ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4655/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.I.F. T. SA a chemat în

judecată pe pârâta SC R. SA Buzău, solicitând plata sumei de 3.495.683.063 lei,

reprezentând dividende neîncasate pe perioada 1997 – 1999, actualizate cu

indicele de inflație și dobânda legală.

Tribunalul Brașov, prin sentința

civilă nr. 4237/ C din 29 octombrie 2003, a admis în parte acțiunea și a

obligat pe pârâtă la plata sumelor de 2.166.322.670 lei daune constând în rata

inflației dividendelor neachitate, 822.920.721 lei dobânda legală și 99.501.831

lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr.

12/ Ap din 29 ianuarie 2004, a admis apelurile declarate de reclamantă și

pârâtă, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă judecare,

la Tribunalul Buzău, sediul principal al societății pârâte, fiind în raza de

competență teritorială a acestui tribunal.

Prin sentința nr. 480 din 12 mai

2004, Tribunalul Buzău, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune

privind actualizarea și dobânda pentru dividendele aferente anilor 1997 – 1998,

a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtă la 2.164.322.670 lei, cu titlu

de daune constând în rata inflației, la 822.920.831 lei dobânzi și la

99.501.831 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond, a reținut în

esență, că datoria comercială a pârâtei consta în dividende neachitate la

termen, care reprezintă atât paguba datorată cât și beneficiul nerealizat, rata

inflației acoperind dauna efectivă, la care se adaugă dobânzile care curg de

drept.

Curtea de Apel Ploiești, soluționând

apelurile declarate de părți, prin decizia nr. 773 din 3 noiembrie 2004, a

admis cererea pârâtei, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a

menținut obligația de plată pentru suma de 718.667.234 lei cu titlu de daune și

25.418.344 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, a obligat pe

reclamantă la 12.634.172 lei cheltuieli de judecată în apel și a respins

cererea reclamantei, ca nefondată.

Instanța de apel a reținut că

tribunalul a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1084 C. civ.;

obligația constând într-o sumă de bani, norma aplicabilă este art. 1088 C. civ.,

astfel încât la obligațiile în bani daunele interese pentru neexecutare

cuprinzând numai dobânda. Iar față de convenția de eșalonare a debitului și

plata parțială a acestuia, datoria pârâtei pentru plata cu întârziere a

dividendelor este de 718.667.234 lei.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, părțile au declarat recurs.

Reclamanta, întemeindu-și cererea pe

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., a susținut că instanța de

apel a ignorat prevederile art. 67 și art. 119 din Legea nr. 31/1990, prin care

distribuirea dividendelor este o obligație exigibilă din momentul hotărârii

adunării generale; a greșit aplicând dispozițiile art. 1088 C. civ., principiul

general al executării obligațiilor fiind reglementat de art. 1084 C. civ.,

neexecutând obligația pârâta a produs un prejudiciu determinat prin raportul de

expertiză. În privința convenției de eșalonare, instanța a interpretat greșit

că aceasta înlocuiește obligația primordială cu o nouă obligație.

Pârâta, și-a întemeiat recursul pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că instanțele de

fond, nelegal au respins efectuarea unei contraexpertize și au interpretat

greșit convenția de eșalonare, posibilitatea perceperii de dobânzi la dobânda

deja stabilită fiind interzisă de lege.

Recursurile sunt nefondate și vor fi

respinse, pentru considerentele ce se vor expune.

Dividendele constituie cota-parte

din profit ce se plătește fiecărui acționar, la termenul stabilit de adunarea

generală a acționarilor, în caz contrar, societatea comercială fiind obligată

la o penalitate aferentă perioadei de întârziere, la nivelul dobânzii legale (art.

67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990).

Prin convenția de eșalonare, însă,

părțile au stabilit scadența datoriei pe o perioadă de 7 luni, începând cu luna

iunie 2000.

Astfel, părțile au derogat, prin

convenție particulară, de la dispozițiile generale privind scadența datoriei

societății comerciale, iar instanța de apel, a făcut o judicioasă interpretare

a actului dedus judecății.

Pe de altă parte, aceleași

dispoziții evocate de reclamantă (art. 67 din Legea nr. 31/1990) stabilesc

penalitatea aferentă perioadei de întârziere, ca fiind la nivelul dobânzii

legale, compatibile cu dispozițiile art. 1088 C. civ., potrivit cărora chiar în

cazul când neexecutarea obligației rezultă din dolul debitorului, daunele

interese nu trebuie să cuprindă decât ceea ce este consecința directă și

necesară a neexecutării.

Raportul de expertiză a avut în

vedere convenția de eșalonare a debitului în situația în care a evaluat

daunele-interese la suma de 718.667.234 lei, iar completarea acestuia cu

răspunsurile la obiecțiuni nu îndreptățea pârâta, fără un exercițiu al

drepturilor procesuale la limita abuzului de drept, să solicite administrarea

unei alte asemenea probe, având aceleași obiective.

Instanța de apel a interpretat

convenția de eșalonare în conformitate cu voința reală a părților, fără a fi în

discuție vreo interdicție legală.

Impusă de practica constantă și

unitară în special în materia contului curent, dobânda la dobândă,

(anatocismul) s-a impus, derogator de la dreptul comun, în toate raporturile

comerciale ca un adevărat principiu al dreptului special, care sancționează

întârzierea îndeplinirii obligației comerciale de plată.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate

recursurile declarate, împotriva deciziei nr. 773 din 3 noiembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

pârâta SC R. SA Buzău prin S.C.P.A. P.V. Buzău și de reclamanta S.I.F. T. SA

Brașov, împotriva deciziei nr. 773 din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 12 octombrie 2005.