ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5384/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5384/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 6
aprilie 2005, reclamantul M.A., în contradictoriu cu Autoritatea Națională a
Vămilor, a solicitat recunoașterea dreptului de a fi transferat în interesul
serviciului, în altă localitate, recunoașterea dreptului de a beneficia de un
salariu de bază mai mare cu 20% față de cel stabilit prin Ordinul nr. 307/2005,
începând cu data de 28 februarie 2005; anularea parțială a Ordinului
Autorității Naționale a Vămilor nr. 307 din 1 martie 2005, pct. 1 și 2 și obligarea
pârâtei la emiterea unui ordin care să prevadă expres transferul în interesul
serviciului și un salariu de bază mai mare cu 20%, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că
reclamantul, la data de 15 august 2002, a fost numit în funcția publică de consilier juridic la Direcția Regională Vamală Brașov și la data de 2 martie
2005 i s-a adus la cunoștință, faptul că a fost numit manager public la Direcția Supraveghere din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, prin ordinul contestat, fără
să fie făcută mențiunea transferului în interesul serviciului, în altă
localitate, deși și-a exprimat acordul în scris în acest sens, și fără să i se
acorde procentul de 20% la salariul de bază, conform O.U.G. nr. 92/2004.
La data de 24 mai 2005, reclamantul
a renunțat la judecata petitului 1 și 3 teza a II-a din acțiune, respectiv a
renunțat la cererile în legătură cu transferul în interesul serviciului.
Prin sentința civilă nr. 67 din 31
mai 2005, a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și
fiscal, a fost admisă acțiunea precizată.
Instanța a reținut că sunt
aplicabile dispozițiile art. 19
1
alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2004 și
pct. D și B subpct. 1 din Anexa nr. II la O.U.G. nr. 92/2004.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs în termen, Direcția Regională Vamală Brașov, în nume propriu și
în numele Autorității Naționale a Vămilor, arătând că este aplicabilă Anexa nr.
III a O.U.G. nr. 92/1994.
Conchide recurenta, că sporul de 20%
se aplică doar pentru funcțiile prevăzute de cap. A din anexă, iar funcția
contestatorului se află la cap. B pct. 1 din anexă.
Verificând cauza, în funcție de
motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., Curtea reține următoarele.
Direcția Regională Vamală Brașov nu
a fost parte la judecarea în fond a cauzei, astfel încât nu poate fi primit
recursul formulat de aceasta, în nume propriu, fiind declarat de o persoană
fără calitate procesuală.
În ce privește recursul formulat de
Direcția Regională Vamală Brașov, în numele Autorității Naționale a Vămilor,
Curtea apreciază că nu este fondat, sentința fiind legală și temeinică.
Prin Ordinul Autorității Naționale a
Vămilor nr. 307 din 1 martie 2005, M.A. a fost numit în funcția publică de
manager public treapta 2 la Direcția Supraveghere Vamală din Cadrul Autorității Naționale Vamale, cu un salariu de bază de 15.756.250 lei, spor de manager
public de 55% și spor de vechime 10%.
Conform art. 19 alin. (1
1
)
din O.U.G. nr. 56/2004, modificată prin O.U.G. nr. 6/2005, stabilirea
salariului de bază al managerului public se face potrivit reglementărilor
legale pentru funcționarii publici din aparatul propriu al ministerelor, prin
însumarea salariului de bază corespunzător funcției de consilier, gradul
profesional superior, treapta de salarizare I, cu indemnizația de conducere
aferentă funcției publice de conducere, echivalentă gradului profesional
deținut de managerul public.
Funcția de consilier este o funcție
publică de execuție.
Autoritatea Națională a Vămilor este
organ de specialitate al administrației publice centrale și salariile de bază
pentru funcțiile publice de execuție sunt prevăzute în Anexa nr. II lit. b) la O.U.G. nr. 92/2004. La pct. 1 de la lit. b) a Anexei nr. II a O.U.G. nr. 92/2004 se prevede
funcția de consilier.
La lit. d) pct. 1 din Anexa nr. II la O.U.G. nr. 92/2004 se menționează că salariile de bază ale personalului vamal sunt mai mari
cu 20%, față de salariile prevăzute la pct. 1, 3 și 4 ale lit. b) din Anexa nr.
II.
Cum salariul de bază al
reclamantului este prevăzut la pct. 1 de la lit. b) din Anexa nr. II la O.U.G. nr. 92/2004, în mod eronat ordinul contestat nu a acordat intimatului-reclamant,
sporul de 20% mai sus menționat.
De altfel, în art. 34 alin. (2) din
Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 56/2004, aprobate prin H.G. nr.
783/2005, se menționează expres că în aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 56/2004,
managerii publici beneficiază de toate sporurile prevăzute de lege pentru
funcționarii publici, inclusiv sporurile specifice instituțiilor sau
autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Pentru considerentele expuse,
recursul declarat de Direcția Regională Vamală Brașov, în numele Autorității
Naționale a Vămilor, va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de
recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306
alin. (2) C. proc. civ.
Recursul formulat de direcția
Regională Vamală București, în nume propriu, va fi respins ca inadmisibil,
fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de Direcția Regională Vamală Brașov, în nume propriu împotriva
sentinței civile nr. 67/F din 31 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de Direcția Regională Vamală Brașov, în numele și pe seama Autorității
Naționale a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 67/F din 31 mai 2005, a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 noiembrie 2005.