ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.04.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2302/2005

HOTĂRÂRE
01.04.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2302/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Mehedinți, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 592/ C din 29 august 2000, a admis în

parte acțiunea reclamantei A.P.P.S. SRL Severin și în parte acțiunea conexă a

SC E. SA București.

S-a constatat că voința reală a

părților la încheierea contractului nr. 661 încheiat la 6 iunie 1995, între A.P.P.S.

Severin și sucursala Rovinari a SC E. SA București a fost ca la art. 8 să se

prevadă o penalitate de 0,4% pe zi întârziere la întreaga sumă datorată și nu

de 0,4 din aceasta.

A fost obligată pârâta SC E. SA

București la plata sumei de 123.069.486 lei prestații neachitate către sucursala

Holânga, plus 168.623.527 lei penalități la această sumă; la 488.894.527 lei

prestații neachitate de care a beneficiat sucursala Rovinari a aceleiași

societăți (preluată de sucursala Holânga), plus 1.013.112.029 lei penalități de

întârziere la această sumă.

A fost obligată pârâta SC E. SA

București și la 43.631.995 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Hotărârea reprezintă soluția

pronunțată de instanță în urma judecării a 2 acțiuni conexate.

Prin prima acțiune, astfel cum a

fost precizată reclamanta SC A.P.P.S. SRL Severin a cerut obligarea pârâtei la

plata a 611.963.998 lei contravaloare prestații efectuate și la 3.368.036.002

lei penalități.

Prin a doua acțiune, SC E. SA

București a chemat în judecată pe SC A.P.P.S. SRL Severin, solicitând în

principal anularea clauzei penale, iar în subsidiar interpretarea ei în sensul

că voința reală a părților constă în stabilirea unei penalități de 0,4% pe zi

de întârziere.

Instanța de fond pentru a pronunța

această hotărâre a reținut că SC A.P.P.S. SA Severin a prestat servicii de pază

pentru sucursalele Halănga și Rovinari de SC E. SA București pe baza

contractelor din 22 decembrie 1998 și 6 iunie 1995, că între părți au existat

neînțelegeri cu privire la cuantumul și calitatea serviciilor prestate și cu

privire la interpretarea clauzei penale din contract.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 1036 din 29 noiembrie 2001, a respins ca nefondat

apelul SC E. SA, sucursala Severin, cu sediul în Halănga, jud. Mehedinți și a

admis apelul SC A.P.P.S. SRL Severin declarate împotriva sentinței pe care a

schimbat-o în parte și a obligat SC E. SA București la plata sumei de

611.963.998 lei contravaloare prestații și la 1.671.270.906 lei penalități de

întârziere calculate până la 31 octombrie 2001.

A fost menținută în parte soluția

dată cererii reconvenționale, ce a fost intitulată acțiune conexă a SC E. SA

București și cu privire la cheltuielile de judecată acordate.

A fost obligată SC E. SA București

la 18.073.970 lei cheltuieli de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 2380 din 30

iunie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins

ca nefondate recursurile declarate de reclamanta pârâtă SC A.P.P.S. SRL Severin

și de pârâta reclamantă SC E. SA București, împotriva deciziei instanței de

apel.

Invocând art. 318 C. proc. civ.,

reclamanta SC A.P.P.S. SRL Severin a formulat contestație în anulare prin care

a solicitat anularea deciziei nr. 2380 din 30 iunie 2004, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, cerând rejudecarea recursului.

În motivarea contestației în anulare

a susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli

materiale, că instanța de recurs a înțeles și a interpretat greșit actele

juridice deduse judecății, în speță actul adițional la contract și procesul

verbal încheiat de părți.

Contestatoarea a mai susținut că

instanța de judecată a limitat voit penalitățile de întârziere la care urma să

fie obligată pârâta, neținând cont de practica Înaltei Curți de Casație și

Justiție în domeniu, încălcând și prevederile legale în materie, invocate de

societatea sa.

În finalul contestației,

contestatoarea a mai invocat și prevederile art. 117 și următoarele C. proc.

civ., dar fără să-și motiveze susținerile.

Contestația în anulare va fi

respinsă pentru următoarele considerente.

Hotărârile instanțelor de recurs pot

fi atacate cu contestație potrivit art. 318 C. proc. civ., dacă decizia dată

este rezultatul unei greșeli materiale sau dacă instanța respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau de casare.

Practica judiciară a stabilit care

pot fi greșeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., care vizează greșeli

de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată cum ar fi cele de apreciere a

probelor ori de interpretarea dispozițiilor legale, pentru a nu se crea

părților posibilitatea rejudecării căii de atac, transformând contestația în

anulare într-o cale ordinară de atac.

Analizând primul motiv care vizează

înțelegerea și interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății,

Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile citate, că petenta a solicitat

în realitate o reexaminare a fondului, o reapreciere a probelor.

Instanța a examinat actele aflate la

dosar, deci și actele invocate de contestatoare, a cunoscut conținutul acestora

și a făcut o apreciere asupra lor în contextul tuturor probelor, astfel încât

nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, întrucât nu se

referă la neregularități evidente care privesc actele de procedură.

Contestatoarea, în realitate, pune

în discuție probleme de fond legate de probele administrate și de starea de

fapt la care se referă litigiul.

Pentru aceleași considerente nici

cel de al doilea motiv nu poate fi admis întrucât susținerea referitoare la

faptul că instanța a limitat penalitățile de întârziere, privește tot probleme

de fond și de apreciere a probelor, iar deciziile invocate ca și practica

judiciară, nu pot fi avute în vedere ele fiind pronunțate în cu totul alte

circumstanțe.

În consecință, întrucât motivele

invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația

în anulare va fi respinsă.

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea A.P.P.S. SRL Severin, împotriva deciziei nr. 2380

din 30 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-06-30
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2380/2004
Asupra recursului de față: Secția comercială a Tribunalului Mehedinți, prin sentința civilă nr. 592/C, pronunțată la 29 august 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei SC A.P.P.S. SRL, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, Bd. C.I., nr. 95
ÎCCJ 2003-09-23
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3611/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: După un prim ciclu de judecată, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, rejudecând cauza, prin sentința nr. 110 din 6 mart
ÎCCJ 2008-09-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2477/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu de la 16 noiembrie 2006, a admis cererea formulată de apelanta
ÎCCJ 2003-04-22
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2435/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 579/PI din 21 martie 2001, Tribunalul Timiș, secția comercială, a admis acțiunea precizată a reclamantei R.A. A.P.P.S. București,
ÎCCJ 2003-03-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1680/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 573 din 25 iulie 2000, a admis acțiunea introdusă de reclamanta SC I.T.F. SRL Negrești Oaș împotriva pârâte
Sursă