ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 584/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 60 din 25 ianuarie

2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a respins

contestația în anulare formulată de SC M.C. SRL, împotriva deciziei civile nr. 38

din 15 ianuarie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în

contradictoriu cu intimata SC F.E. SRL prin lichidator G.S.

S-a reținut în considerentele

deciziei că deși societatea intimată și-a schimbat denumirea din SC N. SRL în

SC F.E. SRL, aceasta a fost radiată la data de 3 mai 2001, deci după

pronunțarea deciziei nr. 38 din 15 ianuarie 2001.

Pe de altă parte intimata a fost

prezentă pe parcursul soluționării cauzei și a avut termen în cunoștință, deci

nu se poate invoca că aceasta nu a fost legal citată.

Împotriva acestei decizii SC M.C. SRL

cu sediul în București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 1, 8, 9 și 10

C. proc. civ.

A susținut recurenta că decizia nr. 60

din 25 ianuarie 2005 a Curții de Apel București este lovită de nulitate

absolută fiind pronunțată de un complet nelegal constituit, întrucât din acesta

a făcut parte un judecător incompatibil care a pronunțat hotărârea dată de

instanța de fond, respectiv sentința civilă nr. 1074 din 21 februarie 2000 a

Tribunalului București, secția comercială.

Critica nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.

(1) C. proc. civ. „judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu

poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în

caz de rejudecare după casare”.

În speță, nu sunt aplicabile aceste

prevederi legale în raport de obiectul litigiului, contestația în anulare, cale

extraordinară de atac, care nu este supusă dispozițiilor menționate.

S-a susținut de către recurentă că

în mod greșit Curtea de Apel București, a apreciat că s-au aplicat corect

dispozițiile art. 85 și următoarele C. proc. civ., în ceea ce privește citarea

apelantei-pârâte SC N. SRL, deoarece aceasta și-a schimbat denumirea în SC F.E.

SRL, conform adresei de la registrul comerțului, iar la data de 25 octombrie

2000 s-a înregistrat cererea cu privire la dizolvarea societății.

Că instanța nu a avut rol activ, și

nu a dispus introducerea în cauză a noii societăți SC F.E. SRL.

Nici această critică nu este întemeiată.

Conform art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când

procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

În speță, se constată că motivele

invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 317 C. proc. civ.

Din cuprinsul acestor dispoziții

legale rezultă că partea care nu a fost legal citată pentru termenul când s-a

judecat pricina poate exercita calea extraordinară de atac a contestației în

anulare, pentru că numai aceasta, considerându-se vătămată în drepturile sale,

are interes.

Astfel, numai apelanta-pârâtă SC N.

SRL cu sediul în București putea invoca aceste motive și nu

recurenta-contestatoare SC M.C. SRL cu sediul în București.

Față de considerentele reținute

urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat

recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta SC M.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 60 din 25 ianuarie

2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 10 februarie 2006.