ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 407/2009

Deliberând asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, sub nr. 7426/2/2007 SC A.P.C. SRL a

solicitat în contradictoriu cu SC E. SA prin lichidator judiciar SC F.C. SRL,

revizuirea sentinței comerciale nr. 3484 din 25 septembrie 2007 și a încheierii

din 7 noiembrie 2006 pronunțate în dosarul nr. 7788/3/2005 de Tribunalul

București, secția a VII-a comercială, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7

C. proc. civ., în sensul de a dispune anularea sentinței atacate și a

încheierii din 7 noiembrie 2006 din același dosar, întrucât acestea încalcă puterea

de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 816 din 4 aprilie 2006 pronunțată

în dosarul nr. 7800/3/2005 al Tribunalului București, secția a VII-a comercială.

În motivarea cererii se arată că dosarul

nr. 7788/3/2005 și dosarul nr. 5110/2000 au fost disjunse din dosarul nr. 5110/2000

așa cum rezultă din încheierea din 11 octombrie 2005.

Ambele dosare aveau ca obiect anularea

unor acte de înstrăinare încheiate cu 3 ani anterior deschiderii procedurii,

întemeiate pe art. 61 lit. b) din Legea nr. 64/1995, în forma de la data

introducerii acțiunii care prevedea posibilitatea exercitării unei astfel de

acțiuni de către administratorul judiciar/lichidator, în termen de un an de la

data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de

art. 24 lit. a) (60 de zile) dar nu mai târziu de 18 luni de la data

deschiderii procedurii .

Fiind vorba de deschiderea aceleiași

proceduri față de SC E. SA, trebuie să fie stabilită aceeași dată în ambele

dosare adică 21 aprilie 2001, cum fusese stabilită în dosarul nr. 7800/3/2005

iar nu o altă dată stabilită arbitrar în dosarul nr. 7788/3/2005. În același

sens, nu se poate stabili ca dată a depunerii raportului prevăzut de art. 18

lit. a) din Legea nr. 64/1995, 19 iunie 2001 în dosarul nr. 7800/3/2005 iar în

dosarul nr. 7788/3/2005, 1 iunie 2004.

Astfel, a arătat revizuienta prin

sentința atacată se încalcă puterea lucrului judecat a sentinței comerciale

irevocabile nr. 816 din 4 aprilie 2006 care a statuat ca dată a deschiderii

procedurii de la care se calcula termenul de 18 luni, 21 aprilie 2001 iar data raportului

de la care se calcula termenul de 1 an este de 19 iunie 2001 cererea de

revizuire este inadmisibilă, a susținut revizuienta, deoarece excepția puterii

de lucru judecat nu a fost soluționată, cu referire la încheierea din 7

noiembrie 2007 care privește numai excepția prescripției dreptului la acțiune.

La termenul de judecată din 3 februarie

2007 curtea a constatat că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat privește

și o altă persoană juridică respectiv A.V.A.S., astfel că a dispus citația

acesteia în cauză, în calitate de intimată.

Curtea de Apel București, secția a IV-a comercială,

prin sentința comercială nr. 7 din 18 februarie 2008 a respins cererea de

revizuire formulată de revizuienta SC A.P.C. SRL BUCUREȘTI cu motivarea în

esență că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc.

civ.

Cu petiția înregistrată la data de 11

aprilie 2008, revizuienta a declarat recurs solicitând admiterea recursului,

modificarea în tot a sentinței atacate, admiterea cererii de revizuire și

anularea sentinței comerciale nr. 3484 din 25 septembrie 2007 și a încheierii

din 7 noiembrie 2006.

Prin recursul său recurenta a arătat că

sentința atacată este nelegală și netemeinică.

Recurenta SC A.P. SRL BUCUREȘTI prin

motivele de recurs a reluat de fapt motivarea cererii de revizuire a sentinței

comerciale nr. 3484 din 25 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, arătând că în speța de față sunt două hotărâri definitive

potrivnice, întrucât intimata SC E. SA conform sentinței comercială 816/2006 nu

poate exercita acțiunea în anulare întemeiată pe art. 61 lit. b) din Legea nr. 64/1995,

termenul de exercitare fiind prescris pentru acțiunea introdusă în iunie 2005

iar în sentința comercială 3484/2007 aceeași intimată poate exercita același

gen de acțiune ulterior introducerii primei cereri, la 11 octombrie 2005,

respingându-se excepția prescripției dreptului la acțiune și soluționându-se

cauza pe fond.

Recurenta menționează că prin a doua

hotărâre se încalcă principiul autorității de lucru judecat întrucât acesta

urmărește nu numai împiedicarea reluării unui litigiu soluționat irevocabil ci

și prevenirea pronunțării de hotărâri contradictorii.

Se mai menționează că a doua hotărâre nu

ține seama de constatările primei instanțe, chiar dacă în cazul acesta

particular este vorba de unul și același judecător sindic care nu ține seama de

ceea ce a hotărât tot el într-o acțiune întemeiată pe art. 61 lit. b) din Legea

nr. 64/1995.

Recurenta mai arată privitor la

identitatea de cauză că cele două acțiuni au fost disjunse din dosarul nr. 5110/2005

la data de 11 octombrie 2005, iar cauza lor este fraudarea intereselor creditorilor,

temeiul juridic fiind același, art. 61 lit. b) din Legea nr. 64/1995.

Recurenta conchide arătând că aceste

încălcări ale drepturilor fundamentale nu pot fi îndreptate decât prin anularea

celei de a doua hotărâri.

În drept, recursul nu a fost motivat.

Recursul declarat de revizuientă nu este

fondat și va fi respins pentru următoare considerente:

În primul rând trebuie menționat că

motivele invocate de către recurentă nu sunt motive de nelegalitate expres și

limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Având în vedere că potrivit legii

hotărârea recurată nu poate fi atacată cu apel, recursul declarat în cauză nu

este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanța putând

să analizeze cauza sub toate aspectele, deci fiind incident art. 304

1

C. proc. civ., instanța de control judiciar va analiza aspectele privind

legalitatea hotărârii atacate.

Având în vedere considerentele anterior

menționate și în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. care

stabilesc ca motiv de revizuire a unei hotărâri irevocabile, existența unor

hotărâri definitive potrivnice date de instanțele de același grad sau de grade

diferite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași

calitate.

Instanța prin disjungerea cererii de

revizuire formulată de revizuienta SC A.P.C. SRL, în mod legal a reținut că nu

sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece cele două

hotărâri, sentința comercială nr. 816 din 4 aprilie 2006 și nr. 3484 din 25

septembrie 2007 privesc două pricini diferite și nu una și aceeași pricină iar

a doua cerință care nu este întrunită privește lipsa identității de părți.

De asemeni corect s-a reținut că

stabilirea în mod diferit a datei de la care se calculează termenul de prescripție

în care poate fi introdusă acțiunea în anulare de către lichidatorul judiciar ar

fi putut constitui motiv de recurs (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) și nu

motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În concluzie, hotărârea atacată fiind

legală, recursul declarat de revizuientă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

revizuienta SC A.P.C. SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 17 din

18 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2009.