ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4012/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42/ P din 7 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 1665/P/2004, a fost condamnat inculpatul C.C., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicare art. 73 lit. b), art. 74 C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. A fost aplicată inculpatului, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata a 2 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii. S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii, perioada arestării preventive, începând cu data de 14 octombrie 2004 și până la data pronunțării sentinței, respectiv 7 martie 2005. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a confiscării speciale a unei șipci (leaț de băncuță), configurată în fotografia judiciară. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare în urmărirea penală și în cercetarea judecătorească a cauzei. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul C.C.

a fost căsătorit cu victima C.G., ambii având domiciliul în comuna Gâdinți, județul Neamț. Inculpatul a avut relații de familie normale cu soția sa și din căsătoria lor au rezultat trei copii majori. La începutul verii anului 2004, soția inculpatului a plecat să muncească în Italia și după aproximativ 3 luni, pe data de 2 septembrie 2004, s-a întors la domiciliul comun. Conform declarațiilor inculpatului, acesta a fost intrigat să constate că soția lui, C.G. a venit din Italia, cu mulți bani și cu bunuri de valoare importantă, care nu se puteau justifica numai prin venituri realizate din muncă. De asemenea, martora P.E., vecină cu casa inculpatului a arătat că inculpatul nu a fost de acord cu plecarea soției sale în Italia, motiv pentru care martora i-a auzit certându-e în dese rânduri.

În perioada care a urmat după întoarcerea soției, inculpatul s-a înțeles bine cu aceasta și vecinii i-au văzut împreună prin sat la cumpărături, au cules via, au făcut vin și au făcut curățenie în casă, fără să fie auziți certându-se. În același timp, martorele B.N. și P.E. au declarat că soția inculpatului, după întoarcerea sa din Italia a arătat oamenilor din st mai multe fotografii, din care a rezultat pentru persoanele respective, că victima C.G. a avut un comportament imoral în Italia și pentru acest motiv, au apărut discuții în sat despre soția inculpatului și despre fotografiile în care ea apărea însoțită de persoane de sex masculin, inclusiv în sejururi la mare. Inculpatul a aflat despre zvonurile care circulau în sat despre soția sa și despre faptul că aceasta ar fi făcut prostituție în Italia.

În ziua de 12 octombrie 2004, inculpatul a mers la barul A. din localitate, unde se aflau mai mulți consumatori, între care și tineri care au fost plecați în Italia și cât timp a rămas în bar a observat că aceștia, în mod evident, își dădeau coate și râdeau de acesta. Inculpatul a mers acasă, într-o stare de puternică tulburare și surescitare și a găsit-o pe soția sa în stare de ebrietate. Potrivit declarației inculpatului, singura probă existentă în cauză, deoarece nu a mai fost prezentă altă persoană la discuția care a avut loc între cei doi soți, acesta a început să-i reproșeze soției sale comportamentul imoral din Italia și faptul că în perioada a trei luni cât a stat în Italia el nu a reușit să ia legătura cu ea prin telefon.

Față de reproșurile inculpatului, victima a recunoscut pur și simplu că a făcut prostituție în Italia și că dorește să se despartă de inculpat. Inculpatul și soția sa au început să se certe și conform declarației inculpatului, soția sa a luat un scaun și l-a lovit, încât scaunul s-a sfărâmat. Datorită situației deosebit de tensionată care s-a creat pentru el, inculpatul a luat o bucată din băncuța respectivă cu care a lovit-o pe soția sa. După aceea inculpatul a început să o lovească pe aceasta cu pumnii și cu picioarele la întâmplare. Victima a reușit să iasă din camera în care se aflau și inculpatul a găsit-o căzută cu fața în jos pe scările de la intrarea în casă. Inculpatul a ridicat victima de jos, a mers și a așezat-o în pat, întrebând-o dacă a pățit ceva grav și dacă este nevoie să solicite ambulanța.

În dimineața zilei următoare, pe data de 13 octombrie 2004, C.G. s-a trezit din somn fără să acuze nimic deosebit și i-a cerut inculpatului cafea și băutură. În noaptea următoare 13 octombrie 2004, în jurul orelor 24,00, soția inculpatului s-a simțit foarte rău, situație în care inculpatul a mers la Spitalul de Psihiatrie din Gâdinți și a solicitat asistență medicală la domiciliul său. Urmare a acestui demers, doi asistenți medicali au mers la domiciliul inculpatului și au administrat soției acestuia un medicament dizolvat într-un pahar cu apă. În momentul când a luat medicamentul, C.G. a decedat, având capul sprijinit pe brațul inculpatului. Din concluziile raportului medico-legal nr. 117 din 14 octombrie 2004 a rezultat că moartea victimei C.G.

a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic și traumatic la o politraumatizată cu multiple contuzii plagă epicraniană, epistaxis și fracturi osoase. De asemenea, s-a atestat că leziunile au putut fi produse prin loviri active repetate cu mijloace și corpuri contondente. Concluziile raportului medico-legal s-au corelat cu declarațiile inculpatului care a recunoscut că, în noaptea de 12 octombrie 2004 a lovit-o în mod repetat pe soția sa, cu o bucată de lemn care s-a rupt dintr-o băncuță și, de asemenea, cu pumnii și picioarele. În același sens sunt și declarațiile martorilor P.I. și P.E., vecini cu casa inculpatului, care au arătat că, în noaptea de 12 octombrie 2004, după miezul nopții, au ieșit în curte și au auzit-o țipând pe soția inculpatului care striga „tată, tată”, cu referire la tatăl inculpatului, persoană în vârstă și bolnavă, care locuiește împreună cu inculpatul.

Sub aspectul laturii subiective s-a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte, deoarece este evident, în cauză, având în vedere modul în care s-au derulat evenimentele între cei doi; că inculpatul nu a urmărit să-și ucidă soția, având doar scopul de a-i aplica o corecție, pentru comportamentul imoral pe care l-a avut în Italia. În același timp, față de multitudinea și gravitatea leziunilor produse în zone vitale ale corpului victimei, prin loviri repetate cu corpuri contondente s-a reținut că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a rezultatului, constând în decesul victimei, pe care nu l-a urmărit, dar a acceptat riscul producerii lui.

În favoarea inculpatului a fost reținută și circumstanța atenuantă a provocării, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., reținându-se stare de puternică tulburare și surescitare în care s-a aflat inculpatul în seara zilei de 12 octombrie 2004, când a suferit o atingere gravă a demnității sale, iar în această privință, declarațiile inculpatului și ale martorilor P.E. și B.N. au fost edificatoare. Intensitatea stării de tulburare în care s-a aflat inculpatul în momentul faptei a fost analizată și în contextul comportamentului anterior al inculpatului, care nu a fost cunoscut în comunitate ca o persoană cu manifestări violente dincolo de limita certurilor casnice. Aceasta și explică surprinderea pe care toți martorii audiați în cauză au avut-o la aflarea veștii că inculpatul și-a ucis soția.

De asemenea, analizând cuprinsul referatului de evaluare a rezultat că starea de tulburare și emoție sub care a acționat inculpatul în momentul faptei a fost intens potențată și de relațiile conflictuale existente între inculpat și soția sa, pe baza consumului de alcool, care au devenit un stil de viață în familia lor, precum și de sentimentele puternice de gelozie încercate de persoana inculpatului. Toate aceste aspecte au format instanței de fond, concluzia clară că în momentul comiterii faptei, inculpatul s-a aflat sub imperiul unei puternice tulburări și surescitări, prin atingerea gravă pe care el a considerat că a suferit-o în demnitatea sa, în cadrul comunității, în contextul în care inculpatul a declarat că în seara respectivă, încercând să aibă o explicație cu soția sa, aceasta l-a sfidat, recunoscând că s-a prostituat în Italia și că dorește să-l părăsească.

De asemenea, s-au reținut în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante de ordin personal, în temeiul declarațiilor martorilor și ale concluziilor referatului de evaluare, constând în lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală constant sinceră și de regret a faptei și disponibilitatea inculpatului de a munci pentru a-și asigura existența. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul. Parchetul a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță pentru nelegalitate și netemeinicie. Sub primul aspect a susținut că în mod nejustificat s-a reținut în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în cauză nefiind îndeplinite cerințele aplicării acestei prevederi legale, omorârea fiind un act de răzbunare, lipsindu-i caracterul de spontaneitate specific provocării.

Totodată, parchetul a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă în raport cu gravitatea faptei comise. La rândul său, inculpatul a solicitat admiterea apelului, iar pe fond să se reducă pedeapsa aplicată, prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, motivându-și cererea prin aceea că a comis fapta sub impulsul unei puternice tulburări, după ce a fost ținta ironiilor în barul unde băuse, ironii determinate de comportamentul imoral al soției sale în perioada cât a fost în Italia. Prin decizia penală nr. 144 din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. 1746/2005, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva sentinței penale nr. 42 din 7 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost desființată sentința atacată cu privire la reținerea prevederilor art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și la cuantumul pedepsei și reținând cauza pentru rejudecare și în fond: A fost înlăturată aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.C., deținut în Penitenciarul Bacău, împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus în continuare arestul preventiv de la 7 martie 2005 până la data prezentei decizii și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării inculpatului. Onorariul pentru apărătorul numit din oficiu în sumă de 400.000 lei a-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și a fost inclus în cheltuielile judiciare. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, prin rechizitoriul nr. 902/ P din 8 noiembrie 2004, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., fapta acestuia constând în aceea că în noaptea de 12 octombrie 2004 și-a lovit în mod repetat soția, cu pumnii, picioarele și cu o șipcă, pe care a rupt-o de la o băncuță de lemn, iar în urma leziunilor grave provocate, aceasta a decedat în ziua de 13 octombrie 2004. Cu ocazia cercetării judecătorești, instanța de fond a audiat inculpatul și martorii din lucrări, respectiv P.I., P.E. și B.N., dispunând, totodată și efectuarea unui referat de evaluare de către S.R.S.

de pe lângă Tribunalul Neamț. Analizând toate probele administrate, atât la urmărirea penală, cât și la instanță a constatat că prin hotărârea pronunțată a fost susținută o situație de fapt greșită, nesusținută de probe. Astfel, deși se fac referiri la ironiile unor tineri din barul A. la adresa inculpatului, nici o persoană din cele „care râdeau și-și dădeau coate”, nu a fost indicată de către inculpat spre a fi audiată și a da amănunte despre cele întâmplate în seara respectivă. Totodată, deși nici un martor ocular nu a asistat la cearta soților C., care a degenerat, totuși declarația inculpatului este acceptată ca fiind credibilă, atât cu privire la motivul scandalului, atitudinea victimei, cât și la varianta inventată de acesta referitoare la lovirea sa de către victimă cu un scaun, care s-ar fi rupt.

Dacă cele menționate de inculpat ar fi fost reale, acesta în mod cert ar fi solicitat să fie examinat de un medic legist, știind că actul medico-legal i-ar fi profitat. Totodată, dacă ar fi existat acele fotografii compromițătoare ale soției sale, în mod sigur acestea ar fi fost depuse la dosar, ca probă în favoarea sa. Interpretând corect probele de la dosar a rezultat că inculpatul consuma excesiv băuturi alcoolice și pe acest fond devenea violent, atât față de soția sa, cât și față de tatăl său. Chiar dacă cetățenii din localitatea unde acesta locuia, îl percepeau ca pe un om harnic, conduita sa în familie, trebuie analizată prin prisma persoanelor foarte apropiate care au dat detalii cu privire la comportarea acestuia în mediul familial.

În acest sens, există la dosar, atât declarațiile celor trei copii ai victimei, cât și ai tatălui acestuia, care l-au caracterizat nefavorabil, aspect preluat de altfel și de S.R. Din cele declarate de membrii familiei sale a rezultat că atitudinea violentă a inculpatului din ziua de 12 octombrie 2004 nu a fost singulară, ci s-a înscris în obișnuința acestuia, ca atunci când se îmbăta să-și bată soția, numai că de data aceasta a depășit orice măsură, leziunile grave provocate, conducând la deces. Așa cum a rezultat din raportul medico-legal, moartea sus-numitei C.G. a fost violentă, datorându-se șocului hemoragic și traumatic, victima fiind politraumatizată cu multiple contuzii, plagă epicraniană, epistaxis și fracturi osoase.

Relațiile conflictuale dintre inculpat și victimă, circumstanțele generale ale comiterii infracțiunii nu au putut fundamenta concluzia existenței provocării, chiar dacă ele au sugerat momente de încordare și enervare, condițiile scuzei provocării sunt foarte exact reglementate de lege, nefiind suficient ca inculpatul să fi fost sub imperiul unei tulburări în momentele critice, cerându-se ca aceste tulburări să fie puternice și determinate de acțiuni concret și clar definite prin lege, întreprinse de victimă. Probele ce trebuie să demonstreze toate aceste condiții, trebuie să fie concrete și convingătoare, ceea ce în speță nu există. De altfel, chiar din declarația inculpatului a rezultat că au mai fost perioade când au fost despărțiți, prin plecare în mai multe rânduri de către el, în străinătate, așa că și cesta este un argument că nu s-a justificat la data comiterii faptei așa-zisă criză de gelozie.

Față de cele arătate, instanța de apel a apreciat ca nejustificată reținerea în favoarea inculpatului a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., însă ținând seama că inculpatul este infractor primar și a regretat fapta comisă, indiferent de mobil a menținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., dar a majorat pedeapsa, considerând că scopul acesteia nu va putea fi realizat prin cuantumul foarte mic aplicat de instanța de fond. Pentru motivele arătate a apărut ca nefondat apelul inculpatului. În considerentele deciziei s-au făcut referiri la celelalte prevederi legale corespunzătoare măsurilor dispuse. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul C.C., fără a arăta în scris motivele.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei în cuantumul aplicat de prima instanță și în consecință, admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și menținerea sentinței dată de instanța de fond. În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a arătat că soția sa a fost plecată în Italia și a adus bunuri a căror valoare era mare în raport cu câștigurile sale, i-au fost adresate cuvinte jignitoare de către victimă, și lovit de aceasta cu un scaun în picioare, l-a zgâriat, apoi el i-a dat cu pumnii și picioarele, a căzut pe scări, aflându-se în stare de ebrietate, ca urmare a consumului de băuturi alcoolice, a doua oară i-au fost adresate cuvinte jignitoare, a chemat un asistent medical, învederând că soția sa a murit a treia zi și că fapta sa nu a fost intenționată.

Examinând recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel nu a stabilit în mod corect contribuția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor calificat pentru care a fost trimis în judecată, nefiind examinată în concret starea psihică în care acesta s-a aflat în contextul împrejurărilor comiterii infracțiunii. Astfel, Înalta Curte consideră că prima instanță de control judiciar nu a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor sub aspectul stabilirii condițiilor în care inculpatul a săvârșit infracțiunea, înlăturând eronat, doar pe baza unor prezumții, afirmațiile constante ale inculpatului C.C. cu privire la mobilul, natura actului provocator al victimei, condițiile în care aceasta a acționat, apreciind inexistența probelor care să susțină apărările inculpatului, respectiv a fotografiilor care evidențiau compania victimei în Italia, a unor martori oculari care să ateste modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, a unor acte medico-legale cu privire la leziunile pretins a fi produse de victimă inculpatului. Așa cum rezultă din dosarul cauzei, declarațiile inculpatului C.C.

date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești (declarația inculpatului la parchet, în prezența avocatului, filele și declarația inculpatului la instanța de fond, asistat de avocat) evidențiază în mod constant aceeași poziție cu privire la împrejurările comiterii infracțiunii, ceea ce îi conferă un grad ridicat de credibilitate, în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită în domiciliul conjugal, fără participarea directă a altor persoane.

În conținutul declarațiilor date, inculpatul a relevat că soția a fost plecată în străinătate pentru a munci, în Italia, de unde a venit cu bunuri a căror valoare importantă nu era justificată în raport cu veniturile obținute, împrejurare la care s-a adăugat suspiciunea existenței unui comportament imoral al acesteia, care a condus la o reacție din partea unor membrii ai comunității, contribuind la atingerea gravă a demnității inculpatului, prin producerea unei stări de tulburare, agravată și de discuția avută cu victima, la reproșul privind comportamentul avut în străinătate, aceasta adresându-i cuvinte jignitoare, confirmând comportamentul avut în Italia, lovindu-l cu un scaun, după care inculpatul a lovit-o la întâmplare cu pumnii și picioarele.

Existența fotografiilor pe care victima le-a făcut în Italia este atestată de martora P.E., în declarația de la instanța de fond, în care menționează că „personal am văzut pe victima C.G. arătând poze făcute în Italia, inclusiv sejururi la mare împreună cu alte peroane de sex masculin, care l-au deranjat și l-au iritat pe inculpat”. De asemenea, martora B.N. a precizat că, deși personal nu a văzut aceste poze, au apărut discuții în sat despre aceste poze și despre faptul că soția inculpatului nu ar fi avut un comportament corect în Italia. Aceeași martoră afirmă că „o consider vinovată pe victimă pentru că a venit și s-a lăudat cu aceste poze.

Din acest motiv au apărut și discuțiile dintre ea și C.C.” Astfel, declarațiile martorelor mai sus arătate se coroborează cu declarațiile inculpatului, confirmând poziția constantă a acestuia referitoare la existența unei împrejurări care a contribuit la data săvârșirii infracțiunii, la producerea unei puternice tulburări determinată de natura actului provocator, respectiv a unui comportament imoral al victimei generator de reacții care au lezat demnitatea inculpatului. Pe de altă parte inculpatul C.C. este cunoscut în comunitate ca fiind un om gospodar, care este solicitat de vecini în mod ocazional pentru treburi gospodărești, a desfășurat munci lucrative la sârbi și turci, până în anul 2000, când s-a întors în țară și a prestat munci agricole, erau consumatori de alcool, atât el, cât și soția sa, acest consum devenind un stil de stil de viață favorizant în comiterea infracțiunii, la care s-a adăugat un puternic sentiment de gelozie al inculpatului.

Inculpatul nu are antecedente penale, anterior a fost condamnat la 6 luni închisoare cu muncă corecțională pentru complicitate la furt din avutul obștesc în anul 1986, fiind amnistiat prin Decretul nr. 11/1998, aspectele prezentate conturând profilul personalității inculpatului, fiind evidențiate de referatul de evaluare întocmit de S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Neamț. Totodată în declarațiile martorelor G.F., C.M., fiicele inculpatului și victimei și în declarația martorului C.C., tatăl inculpatului sunt menționate aspecte de personalitate a inculpatului, referitoare la consumul de alcool, gelozia acestuia, existența certurilor, agresarea victimei, ce confirmă cele atestate în referatul de evaluare întocmit.

Înalta Curte consideră că instanța de apel în mod greșit a înlăturat reținerea circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și cu toate că a menținut aplicarea circumstanțelor judiciare, pedeapsa majorată dispusă nu a fost just individualizată. Din analiza cauzei rezultă, că instanța de fond a făcut un riguros examen al condițiilor în care inculpatul C.C. a săvârșit infracțiunea, constatând că acesta a acționat pe fondul unei puternice tulburări determinată de lezarea demnității sale, ca urmare a comportamentului victimei în Italia, ce a fost dovedit prin probele administrate, în contextul și a altor factori contributivi, consumul de alcool, gelozia dar și a unui comportament pozitiv al inculpatului, în comunitate anterior săvârșirii infracțiunii.

Așadar, inculpatul a comis infracțiunea de omor calificat, însă în stare de provocare din partea victimei, evidențiată în plan psihic, prin tulburarea puternică produsă, urmare nu numai efectelor lezante a demnității inculpatului, prin atingerea adusă onorabilității familiei sale, în condițiile în care inculpatul era cunoscut ca un bun gospodar, dar și injuriilor adresate de victimă la reproșurile făcute și chiar a unor acte de violență, din partea acesteia, precum și celorlalți factori contributivi, respectiv consumului de alcool, ce caracteriza stilul de viață al familiei C., a geloziei, violenței familiale evaluate, în raport și cu gradul de instrucție al inculpatului.

Înalta Curte apreciază că a fost dovedit gradul de intensitate al tulburării în care s-a aflat inculpatul la momentul săvârșii infracțiunii, în funcție și de tipul de personalitate al acestuia neafectată de o sensibilitate excesivă, grad determinat de asocierea factorilor evidențiați, între care există o relație directă, ce a condus la reducerea autocontrolului inculpatului, riposta concretizându-se în lovirea victimei cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni, ce au avut drept consecință moartea violentă a acesteia, rezultat care însumează și contribuția ei. Astfel, prin reținerea atât a circumstanței atenuante legale a provocării, cât și a circumstanțelor judiciare cuprinse în art. 74 C. pen., apreciate ca fiind incidente în mod distinct, instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului și modalității de executare.

În raport cu cele arătate, Înalta Curte consideră că prima instanță a examinat plural nu numai criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pe care le-a adecvat cauzal, dar a dat eficiență și celorlalte circumstanțe mai sus menționate, stabilind un cuantum al pedepsei sub minimul special legal pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, ca efect și al prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., respectiv de 8 ani închisoare care reflectă gravitatea faptei, dar și circumstanțele reale și personale în care s-a comis infracțiunea. Prin cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, privativă de libertate arătate, s-a apreciat corect de către instanța de fond că pot fi realizate scopurile pedepsei, de exemplaritate, dar și de reeducare, iar prin includerea inculpatului într-un program care să-i dezvolte abilitățile sociale, ar putea crește șansele acestuia de reintegrare, așa cum se arată și în referatul de evaluare aflat la dosar.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 144 din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Bacău. Se va casa decizia atacată și se va menține sentința penală nr. 42/ P din 7 martie 2005 a Tribunalului Neamț. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 octombrie 2004 la 30 iunie 2005. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 144 din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Bacău. Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 42/ P din 7 martie 2005 a Tribunalului Neamț. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 octombrie 2004 la 30 iunie 2005. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2005.