inexistența probelor care să susțină apărările inculpatului, respectiv a

fotografiilor care evidențiau compania victimei în Italia, a unor martori

oculari care să ateste modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, a unor

acte medico-legale cu privire la leziunile pretins a fi produse de victimă

inculpatului.

Așa cum rezultă din dosarul

cauzei, declarațiile inculpatului C.C. date atât în cursul urmăririi penale,

cât și în faza cercetării judecătorești (declarația inculpatului la parchet, în

prezența avocatului, filele și declarația inculpatului la instanța de fond,

asistat de avocat) evidențiază în mod constant aceeași poziție cu privire la

împrejurările comiterii infracțiunii, ceea ce îi conferă un grad ridicat de

credibilitate, în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită în

domiciliul conjugal, fără participarea directă a altor persoane.

În conținutul declarațiilor

date, inculpatul a relevat că soția a fost plecată în străinătate pentru a

munci, în Italia, de unde a venit cu bunuri a căror valoare importantă nu era

justificată în raport cu veniturile obținute, împrejurare la care s-a adăugat

suspiciunea existenței unui comportament imoral al acesteia, care a condus la o

reacție din partea unor membrii ai comunității, contribuind la atingerea gravă

a demnității inculpatului, prin producerea unei stări de tulburare, agravată și

de discuția avută cu victima, la reproșul privind comportamentul avut în

străinătate, aceasta adresându-i cuvinte jignitoare, confirmând comportamentul

avut în Italia, lovindu-l cu un scaun, după care inculpatul a lovit-o la

întâmplare cu pumnii și picioarele.

Existența fotografiilor pe

care victima le-a făcut în Italia este atestată de martora P.E., în declarația

de la instanța de fond, în care menționează că „personal am văzut pe victima C.G.

arătând poze făcute în Italia, inclusiv sejururi la mare împreună cu alte peroane

de sex masculin, care l-au deranjat și l-au iritat pe inculpat”.

De asemenea, martora B.N. a

precizat că, deși personal nu a văzut aceste poze, au apărut discuții în sat

despre aceste poze și despre faptul că soția inculpatului nu ar fi avut un

comportament corect în Italia. Aceeași martoră afirmă că „o consider vinovată

pe victimă pentru că a venit și s-a lăudat cu aceste poze. Din acest motiv au

apărut și discuțiile dintre ea și C.C.”

Astfel, declarațiile

martorelor mai sus arătate se coroborează cu declarațiile inculpatului,

confirmând poziția constantă a acestuia referitoare la existența unei

împrejurări care a contribuit la data săvârșirii infracțiunii, la producerea

unei puternice tulburări determinată de natura actului provocator, respectiv a

unui comportament imoral al victimei generator de reacții care au lezat

demnitatea inculpatului.

Pe de altă parte inculpatul C.C.

este cunoscut în comunitate ca fiind un om gospodar, care este solicitat de

vecini în mod ocazional pentru treburi gospodărești, a desfășurat munci

lucrative la sârbi și turci, până în anul 2000, când s-a întors în țară și a

prestat munci agricole, erau consumatori de alcool, atât el, cât și soția sa,

acest consum devenind un stil de stil de viață favorizant în comiterea

infracțiunii, la care s-a adăugat un puternic sentiment de gelozie al

inculpatului. Inculpatul nu are antecedente penale, anterior a fost condamnat

la 6 luni închisoare cu muncă corecțională pentru complicitate la furt din

avutul obștesc în anul 1986, fiind amnistiat prin Decretul nr. 11/1998, aspectele

prezentate conturând profilul personalității inculpatului, fiind evidențiate de

referatul de evaluare întocmit de S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Neamț.

Totodată în declarațiile

martorelor G.F., C.M., fiicele inculpatului și victimei și în declarația

martorului C.C., tatăl inculpatului sunt menționate aspecte de personalitate a

inculpatului, referitoare la consumul de alcool, gelozia acestuia, existența

certurilor, agresarea victimei, ce confirmă cele atestate în referatul de

evaluare întocmit.

Înalta Curte consideră că

instanța de apel în mod greșit a înlăturat reținerea circumstanței atenuante

legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și cu toate că a

menținut aplicarea circumstanțelor judiciare, pedeapsa majorată dispusă nu a

fost just individualizată.

Din analiza cauzei rezultă,

că instanța de fond a făcut un riguros examen al condițiilor în care inculpatul

C.C. a săvârșit infracțiunea, constatând că acesta a acționat pe fondul unei

puternice tulburări determinată de lezarea demnității sale, ca urmare a

comportamentului victimei în Italia, ce a fost dovedit prin probele

administrate, în contextul și a altor factori contributivi, consumul de alcool,

gelozia dar și a unui comportament pozitiv al inculpatului, în comunitate

anterior săvârșirii infracțiunii.

Așadar, inculpatul a comis

infracțiunea de omor calificat, însă în stare de provocare din partea victimei,

evidențiată în plan psihic, prin tulburarea puternică produsă, urmare nu numai

efectelor lezante a demnității inculpatului, prin atingerea adusă

onorabilității familiei sale, în condițiile în care inculpatul era cunoscut ca

un bun gospodar, dar și injuriilor adresate de victimă la reproșurile făcute și

chiar a unor acte de violență, din partea acesteia, precum și celorlalți

factori contributivi, respectiv consumului de alcool, ce caracteriza stilul de

viață al familiei C., a geloziei, violenței familiale evaluate, în raport și cu

gradul de instrucție al inculpatului.

Înalta Curte apreciază că a

fost dovedit gradul de intensitate al tulburării în care s-a aflat inculpatul

la momentul săvârșii infracțiunii, în funcție și de tipul de personalitate al

acestuia neafectată de o sensibilitate excesivă, grad determinat de asocierea

factorilor evidențiați, între care există o relație directă, ce a condus la

reducerea autocontrolului inculpatului, riposta concretizându-se în lovirea

victimei cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni, ce au avut drept

consecință moartea violentă a acesteia, rezultat care însumează și contribuția

ei.

Astfel, prin reținerea atât

a circumstanței atenuante legale a provocării, cât și a circumstanțelor

judiciare cuprinse în art. 74 C. pen., apreciate ca fiind incidente în mod

distinct, instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei

aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului și modalității de executare.

În raport cu cele arătate,

Înalta Curte consideră că prima instanță a examinat plural nu numai criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., pe care le-a adecvat cauzal, dar a dat

eficiență și celorlalte circumstanțe mai sus menționate, stabilind un cuantum

al pedepsei sub minimul special legal pentru infracțiunea reținută în sarcina

inculpatului, ca efect și al prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2)

C. pen., respectiv de 8 ani închisoare care reflectă gravitatea faptei, dar și

circumstanțele reale și personale în care s-a comis infracțiunea.

Prin cuantumul și

modalitatea de executare a pedepsei, privativă de libertate arătate, s-a

apreciat corect de către instanța de fond că pot fi realizate scopurile

pedepsei, de exemplaritate, dar și de reeducare, iar prin includerea

inculpatului într-un program care să-i dezvolte abilitățile sociale, ar putea

crește șansele acestuia de reintegrare, așa cum se arată și în referatul de

evaluare aflat la dosar.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va

admite recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 144

din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Se va casa decizia atacată

și se va menține sentința penală nr. 42/ P din 7 martie 2005 a Tribunalului

Neamț.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 octombrie 2004 la

30 iunie 2005.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 144 din 19 aprilie 2005 a Curții

de Apel Bacău.

Casează decizia atacată și

menține sentința penală nr. 42/ P din 7 martie 2005 a Tribunalului Neamț.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 octombrie 2004 la 30 iunie

2005.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 iunie 2005.