ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1584/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bihor, reclamanta SC C.A.O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC F.F.E.E.E.F.T.N.

SA Cluj Napoca, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să

constate valabilitatea contractelor de furnizare nr. 129 și 130 din data de 13

decembrie 2005 încheiate cu pârâta și aceasta să fie obligată să continue

furnizarea de energie electrică în temeiul acestor contracte.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că

energia electrică distribuită de pârâtă este indispensabilă prestării

serviciului apă-canal către populație, întrucât numai astfel funcționează atât

hidrofoarele cât și stațiile de epurare necesare obținerii apei potabile.

Reclamanta a mai arătat că potrivit înțelegerii contractele se prelungeau de

drept pentru încă un an dacă există o notificare din partea uneia dintre părți,

în sensul refuzului prelungirii. În absența unui asemenea refuz, reclamanta a

susținut că a considerat contractul prelungit pentru încă un an, respectiv până

în 30 decembrie 2007, însă în prezent pârâta solicită renegocierea clauzei

privind prețul înainte de expirarea contractului, invocând condițiile de

achiziție de pe piața de electricitate.

Prin sentința comercială nr. 1037/ com din 14

iunie 2007, Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamantă și a constatat că cele două contracte

pentru vânzare – cumpărare de energie electrică la consumatori eligibili nr. 129

și 130 din 13 decembrie 2005, sunt valabile și a obligat pârâta să furnizeze energie

electrică.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut

că potrivit convenției părților, contractele au fost prelungite de drept, până

la data de 30 noiembrie 2007, situație necontestată de către pârâtă. Tribunalul

a constatat că nu se poate reține un refuz al reclamantei de a încheia contractul,

iar pe de altă parte nu se poate aprecia că în cuprinsul contractelor există

inserat un pact comisoriu de gradul III sau IV.

Sentința instanței de fond a fost apelată de

către pârâtă, iar prin decizia nr. 169/ C din 22 noiembrie 2007 – A, Curtea de

Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul promovat.

Examinând sentința prin prisma motivelor de

apel invocate, curtea de apel a reținut că prevederile art. 2, 129 și 130 din

contract, sunt obligatorii și pentru pârâtă, care nu a dovedit faptul că ar fi

notificat-o pe reclamantă în termenul prevăzut în contract. Prelungirea

contractelor, înseamnă continuarea raportului juridic dintre părți în

condițiile identice stabilite în contract. În ceea ce privește incidența

prevederilor art. 36 lit. e) din H.G. nr. 1007/2004, Curtea a stabilit că nu

s-a făcut această dovadă. Prevederile art. 37 alin. (3) din contract, exclud

incidența unor pacte comisorii de gradul III sau IV în contract. De asemenea,

instanța de apel a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii.

Împotriva deciziei nr. 169/ C din 22

noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs pârâta SC F.F.E.E.E.F.T.N. SA Cluj Napoca, în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului și modificarea în tot a sentinței fondului, în sensul respingerii

acțiunii.

În susținerea motivelor de nelegalitate,

recurenta a arătat că urmare publicării în M. Of. a Ordinului nr. 43 al

A.N.R.E. la data de 28 decembrie 2006, a notificat reclamanta. Drept urmare, în

perioada 28 decembrie 2006 – 26 ianuarie 2007, au avut loc trei întâlniri între

părți fără să se ajungă la un acord, reclamanta refuzând să accepte tarifele

reglementate prin ordinul sus menționat.

Recurenta susține că societatea intimată s-a

opus reactualizării contractului, deși a fost respectat procentul de reducere

prevăzut de art. 39 din contract.

Consecința comportamentului intimatei a fost

necesitatea rezilierii contractelor, conform prevederilor art. 37 lit. d) din

contract.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a

solicitat respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere dispozițiile art.

969 C. civ., prelungirea contractelor înseamnă continuarea raportului juridic

în condițiile identice stabilite în contract, sub aspectul tuturor prevederilor

acestora.

Recursul este nefondat.

Prima chestiune care se impune a fi examinată

în raport de recursul promovat este cea referitoare la obligația prevăzută în

sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art.

302

1

și art. 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două

articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale

extraordinară de atac și în consecință, prin care se examinează legalitatea

hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente se

constată că recursul reclamantei nu îndeplinește condițiile legale de promovare

întrucât prin motivarea acestuia a fost expusă situația de fapt, fără nicio

încadrare în motivele limitative prevăzute de art. 304.

Pe de altă parte instanța de recurs nu se

poate substitui părții pentru o eventuală analiză a deciziei criticate.

Revenind la criticile aduse deciziei curții

de apel, se constată că acestea în esență, vizează netemeinicia, iar faptul că

se indică anumite dispoziții legale, respective Ordinul A.N.R.E. nr. 40/06, nr.

43/06, H.G. nr. 1007/04 nu atrage nicio analiză întrucât indicarea formală

acestora nu înseamnă dezvoltarea motivelor.

Totuși, este de reținut că în lipsa

notificării refuzului de prelungire a contractului, prelungirea de drept a

contractului a produs efecte, cu toate consecințele ce decurg, ceea ce este în

deplină concordanță cu dispozițiile art. 969 C. civ.

În consecință, pentru motivele anterior arătate

și în raport de susținerile recurentei prin care se evocă netemeinicia,

potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC F.F.E.E.E.F.T.N.

SA CLUJ NAPOCA împotriva deciziei nr. 169/ C din 22 noiembrie 2007 - A a Curții

de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2008.