ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4655/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.I.F. T. SA a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Buzău, solicitând plata sumei de 3.495.683.063 lei, reprezentând dividende neîncasate pe perioada 1997 – 1999, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală. Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 4237/ C din 29 octombrie 2003, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumelor de 2.166.322.670 lei daune constând în rata inflației dividendelor neachitate, 822.920.721 lei dobânda legală și 99.501.831 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 12/ Ap din 29 ianuarie 2004, a admis apelurile declarate de reclamantă și pârâtă, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă judecare, la Tribunalul Buzău, sediul principal al societății pârâte, fiind în raza de competență teritorială a acestui tribunal.

Prin sentința nr. 480 din 12 mai 2004, Tribunalul Buzău, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune privind actualizarea și dobânda pentru dividendele aferente anilor 1997 – 1998, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtă la 2.164.322.670 lei, cu titlu de daune constând în rata inflației, la 822.920.831 lei dobânzi și la 99.501.831 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond, a reținut în esență, că datoria comercială a pârâtei consta în dividende neachitate la termen, care reprezintă atât paguba datorată cât și beneficiul nerealizat, rata inflației acoperind dauna efectivă, la care se adaugă dobânzile care curg de drept.

Curtea de Apel Ploiești, soluționând apelurile declarate de părți, prin decizia nr. 773 din 3 noiembrie 2004, a admis cererea pârâtei, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a menținut obligația de plată pentru suma de 718.667.234 lei cu titlu de daune și 25.418.344 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, a obligat pe reclamantă la 12.634.172 lei cheltuieli de judecată în apel și a respins cererea reclamantei, ca nefondată. Instanța de apel a reținut că tribunalul a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1084 C. civ.; obligația constând într-o sumă de bani, norma aplicabilă este art. 1088 C. civ., astfel încât la obligațiile în bani daunele interese pentru neexecutare cuprinzând numai dobânda.

Iar față de convenția de eșalonare a debitului și plata parțială a acestuia, datoria pârâtei pentru plata cu întârziere a dividendelor este de 718.667.234 lei. Împotriva deciziei astfel pronunțate, părțile au declarat recurs. Reclamanta, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel a ignorat prevederile art. 67 și art. 119 din Legea nr. 31/1990, prin care distribuirea dividendelor este o obligație exigibilă din momentul hotărârii adunării generale; a greșit aplicând dispozițiile art. 1088 C. civ., principiul general al executării obligațiilor fiind reglementat de art. 1084 C. civ., neexecutând obligația pârâta a produs un prejudiciu determinat prin raportul de expertiză.

În privința convenției de eșalonare, instanța a interpretat greșit că aceasta înlocuiește obligația primordială cu o nouă obligație. Pârâta, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că instanțele de fond, nelegal au respins efectuarea unei contraexpertize și au interpretat greșit convenția de eșalonare, posibilitatea perceperii de dobânzi la dobânda deja stabilită fiind interzisă de lege. Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse, pentru considerentele ce se vor expune. Dividendele constituie cota-parte din profit ce se plătește fiecărui acționar, la termenul stabilit de adunarea generală a acționarilor, în caz contrar, societatea comercială fiind obligată la o penalitate aferentă perioadei de întârziere, la nivelul dobânzii legale (art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990).

Prin convenția de eșalonare, însă, părțile au stabilit scadența datoriei pe o perioadă de 7 luni, începând cu luna iunie 2000. Astfel, părțile au derogat, prin convenție particulară, de la dispozițiile generale privind scadența datoriei societății comerciale, iar instanța de apel, a făcut o judicioasă interpretare a actului dedus judecății. Pe de altă parte, aceleași dispoziții evocate de reclamantă (art. 67 din Legea nr. 31/1990) stabilesc penalitatea aferentă perioadei de întârziere, ca fiind la nivelul dobânzii legale, compatibile cu dispozițiile art. 1088 C. civ., potrivit cărora chiar în cazul când neexecutarea obligației rezultă din dolul debitorului, daunele interese nu trebuie să cuprindă decât ceea ce este consecința directă și necesară a neexecutării.

Raportul de expertiză a avut în vedere convenția de eșalonare a debitului în situația în care a evaluat daunele-interese la suma de 718.667.234 lei, iar completarea acestuia cu răspunsurile la obiecțiuni nu îndreptățea pârâta, fără un exercițiu al drepturilor procesuale la limita abuzului de drept, să solicite administrarea unei alte asemenea probe, având aceleași obiective. Instanța de apel a interpretat convenția de eșalonare în conformitate cu voința reală a părților, fără a fi în discuție vreo interdicție legală. Impusă de practica constantă și unitară în special în materia contului curent, dobânda la dobândă, (anatocismul) s-a impus, derogator de la dreptul comun, în toate raporturile comerciale ca un adevărat principiu al dreptului special, care sancționează întârzierea îndeplinirii obligației comerciale de plată.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile declarate, împotriva deciziei nr. 773 din 3 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâta SC R. SA Buzău prin S.C.P.A. P.V. Buzău și de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 773 din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2005.