ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1584/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1584/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta SC C.A.O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC F.F.E.E.E.F.T.N. SA Cluj Napoca, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să constate valabilitatea contractelor de furnizare nr. 129 și 130 din data de 13 decembrie 2005 încheiate cu pârâta și aceasta să fie obligată să continue furnizarea de energie electrică în temeiul acestor contracte. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că energia electrică distribuită de pârâtă este indispensabilă prestării serviciului apă-canal către populație, întrucât numai astfel funcționează atât hidrofoarele cât și stațiile de epurare necesare obținerii apei potabile.
Reclamanta a mai arătat că potrivit înțelegerii contractele se prelungeau de drept pentru încă un an dacă există o notificare din partea uneia dintre părți, în sensul refuzului prelungirii. În absența unui asemenea refuz, reclamanta a susținut că a considerat contractul prelungit pentru încă un an, respectiv până în 30 decembrie 2007, însă în prezent pârâta solicită renegocierea clauzei privind prețul înainte de expirarea contractului, invocând condițiile de achiziție de pe piața de electricitate. Prin sentința comercială nr. 1037/ com din 14 iunie 2007, Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a constatat că cele două contracte pentru vânzare – cumpărare de energie electrică la consumatori eligibili nr. 129 și 130 din 13 decembrie 2005, sunt valabile și a obligat pârâta să furnizeze energie electrică.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că potrivit convenției părților, contractele au fost prelungite de drept, până la data de 30 noiembrie 2007, situație necontestată de către pârâtă. Tribunalul a constatat că nu se poate reține un refuz al reclamantei de a încheia contractul, iar pe de altă parte nu se poate aprecia că în cuprinsul contractelor există inserat un pact comisoriu de gradul III sau IV. Sentința instanței de fond a fost apelată de către pârâtă, iar prin decizia nr. 169/ C din 22 noiembrie 2007 – A, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul promovat. Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, curtea de apel a reținut că prevederile art. 2, 129 și 130 din contract, sunt obligatorii și pentru pârâtă, care nu a dovedit faptul că ar fi notificat-o pe reclamantă în termenul prevăzut în contract.
Prelungirea contractelor, înseamnă continuarea raportului juridic dintre părți în condițiile identice stabilite în contract. În ceea ce privește incidența prevederilor art. 36 lit. e) din H.G. nr. 1007/2004, Curtea a stabilit că nu s-a făcut această dovadă. Prevederile art. 37 alin. (3) din contract, exclud incidența unor pacte comisorii de gradul III sau IV în contract. De asemenea, instanța de apel a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii. Împotriva deciziei nr. 169/ C din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta SC F.F.E.E.E.F.T.N. SA Cluj Napoca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.
civ., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței fondului, în sensul respingerii acțiunii. În susținerea motivelor de nelegalitate, recurenta a arătat că urmare publicării în M. Of. a Ordinului nr. 43 al A.N.R.E. la data de 28 decembrie 2006, a notificat reclamanta. Drept urmare, în perioada 28 decembrie 2006 – 26 ianuarie 2007, au avut loc trei întâlniri între părți fără să se ajungă la un acord, reclamanta refuzând să accepte tarifele reglementate prin ordinul sus menționat. Recurenta susține că societatea intimată s-a opus reactualizării contractului, deși a fost respectat procentul de reducere prevăzut de art. 39 din contract. Consecința comportamentului intimatei a fost necesitatea rezilierii contractelor, conform prevederilor art. 37 lit. d) din contract.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ., prelungirea contractelor înseamnă continuarea raportului juridic în condițiile identice stabilite în contract, sub aspectul tuturor prevederilor acestora. Recursul este nefondat. Prima chestiune care se impune a fi examinată în raport de recursul promovat este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 și art. 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, prin care se examinează legalitatea hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.
civ. Având în vedere aceste considerente se constată că recursul reclamantei nu îndeplinește condițiile legale de promovare întrucât prin motivarea acestuia a fost expusă situația de fapt, fără nicio încadrare în motivele limitative prevăzute de art. 304. Pe de altă parte instanța de recurs nu se poate substitui părții pentru o eventuală analiză a deciziei criticate. Revenind la criticile aduse deciziei curții de apel, se constată că acestea în esență, vizează netemeinicia, iar faptul că se indică anumite dispoziții legale, respective Ordinul A.N.R.E. nr. 40/06, nr. 43/06, H.G. nr. 1007/04 nu atrage nicio analiză întrucât indicarea formală acestora nu înseamnă dezvoltarea motivelor. Totuși, este de reținut că în lipsa notificării refuzului de prelungire a contractului, prelungirea de drept a contractului a produs efecte, cu toate consecințele ce decurg, ceea ce este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 969 C. civ.
În consecință, pentru motivele anterior arătate și în raport de susținerile recurentei prin care se evocă netemeinicia, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC F.F.E.E.E.F.T.N. SA CLUJ NAPOCA împotriva deciziei nr. 169/ C din 22 noiembrie 2007 - A a Curții de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.