ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.11.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5538/2005

HOTĂRÂRE
17.11.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5538/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 2380 din 30 iunie

2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins

recursurile declarate de reclamanta – pârâtă SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu

Severin și de pârâta – reclamantă SC E. SA București, împotriva deciziei nr. 1036

din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel București.

În motivarea deciziei s-a reținut,

în esență, că recursul este conceput de C. proc. civ., ca o cale extraordinară

de atac ce poate fi promovată numai pentru motivele expres și limitativ

prevăzute de lege.

Din coroborarea art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ., se deduce faptul că această cale de atac poate fi

promovată numai pentru motive de legalitate a hotărârii recurate, nu și pentru

cele ce privesc temeinicia acesteia.

Întrucât criticile formulate de SC A.P.P.S.

SRL precum și ce de a doua critică invocată de SC E. SA privesc aspecte ale

temeiniciei hotărârii atacate s-a considerat că ele nu pot constitui motiv de

reformare a acesteia, pe această cale.

De asemenea, s-a reținut că recursul

este o cale de atac care nu are caracter devolutiv, urmărindu-se pe această

cale a se efectua un control al hotărârii atacate, în limita motivelor expres

prevăzute de lege.

Cu privire la nepronunțarea

instanțelor în legătură cu nulitatea art. 8 din contract, s-a considerat că

susținerea recurentei SC E. SA este neîntemeiată întrucât atât sentința cât și

decizia s-a ocupat în detaliu de acest aspect, iar hotărârile pronunțate sunt

rezultatul acestei argumentări.

În ce privește limitarea

penalităților potrivit Legii nr. 76/1992 s-a constatat faptul că prevederile art.

7 din această lege nu conțin o normă care ocrotește un interes public, prin ea

ocrotindu-se interesul uneia din părțile contractante care este ferită în acest

mod de abuzul celeilalte părți.

Instituirea unei modalități de

ocrotire a unei părți contractante, nu împiedică părțile să stabilească

clauzele contractuale.

S-a mai constatat caracterul

dispozitiv al nomei legale menționate.

SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu

Severin, a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, în

temeiul art. 318 C. proc. civ.

Contestatoarea a invocat și

prevederile art. 117 și urm. C. proc. civ., fără să-și motiveze susținerile.

Prin decizia nr. 2302 din 1 aprilie

2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins

contestația în anulare.

În motivarea deciziei s-a reținut,

în esență că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C.

proc. civ., întrucât susținerile contestatoarei se referă la probleme de fond

legate de probele administrate și de starea de fapt.

Împotriva acestei decizii SC A.P.P.S.

SRL a formulat contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 317

321 C. proc. civ., considerând că dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli

materiale.

Contestația în anulare este

inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 320

alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași

căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speță, decizia nr. 2302 din 1

aprilie 2005, pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția comercială,

prin care s-a respins contestația în anulare formulată de aceiași parte

împotriva deciziei nr. 2380 din 30 iunie 2004, este irevocabilă.

În consecință, contestația în

anulare urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Respinge contestația în anulare

formulată de SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei nr. 2302

din 1 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2005.

Sursă